Articol de Luminița Paul, Andrei Furnigă (video) - Publicat luni, 30 decembrie 2024 19:17 / Actualizat luni, 30 decembrie 2024 19:30
Medaliații olimpici de la Paris, între care Andrei Cornea, Marian Enache, Roxana Anghel, Ioana Vrînceanu, Simona Radiș și Ancuța Bodnar, au dezvăluit pentru GSP ce sporturi au făcut în copilărie și ce ar fi încercat dacă nu ar fi ajuns la canotaj.
Toți par făcuți special pentru canotaj, chiar dacă îi diferențiază poate câțiva centimetri, anvergura brațelor sau circumferința bicepsului. Este sportul căruia i s-au dedicat de la vârste fragede. Majoritatea au plecat de mici de acasă spre Orșova sau Timișoara, ajungând apoi, pe rând, la loturile naționale de juniori, tineret, seniori.
A fost însă canotajul prima lor opțiune? Au mai încercat altceva înainte? Poate li s-ar fi potrivit altă disciplină? Câțiva campioni și medaliați olimpici de la Paris și medaliați europeni au dezvăluit pentru GSP cum au fost începuturile lor și ce alte sporturi urmăresc, în puținul timp liber pe care îl au.
Andrei Cornea: „Canotajul m-a dezvoltat”
„Consider că poate aș fi fost în stare să aleg și alt sport, dar calitățile pe care le am sunt în mare parte datorită canotajului, pentru că m-a dezvoltat”, spune Andrei Cornea, medaliat cu aur olimpic la Paris și european la Szeged în proba de dublu vâsle.
„Aveam și înainte de a mă apuca de sport niște calități pentru că făceam foarte multe drumeții cu bicicleta. Eu locuind în zonă de munte, mergeam pe munți cu bicicleta, dar nu pot spune exact dacă m-aș fi legat foarte bine de alt sport sau nu”, a recunoscut canotorul în vârstă de 25 de ani.
„Mă mai uit la alte sporturi, în mare parte tot la sporturi nautice, că este o legătură cu apa. Dar na, te uiți, dar nu știi foarte multe, doar din ce privești, din ce mai auzi. Consider însă că dacă eu am ajuns la canotaj și în momentul de față am avut un parcurs destul de bun, înseamnă că aici ar trebui să ajung”, a conchis Cornea.
Marian Enache: „Îmi place să încerc diverse lucruri, sunt spontan”
Colegul de barcă, Marian Enache (29 de ani), are o abordare diferită. „Nu știu dacă aș fi ales un anume sport pentru că îmi place să fac sport în general. Am mai făcut câteva înainte de canotaj”, a amintit el.
„Cred că aș fi fost la fel de de bun și de priceput în orice alt domeniu, nu neapărat în sport. Oricum, îmi place să încerc diverse lucruri, diverse sporturi. Sunt o persoană mai spontană, funcționez în neștiință de cauză. Uneori îmi place să fac chestiile random. Nu-mi fac planuri niciodată, când vine vorba de un plan sunt doar obiectivele pe care eu mi le impun”, a elaborat Enache.
Baseball și atletism înainte de canotaj
Vicecampioane olimpice la Vaires-sur-Marne în proba de duble vâsle categorie ușoară, Ionela Cozmiuc și Gianina Van Groningen, ambele 29 de ani, s-au retras din activitate după JO, atingându-și obiectivul de a cuceri o medalie. Campioane europene în 2024 și duble campioane mondiale în 2017 și 2018, ele nu au avut canotajul drept primul sport practicat.
„Probabil că dacă nu aș fi făcut canotaj, ceea ce îmi doream eu să devin când era mică era doctoriță și cred că m-aș fi îndreptat spre acest domeniu”, a precizat din start Ionela. „Primul sport pe care l-am făcut eu în generală, deși o să vi se pară ciudat, a fost baseball-ul. Antrenorul de sport de pe atunci, domnul Liviu Gugoianu, Dumnezeu să-l ierte, a făcut rost de echipament”, a povestit ea.
„Cred că eram înfrățiți cu vreo altă școală din State, chiar am o medalie de plastic la un campionat de baseball, că așa se dădeau atunci. E de locul doi, însă este de plastic. Am fost o fire sportivă de mică, nu mi-a plăcut niciodată să stau locului, însă nu știu dacă un alt sport m-ar fi atras la fel de mult”, a recunoscut Ionela.
„Eu inițial am făcut câteva luni atletism înainte să încep canotajul și chiar avansasem de zona locală, însă la două săptămâni înaintea competiției pe care trebuia s-o am, a venit antrenorul de canotaj Despa Ion și m-a selecționat la canotaj”, a istorisit Gianina.
„Am lăsat atletismul pentru că ceva m-a atras la canotaj, chiar dacă atunci nu știam foarte multe despre acest sport. Cred că aș fi făcut sport și dacă nu îmi venea canotajul în cale, pentru că am fost o fire foarte activă de când eram copil și cred că aș fi încercat în acel sport să performez la fel ca în canotaj”, a asigurat ea.
Simona Radiș: „Aș fi spus nu oricărui alt sport”
Vicecampioane olimpice la Paris și medaliate cu aur la Tokyo la dublu vâsle, Ancuța Bodnar și Simona Radiș, au propriile amintiri. „Sincer, nu am încercat niciun alt sport în afară de canotaj. Mie îmi place gimnastica artistică foarte mult, dar cu siguranță n-aș fi putut s-o practic, dar probabil handbal, nu știu, zic...”, a cântărit opțiunile Ancuța.
