Articol de Adrian Florea, Liviu Manolache - Publicat miercuri, 28 decembrie 2022 09:23 / Actualizat miercuri, 28 decembrie 2022 10:38
Ștefan Covaci a preluat marea echipă din Amsterdam în iulie 1971, însă până în martie '72 el nu oferise presei românești niciun interviu amplu. Pentru a se „spovedi” l-a ales pe Ioan Chirilă, pe care l-a chemat la Londra.
- Nu rata alte episoade #RETROGSP de colecție
Ajax urma să joace pe 22 martie returul sferturilor de finală ale CCE cu Arsenal, iar Piști a simțit cu această ocazie nevoia să împărtășească românilor impresiile sale după 8 luni la cârma celei mai în vogă formații continentale din acele vremuri. Nu pierduse niciun meci, era lider detașat în campionat și în cursă pentru a face tripla istorică: titlul și Cupa în Olanda, plus Cupa Campionilor Europeni.
Înregistrează-te sau intră în contul tău pentru a fi parte din comunitatea noastră și pentru a accesa beneficiile.
- Ai o experiență personalizată, în funcție de preferințe
- Poți intra în conversație prin intermediul comentariilor
- Participi la concursuri cu premii spectaculoase
- Ai acces la newslettere și recomandări personale
- TOTUL E 100% GRATUIT
Lucru care avea să se întâmple la finalul acelui sezon '71-'72 entuziasmant. Și cu niște cifre fantastice:
- 30 de victorii, 3 remize și 1 eșec (atunci când înfrângerea nu mai conta) în Eredivisie, golaveraj 104-20
- 5 succese din 5 partide în KNVB Cup, golaveraj 17-5
- 7 victorii și 2 remize în CCE: 2-0 și 0-0 cu Dinamo Dresda, 4-1 și 2-1 cu Marseille, 2-1 și 1-0 cu Arsenal, 1-0 și 0-0 cu Benfica, 2-0 cu Inter Milano (în finală), golaveraj 14-3
7 trofeea cucerit Covaci ca "principal" al lui Ajax, în două sezoane ('71-'73): 2 Cupe ale Campionilor, 2 titluri de campion al Olandei, 1 Cupă Intercontinentală, 1 Supercupă a Europei și 1 Cupă a Olandei
Dialogul absolut captivant cu Chirilă a apărut în revista „Fotbal” din 29 martie 1972. Gazeta a decis să vi-l ofere în întregime astăzi, cu precizarea că intertitlurile ne aparțin.
„Sunt român... Prieten cu Covaci”
Londra. Luni, 20 martie, orele 10. Mă plimb pe Kensington Road, prin faţa hotelului „Royal Garden”. Aştept Ajax-ul care e anunţat de ieri. Peste o oră, grupa Ajax inundă frumoasa pasarelă de beton a hotelului. Dar, stupoare! Olandezii au sosit fără echipă. La „Royal Garden” vor locui doar conducătorii şi o parte din suporteri...
43e locul ocupat de Covaci în Top 50 cei mai buni antrenori din istoria fotbalului, conform clasamentului alcătuit de France Football și publicat în martie 2019. Un singur român se mai regăsește pe această listă, Mircea Lucescu, poziția a 41-a
Sunt în criză de timp. Atac conducerea Ajaxului. Venerabilii se uită lung la mine. Mă cercetează. Am o inspiraţie: „Sunt un ziarist român. Prieten cu Ştefan Covaci...”. Foştii navigatori, deveniţi şlefuitori de diamante, îmi zâmbesc și îmi spun: „Echipa e la Selsdon Park Hotel, South Croydon, Surrey, telefon 6578811”.
Fug la telefon! „Cu Ștefan Covaci, vă rog!”. Aud în receptor vocea operatoarei la megafon: „Mister Covaci, mister Covaci, please!”. În numai câteva secunde, regăsesc vocea întotdeauna voalată (şi învăluitoare) a lui Ştefan Covaci. Urmează o convorbire scurtă, din care reproduc ultimele schimburi.
