Articol de Oana Duşmănescu - Publicat sambata, 20 aprilie 2024 09:31 / Actualizat sambata, 20 aprilie 2024 10:53
Federația Internațională de Atletism (World Athletics) s-a hotărât să-și premieze campionii olimpici de la Paris, iar restul sportivilor de la alte discipline se revoltă. Și pe bună dreptate.
Suma de 50.000 de dolari e o răsplată consistentă, atât pentru cei care se vor bucura de ea - cei 48 de campioni olimpici de la probele atletice, cât mai ales în ochii celorlalți participanți medaliați cu aur, pe cardul cărora nu va intra niciun ban, deși munca și sacrificiile făcute vor fi la fel de mari.
E greu de spus de ce conducătorii federației internaționale au decis să aplice acest gen de favoritism - girat cu surle și trâmbițe de Comitetul Internațional Olimpic. Poate e felul lor de a spune lumii întregi că de la întrecerile atletice a pornit, în definitiv, toată mișcarea olimpică.
„Citius, Altius, Fortius” a fost motto-ul latinesc înaintat pe baronul Charles Pierre de Frédy, baron de Coubertin, ca definiție a Jocurilor moderne, sugerat de prietenul lui, Henri Didon, un preot pasionat de alergare, sărituri și aruncări.
Sloganul olimpic nu prevedea nimic referitor însă la „pretium”, „pecunia”, „argenti”. Dintr-odată, World Athletics pune un hotar gros între campionii săi olimpici și restul sportivilor, pentru care primul scop, conform principiilor inițiale ale JO, este să participe, nu neapărat să câștige.
Așa, nimic din toate astea nu va mai fi valabil. La Paris, pe lângă concentrare, emoții, tensiune, teamă sau bucuria victoriei, se va naște un nou sentiment - invidia față de cei medaliați cu aur în probele atletice.
Follow the Money nu e Citius, Altius, Fortius
Spiritul olimpic pare brusc ceva anacronic, deși menirea lui era să dăinuiască în timp, indiferent cât de naiv ar fi devenit conceptul în vremurile care vor urma. Mișcarea inițiată de World Athletics îl ia în batjocură, înlocuind „Citius, Altius, Fortius” cu „Follow the Money”. Pentru o organizație cu sediul la Monaco, alegerea e inspirată.
Pentru restul sportivilor, care se întrec la înot, box, canotaj, scrimă sau echitație, nu e deloc așa. Deja vocile lor se fac auzite, cerând aceleași recompense. Pentru că e foarte ușor să te lași pradă noilor trenduri, uitând de la ce ai plecat.
Superstaruri există și în baschet sau handbal, dar asta era ideea până acum: la Olimpiadă lupți pentru glorie. De restul se ocupă contractele de la cluburi sau cele de publicitate.
Schisma din 2024
Și cine poate să-i condamne pentru asta? E o lege a fizicii, pe care o știe cam toată lumea, și care se referă, pe scurt, la acțiune și reacțiune.
Și dacă nici în sport nu e vorba despre fizică, atunci nu știu unde mai e.
Dacă această direcție se va extinde și la alte discipline, se poate spune că se încheie era Jocurilor Olimpice moderne și începe era Jocurilor Olimpice ale discriminării.
O discriminare care va împărți hoarda de oameni calificați la Jocurile Olimpice, veniți din toate colțurile lumii, între elita financiară, nu doar sportivă, și „fraierii” care mai cred basmul cu simpla participare onorabilă.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