„Eu înainte de canotaj am mai fost selectată pentru volei și handbal. Dar la primele cuvinte auzite, răspunsul a fost unul categoric «nu». Nu am simțit nicio atracție și nicio dorință. Și atunci când am auzit de canotaj, am simțit că este pentru mine. Probabil drumul fiecăruia este scris dinainte și când vine momentul îl simți. Așa a fost și în cazul meu, deci probabil aș fi spus nu oricărui alt sport”, a spus apăsat Simona.
Roxana Anghel: „Sportul era materia mea preferată”
„Nu știu dacă aș fi făcut alt sport. Mi-a plăcut foarte mult alergarea, am și participat în liceu la un concurs de cros și m-am clasat chiar foarte bine, dar nu cred că aș fi performat la acest nivel”, a recunoscut Ioana Vrînceanu (30 de ani), campioană olimpică la 8 plus 1 și vicecampioană la dublu rame, care s-a retras din activitate la finalul acestui an.
Colega ei de barcă, Roxana Anghel (26 de ani), a fost atrasă de sport din copilărie. „Eu de mică am fost o fire mai sportivă, mi-a plăcut sportul, era materia mea preferată și acasă chiar când terminam orele și n-aveam ce face, mă jucam cu fratele meu, începeam din nou să facem ca la orele de sport”, a povestit ea.
„După terminarea clasei a opta, aș fi vrut să merg mai departe cu liceul sportiv. Am jucat în generală handbal, îmi plăcea foarte mult spiritul de echipă și atmosfera care era în sală, dar drumul m-a condus spre canotaj și nu, nu regret și nu cred că îmi pare rău că s-a întâmplat asta”, s-a confesat ea.
Canotajul pe primul loc
Vicecampioni europeni la dublu rame în 2024, ei sunt cei mai „înalt” echipaj din lotul național. Florin Arteni (23 de ani), 2,10 m, spune că pentru el canotajul a fost prima și poate singura opțiune.
„Nu știu, am început de mic, eu poate pe viitor, dacă ar fi fost, aș fi practicat alt sport, dar canotajul nu este un sport foarte mediatizat față de, să spunem, fotbal sau handbal, acolo te duci, ai implicare mai mare acolo”, a enumerat el.
„Dar canotajul nu e așa mediatizat și nu, nu reușesc mulți copii să ajungă aici, doar în baza unei selecții făcute de antrenor”, a amintit Arteni.
Florin Lehaci (25 de ani), colegul său, a avut și altă tentativă înainte de canotaj. „Eu am mai încercat înainte cu tenisul de masă, n-am fost prea prolific, dar la cât antrenament făceam, eram destul de de bun”, a rememorat.
„Dar nu știu dacă aș fi făcut alt sport, să fiu sincer, nu mă atrăgea. Mi-a plăcut foarte mult faptul că aici, de când am luat contact cu sportul ăsta, mi se spunea se face performanță, se face treabă și ai șansa la un viitor mult mai bun. Și cred că asta m-a tras până la urmă, șansa de a demonstra ceva, de a rămâne în istorie”, a punctat Lehaci.
Fără canotaj, surorile Bereș ar fi studiat
Surorile Mădălina și Amalia Bereș, dintre care prima s-a retras din activitate la finalul lui 2024, s-au urmat una pe alta. Amalia, mai tânără cu 4 ani, și-a urmat sora mai mare la Orșova, însă amândouă spun că dacă nu ar fi apărut canotajul, ar fi urmat alt drum.
„Eu am mai făcut handbal la mine în comună, dar nu cred că aș fi vrut să merg pe partea sportivă. Învățam destul de bine la școală și m-aș fi dus la liceu la Câmpulung, sunt sigură”, a mărturisit Amalia (27 de ani), campioană olimpică în barca de 8 plus 1.
„Eu la fel, tot cu handbalul m-am înțeles foarte bine. Am învățat foarte bine, dar și sportul îmi plăcea foarte mult. La fel ca Amalia, nu cred că aș fi mers pe partea sportivă. Probabil că aș fi încercat altceva”, a spus și Mădălina (31 de ani).
Pentru mine nu cred că ar fi fost alt sport. Mie nu mi-a plăcut sportul când eram mică, când mi s-a oferit oportunitatea să merg la un sport, nu știam ce înseamnă canotajul. Mă așteptam să fie doar ca educația fizică, însă îmi doream foarte mult să plec de acasă și să pot să-mi îndeplinesc visele de a fi cineva – Magdalena Rusu, campioană olimpică la 8 plus 1 rame
Eu am practicat înot timp de 4 ani, dar nu a fost de performanță, a fost de dezvoltare, de menținere, mi-a plăcut înotul, dar nu m-aș fi văzut să fac de performanță – Victoria Petreanu, campioană olimpică la 8 plus 1 rame
Atunci când eram în școala generală am jucat în echipa școlii de handbal. Nu cred că ar fi fost un sport pentru mine neapărat, deși am fost selectată la un moment dat pentru a pleca la o altă echipă. Părinții mei nu au fost de acord și am aflat oricum mult mai târziu, dar nu m-aș fi văzut să fac alt sport – Maria Tivodariu, campioană olimpică la 8 plus 1 rame
Concluzia e că în loc de canotaj sportivii lotului olimpic ar fi ales... tot canotajul. Sportul care i-a atras și captivat din copilărie.
)
)
)
)
)
)
)