- Te aştept mâine, aici, la Selsdon, între 1 şi 4. Am două antrenamente.
- În ajunul meciului?
- Da, în ajunul meciului. „Figaro”-ul din 10 martie a scris un articol interesant cu titlul „Ajax à l'heure du football total”. Şi firma trebuie onorată. Te aştept la 1. Să ştii că drumul e lung. Vreo 25 de mile.
... Am plecat din City cu taxiul, la 11:45. Am ieşit greu din Londra. Pajiştea engleză era verde. Am trecut prin mai multe „villages”. Din când în când, șoferul deschidea ghidul. Un fel de ceață plutea pe câmpia engleză, estompând contururile.
Ștefan Covaci: „Pentru ei eram un marțian”
Am ajuns în fața hotelului, pe o alee pietruită. În dreapta, doi jucători de golf, în drum spre bila pierdută printre firele de gazon, fumau pipă.
Selsdon Park Hotel. Interior în lemn sculptat, ca în filmele de epocă. Lambriuri. Candelabre. Foc de lemne în cămine. Pe jos, covoare fine, ca acelea din balcoanele Bisericii Negre. Linişte deplină. Chelnerii plutesc ca niște fantome printre mese.
Intru. Îl văd în hol pe Covaci. Scrie ilustrate acasă. La câțiva metri, Cruyff, Blankenburg, Suurbier, Neeskens. Stau întinși în fotolii ca pe plajă.
Covaci mă vede. Sare de la masă. E tot cu ţigara în gură. Tot „Dunhill”, ca la „Capșa”.
Urcăm imediat în camera 212. Fotolii comode. Pe fereastră, din nou pajiştea verde. Alți jucători de fotbal urcă pantele din Surrey. Ne uităm, în tăcere, unul la celălalt. În sfârșit, mă decid!
- Cum a fost, Piști?
- Teribil de greu. Pentru „Cruyff cel mare” ca și pentru „Neeskens cel mic” eram un necunoscut. În prima zi m-au examinat ca pe un marţian. Apoi, ca din întâmplare, au început să-mi trimită mingi. Mi-au urmărit mişcările. Dar m-am ținut tare. Am dat cu exteriorul. O minge... două... trei... Ştii foarte bine că marii fotbalişti respectă oamenii care dau cu exteriorul.
- Cum ai început lucrul?
- Timp de câteva zile am lăsat complet hățurile. „Michels a fost un om foarte aspru”. După o săptămână, jucătorii erau uimiți, aveau un antrenor care nu le cerea nimic. Curând, însă, aveam să apăs pe accelerator. Astăzi Ajax lucrează mai mult decât pe vremea lui Michels. Dacă te interesează, am un circuit de 2.500 m, în care nici măcar o „sută” nu seamănă cu cealaltă. Acest circuit este singurul lucru fără minge pe care mi-l permit.
Ce a făcut Ștefan Covaci când i-a prins la restaurant
- Cum reacţionează olandezii? Cum te împaci cu conducerea clubului?
- În opt luni, nimeni nu m-a întrebat formaţia care va juca mâine.
- Foarte frumos.
- Şi mai adaug că în aceste opt luni nimeni nu m-a întrebat, a doua zi după meci, de ce nu a jucat X în locul lui Y. De altfel, ca să-ţi dai seama de relaţiile mele cu conducerea clubului, vreau să-ţi spun că acum o oră am primit o vizită colectivă, care s-a încheiat cu cuvintele: „Şi te rugăm foarte mult, Stepan, să te relaxezi puțin. Un antrenor care nu știe ce e înfrângerea de când e la Ajax nu trebuie să se teamă de Arsenal. Și asta cu atât mai mult, cu cât o eventuală înfrângere nu ne poate modifica părerile formate”.
- Ce viață duc jucătorii?
