800, 4.000, milioane

Calificarea la Euro, câștigând grupa în care Elveția părea pentru toți de neatins, prestația din Germania, unde, chiar dacă n-a spart norii, a obținut a doua victorie din istorie și a trecut de prima fază, plus începutul perfect din Liga Națiunilor sunt tot atâtea motive să credem că „tricolorii” ar putea chiar să atingă visul interzis de peste un sfert de veac. Revenirea la Mondiale, unde n-am mai fost din '98, de pe vremea părinților actualilor internaționali.

Edward Iordănescu ne-a dat de fundul prăpastiei, cu acea retrogradare în Divizia C a Ligii Națiunilor, apoi tot el ne-a ridicat, făcându-ne să sperăm că gata, s-a terminat coșmarul.

A plecat, dar a lăsat un grup, un spirit pe care, cu tactul, experiența și priceperea sa, Mircea „cel Bătrân” îl duce, fără hurducături și orgolii, mai departe. E o trecere ce pare atât de naturală. Dar dincolo de rezultate, de victorii, de puncte, poate cel mai important este că suporterii și-au recâștigat încrederea, că simt că această echipă îi reprezintă, că luptă pentru ei.

Ultimele dovezi sunt clare. Primele 1.500 de bilete pentru partida cu Cipru s-au dat în sub două ore. Bonsulul de încă 1.000, obținut de FRF, s-a vândut și el repede.

Pe lângă cele 1.500 de tichete pe care le-au mai cumpărat cei din diaspora de acolo, din Insula Afroditei. Așa că „Zidul Galben” va domina iar arena, acum cea de 8.000 de locuri din Larnaca, să-i asigure că băieții lui Il Luce că nu sunt singuri.

Iar cele 800 de bilete pentru antrenamentul deschis de mâine s-au epuizat și ele în nici 24 de ore. Cel mai probabil a fost inițiativa selecționerului, care știe ce important e să întărească această legătură între națională și suporterii ei.

A preferat să „piardă” un antrenament, deși crede în necesitatea izolării de tot și de toate pentru ca elevii săi să intre în febra „dublei” din deplasare cu Cipru și Lituania. Cea mai importantă acțiune, care ne-ar putea asigura nu doar câștigarea grupei și promovarea în Divizia B, dar și o șansă în plus pentru Mondialul de peste Atlantic, de peste doi ani.

E și o reverență a naționalei față de fani, pentru atașamentul din ultimele luni, una care valorează mai mult decât câteva sute de pase, lansări sau scheme la fazele fixe. O strângere de mână, un nou semn că cele două entități sunt împreună.

Mai mult decât niciodată, ca în vremurile bune, când echipa se bătea cu granzii, iar suporterii umpleau arenele. Fiindcă și în Cipru, și cu Lituania, unde vor fi doar vreo 200 în tribune, de fapt, le vor fi alături milioane. Și pentru asta chiar merită să lupți. Și sunt semne că au înțeles și jucătorii asta.