)
Articol de Cătălin Striblea - Publicat marti, 26 iulie 2022 16:10 / Actualizat marti, 26 iulie 2022 16:19
La sfârșit de săptămână, la Pro Arena, a avut loc un moment de televiziune care merită consemnat. Președintele clubului Csikszereda, domnul Szondi Laszlo, ne-a arătat că înțelege foarte bine românește, dar că de priceput, pricepe doar ungurește. Pe șleau, pare că nu înțelege decât ceea ce promovează patronii politici ai zonei, guvernul de la Budapesta.
Domnul Szondi a avut amabilitatea să intre în direct în emisiunea lui Mihai Mironică și să facă precizări despre farsa pusă la cale la Miercurea Ciuc, acolo unde noul stadion trebuia inaugurat în culorile și filosofia politică locală.
Gazeta Sporturilor a arătat pe larg ce minciună cu panaș au servit liderii locali ca meciul să aibă parte de inaugurare în cheia „aici, Budapesta construiește.”
Domnul Szondi a răspuns la două trei chestiuni, dar, pe măsură ce întrebările unor ziariști cu experiență ca Mironică, Nenciu și Caramavrov au început să curgă clare și fără judecată, discuția a devenit tulbure. „Sunteți tendentiosi, alții au probleme mai mari, nu vă faceți meseria…”
După care domnul Szondi a închis brusc telefonul. Pentru că nu a putut răspunde la o întrebare simplă: „De ce nu oferiți un tratament egal în comunicare și suporterilor români, iubitorilor de fotbal în general?”
Trântitul telefonului este un simptom pe care noi îl cunoaștem. El nu ține de etnie și nu are treabă cu naționalismul. Nu libertatea, independența sau autonomia Ținutului Secuiesc îi doare foarte tare pe domnul președinte sau pe liderii locali ai maghiarimii. Ci păstrarea înțelesului de castă, lipsa de transparență și lipsa de răspundere în fața plătitorilor de taxe, bilete și abonamente, fie din România sau Ungaria.
Chit că receptorul este trântit în românește sau în ungurește, știm ce se ascunde sub acest gest. Puterea de politruc, răspunderea doar pe linie ierarhică și disprețul față de populime sau cum i-o spune în maghiară.
Trântitul telefonului este ceea ce știe să facă și șefulețul de club românesc ținut pe banii primăriei sau pila conțopistă de la Consiliul Județean când i se pune o întrebare corectă, fără arțag.
Atitudinea de șefuleț administrativ, de staroste pe bani veniți ușor, nu are granițe. De fapt, marea problemă a zonei este aceeași care macină România de vreme bună: oameni care cred că interesul politic este mai presus decât cel al comunității.
Mai grav este că, peste atitudinea de boier născut cu Ținutul Secuiesc în brațe, azi, liderii politici și administrativi ai nației maghiare în această țară se transformă în mesagerii ideilor lui Orban.
Fie că e vorba de frânarea DNA, de limitarea drepturilor unor minorități sexuale, de taxe pe mari companii, dar și de construirea unei caste de hiper-privilegiați între demnitarii României, UDMR este o trâmbiță mai mică, dar consecventă, a Budapestei la București. Singura delimitare este în chestiunea războiului din Ucraina.
De-a lungul ultimilor 30 de ani, România a fost un model de integrare a minorităților. Politicienii și societatea românească au acceptat ca acestea să aibă drepturi intacte și integrale pentru educație, administrație în limba maternă sau reprezentare parlamentară.
De asemenea, România nu a pus bețe în roate la investițiile pe care guvernul de la Budapesta le-a făcut în România pentru națiunea maghiară. Adică am dat dovadă de prietenie și respect. Consecvent și sănătos. Și ne-am bucurat că două echipe serioase de fotbal se construiesc în România.
În schimb, administrația maghiară a funcționat întocmai precum cea românească. Telefonul trântit ne spune că răspunsul pentru aceste lucruri, la nivel administrativ și politic, precum și respectul reciproc este greu de găsit și-n română și-n maghiară. Ba, chiar aș spune, avem o nouă dovadă că ungurii noștri sunt niște buni șefi români.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