- Sunt gentlemeni adevărați. Îşi cunosc meseria. Am avut o singură ciocnire la acest capitol. Într-o seară am fost informat de un... voluntar că „băieţii sunt la o bere”. După o jumătate de oră am intrat şi eu în restaurant. I-am salutat. Nu era bere în paharele lor. Era câte un coniac. Când m-au văzut, au rămas cu paharele în mână. Am chemat chelnerul. I-am comandat încă un rând. „Faceţi-mi această plăcere, băieţi!”. Cruyff a rămas cu gura căscată. Am ciocnit, am băut, apoi le-am spus: „Cred că veţi fi atât de amabili să mă luaţi şi la bar, la Piccadilly, unde aveaţi intenţia să coborâţi după halta de aici”. S-a făcut linişte. Apoi Cruyff a spus că el doreşte să meargă acasă.
Ștefan Covaci: „Cruyff își împușcă rivalii, deși ei trag primii”
- Ce reprezintă, în fond, acest Cruyff?
- Dacă vrei, un erou de western, care, încolţit de rivali, îi împuşcă pe amândoi, deşi ei au fost cei care au tras primii.
- E o mare vedetă?
- Da, e o mare vedetă. Dar o vedetă care face presing prin alunecare în careul advers ca să scoată o minge lipsită de importanță. Da, e o mare vedetă. Acum trei luni, cu patru zile înainte de scurta mea vacanță, acasă, Cruyff s-a îmbolnăvit de gripă, cu 40 grade, înaintea ultimului joc al turului. Renunţasem la el. Mă împăcasem cu gândul. Când-colo, în dimineaţa jocului primesc un telefon: „Vreau să vin şi să joc. Vreau să aveţi o vacanţă plăcută!”. Am răspuns: „Nu fi nebun, Johan! Eşti bolnav”. M-a întrerupt: „Vin şi joc oricum. Însă am o mare rugăminte. De trei zile dorm la socrii mei şi nu am uniforma la mine. Vă rog să explicaţi asta băieţilor. N-aş vrea să se interpreteze greşit”. Am simţit un nod în gât. Îmi vorbea cel mai mare jucător al Europei.
- Ai adus ceva nou la Ajax?
- Mi-e greu să răspund. Aş putea să-l citez însă pe Happel. După ce am câştigat derby-ul cu Feyenoord, el a declarat presei: „Acum, Ajax joacă într-adevăr altfel”.
Ștefan Covaci: „Îmi place să fiu încolțit de presă”
- Cum stai cu presa?
- N-am secrete. Nu mă închid în cameră, îmi place conferinţa de presă, îmi place să fiu încolţit. Trebuie să mimez, cel puţin, forţa. În meseria asta dură eşti nevoit mereu să te baţi ca să scapi din încercuire. Îmi aduc aminte, în primele zile, un reporter m-a întrebat: „Nu-i aşa, Herr Covaci, că aţi avut o mare şansă luând Ajaxul în primire?”. I-am răspuns, surâzând: „Nu este exclus ca, până la urmă, Ajaxul să considere angajarea mea ca pe o mare șansă”. N-ai ce face... Mijloacele de luptă trebuie să fie cât mai variate.
- Ce ai învățat la Ajax?
- Enorm. Sau, mai exact, mi-am cristalizat ideile.
- De pildă...
- Sunt multe. Aș putea scrie o carte.
Ștefan Covaci: „Fotbaliștii nu trebuie dădăciți. Cantonamentul e moartea fotbalului!”
- Dă-mi câteva idei...
- Iată o primă idee: „Cantonamentul care se practică în multe țări europene e moartea fotbalului”. Îmi dau tot mai mult seama că formula cantonamentului e un mijloc de acoperire pentru antrenor. Organizând cantonamentul el poate spune: „Am făcut totul”. Cred, însă, că jucătorii sunt cei care trebuie să-și asume răspunderea. În afară de asta, cantonamentul înseamnă o mare plictiseală. Nici nu știi ce mult contează ca jucătorul să vină la meci de acasă... Tot în legătură cu tutela. Am ajuns la concluzia că fotbaliștii nu trebuie dădăciţi. Un fotbalist nu recepţionează mai mult de o idee sau cel mult două, în cursul unei şedinţe de pregătire teoretică. Restul e balast. Iată de ce şedinţele lui Ajax nu durează mai mult de 8-9 minute. Înaintea meciului capital cu Feyenoord le-am spus atât: „Băieţi, astăzi Neeskens nu-l va marca pe Van Hanegem. Asta o s-o facă Haan”. În vestiar s-a auzit o rumoare prelungă. Am considerat necesar să explic: „Neeskens, când pleacă cu echipa naţională, stă în cameră cu Van Hanegem şi n-aş vrea ca această stimă reală să se continue pe teren”. Efectul a fost dublu: Haan l-a neutralizat pe Van Hanegem, iar Neeskens a condus jocul.
