Articol de Andrei Crăciun - Publicat luni, 12 aprilie 2021 10:19 / Actualizat luni, 12 aprilie 2021 11:28
Zeul fotbalului a fost întâi în toane bune și ne-a răsfățat cu Real Madrid - Liverpool, dar și cu Bayern-PSG. Am văzut doi mari tineri fotbaliști: Vinicius Junior și Mbappé, jucători care au un deceniu de aur înainte. Apoi, din păcate, ne-am întors la oile noastre și ne-am chinuit cu Dinamo-Academica Clinceni.
Să vezi un meci de-ale lui Dinamo a ajuns un instrument de tortură. Funcționează și ca bau-bau.
Părinții își amenință deja copiii neascultători: dacă nu ești cuminte, te pun să te uiți la Dinamo! Urmează, de aceea, o generație de copii foarte cuminți.
Căderea "câinilor" este cumplită. Să-i ai pe Geani Crețu și Giani Stere drept speranțe e hilar.
Mai bine îl scoți pe Giani Kiriță din televizor, de la mondeni, și-l pui pe linia de fund, iar în atac - de ce nu? - ar merge cantautorul Gianni Morandi (76 de ani), de abia ieșit din spital după ce a suferit, săracul, arsuri pe mâini, picioare și o ureche, într-un accident casnic.
Ante și post-Puljici
Apoi, Puljici. S-a dus și Puljici. Ante Puljici - tempi passati. Să vedem epoca post-Puljici. Poate la matineu, în liga secundă. În ciuda faptului că au fost covoarele bătute de Academica, dinamoviștii au avut totuși o săptămână plină de chef și voie bună.
S-a petrecut frumos, cu lăutari, la aniversarea lui Ricardo Grigore. Desigur, ca și cum n-ar fi pandemie. QED.
Banii suporterilor ajung, iată, să mângâie frunțile lăutarilor, într-un fel de epilog la ceea ce cândva era Dinamo.
Acestea fiind spuse, până și Mulțescu-SMURD a clacat și s-a dat un pas în spate. Să te lase SMURD-ul în drum - iată un destin postmodern românesc pe măsura clubului plasat strategic între circ și spital.
Dinamoare
Dinamo a ajuns o echipă mică și ridicolă. În "Groapă" bate vântul retrogradării. Pe scurt: Dinamo are moarte clinică.
Dinamo moare. Dinamoare. Și cum să nu cazi în divizia secundă cu alde Gol, Bani și Nemec? Ce echipă e asta? Fără gol, fără bani, fără nimic? Dinamo e o farsă.
Unde sunt vremurile în care măcar râdea de "câini" un Olisadebe? Și, mai ales, cine plătește pentru această mare dispariție? Cine a mâniat zeul? Dinamo, după orice socoteală unul dintre primele cinci cluburi din istoria fotbalului românesc, a ajuns bună de băgat în bancuri. Nu e doar trist, e groaznic.
Messi în amurg
Din fericire, impresia teribilă lăsată de acest fotbal-naufragiu a fost salvată clătind ochii cu "El Clásico", desfășurat în condiții meteo ca pe vremea regretatului Noe.
Și ce am putut vedea? Jocul năucitor de pase al Madridului nu durează nouăzeci de minute, dimpotrivă, Kroos e mare nu doar prin deschiderile în adâncime, Benzema e un profesionist al golului, un fotbalist complet, care are și călcâi, iar Mingueza e un tip norocos. Dar toate acestea sunt detalii. Altceva e important, dacă nu magic.
Am fost contemporani și cu fotbalistul, și cu antrenorul Zidane. Suntem contemporani cu inegalabilul Leo Messi, l-am văzut răsărind, fiind orbitor, și acum îl vedem în amurg.
S-ar putea să nu fi avut chiar cea mai rea dintre viețile posibile.