- Ce îmi poţi spune despre fotbalul nostru, acum, de la distanţă?
- N-am să fac decât să repet refrenul lui Angelo: „Sarcini duble... Sarcini duble... Sarcini duble...”. Acesta e fotbalul modern. În fotbalul modern nu descoperi decât America. Fotbalul a redevenit un joc de copii. Toţi în atac şi toţi în apărare, ca în curtea şcolii sau pe maidanul din marginea satului... Bineînţeles că aceste sarcini duble presupun eforturi imense la capătul cărora antrenorul român, care e mult mai talentat decât foarte mulţi dintre celebrii antrenori englezi, să nu mai fie o barcă la discreţia conducătorilor de cluburi şi a jucătorilor.
- Ce să transmit jucătorilor români?
- Doar câteva cuvinte, care cuprind o lege formulată de mine, aici, după 35 de ani de fotbal: „De pasa lungă răspunde cel care pasează. De cea scurtă răspunde cel care primeşte”. În fotbalul modern eşti respectat pentru tot ceea ce faci pe teren şi chiar pentru tot ceea ce fac partenerii.
Ștefan Covaci: „Dinu ar putea juca la Ajax. Dobrin? Ar fi vedetă doar în amicale!”
- Spune-mi, te rog, ce fotbalist român ar putea juca oricând la Ajax?
- Fără îndoială, Cornel Dinu. Pentru că are spiritul fotbalului total.
- Dar Dobrin?
- Ar fi o mare vedetă, chiar la Ajax, într-un turneu cu 7-8 jocuri amicale.
- Ce să transmit antrenorilor români ?
- Dacă mâine voi învinge pe Arsenal, această victorie le va fi dedicată lor.
După victoria asupra Arsenalului, n-am izbutit să intru în vestiarul lui Ajax. Barierele stadionului „tunarilor” se înmulţiseră. Ajax a părăsit arena... englezeşte pentru a fi (în primul rând) la adăpostul entuziasmului suporterilor săi. L-am găsit pe Ştefan Covaci, cu telefonul, la hotelul „Britannia”, unde jucătorii olandezi sărbătoreau victoria.
- Hello, Pişti! Felicitări!
- Mulțumesc. Nu uita ce ţi am spus.
- Ce anume?
- Dedic această victorie...
Când ceasul faimosului Big Ben bătea miezul nopţii, suporterii lui Ajax dansau pe pajiştea din spatele Parlamentului, sub privirile „negustorilor din Calais”, ale căror trupuri de bronz străluceau la lumina ciudată a lunii.
Cruyff are o vorbă: «Dacă faci mai mult decât spune antrenorul, o faci numai pentru tine». Și o altă observație de finețe: «Când alergi pe distanțe lungi, caută să eviți ultimele locuri. Nu e neapărat necesar să fii pe primul loc, dar refuză gândul că ai putea fi ultimul»
Chiar dacă are doar 25 de ani, Johan demonstrează o maturitate incredibilă. El le repetă tuturor celor care au timp să-l asculte: «Nu te gândi la câți bani câștigi la început. Gândește-te, doar, la ce vei face spre sfârșit. Fii econom! Acest lucru îți va schimba optica și te va ajuta să devii un mare fotbalist»
Cel mai bun sfat pe care Cruyff îl dă tinerilor fotbaliști, care trebuie să evite prieteniile rele: «Luminile din baruri întunecă mintea în fața porții adverse!»
- Ștefan Covaci
Citește și alte articole din categoria #Retro GSP:
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
