Vlăduț Simionescu, colosul cu suflet uriaș: a strâns 15.000 de lei după o licitație și cumpără echipamente medicilor

Articol de Marian Ursescu - Publicat vineri, 03 aprilie 2020 16:39

Judoka Vlăduț Simionescu (135 kg) a strâns 15.000 de lei printr-o licitație în care a vândut cinci articole sportive. ”Voi cumpăra echipament medical pentru medicii din Moldova”, a anunțat sportivul.

Vlăduț Simionescu are 29 de ani și e cel mai bun judoka român al momentului. Pe lâgă sportul pe care-l practică, uriașul de 135 kilograme se implică în tot felul de acțiuni de binefacere.

Recent, a organizat pe pagina sa de Facebook o licitație în care a vândut cinci obiecte ce aparțineau unor mari sportivi români.

"Am vorbit cu prietenii mei, cu Cătălin Moroșanu, cu Marius Onofraș, cu Mihai Nistor și cu Eliza Samara, să-mi ofere un obiect din colecția personală pe care să-l scoatem la licitație. Banii obținuți îi donăm", a explicat Vlăduț. Ideea i-a venit când a văzut la știri cu câte neajunsuri se confruntă spitalele din România, câtă nevoie au medicii de echipamente.

"Așa sunt eu, îmi place să ajut, așa am fost învățat. Nu putem aștepta să ne pice din cer. Noi, românii, de obicei, suntem solidari la greu, dar când ne e bine, uităm și ne spurcăm între noi. În plus, nu am încredere în politicieni, cei care vin la TV și citesc trei rânduri din nu știu ce foaie", a subliniat Simionescu.

- Vlăduț, de unde inițiativa asta cu strângerea de fonduri?

- Am zis să ajut și eu cu ceva, stau în casă, bine-bine, dar mai e nevoie și de altceva, de inițiativă. Eu, de altfel, particip la tot felul de programe umanitare, îmi place să mă implic. Acum m-am gândit că aș putea vinde câteva obiecte ale unor sportivi cunoscuți și suma strânsă să o donăm.

- Ai vorbit cu Cătălin, cu Mihai, cu Marius și cu Eliza. De ce ei?

- Ei sunt prietenii mei cei mai buni din sport. Doream să strângem mai multe obiecte, dar mi-am dat seama că pierdem timp. Așa, am zis să-i dăm drumul cu ce avem. Nistor și Moroșanu au pus la bătaie câte o pereche de mănuși, Eliza a donat o paletă cu care ea a jucat competiții importante, eu am oferit kimonoul în care am concurat la Jocurile Olimpice de la Londra, iar Mihai Onofraș a dăruit un echipament de când evolua, cu Unirea Urziceni, în Liga Campionilor.

"Medicii nu pot face minuni cu mâinile goale!"

- Și pe care obiect ați obținut cei mai mulți bani?

- Nu asta e important. Important era să strângem cât mai mulți bani. Paleta Elizei s-a vândut cu 800 de euro, a cumpărat-o un român din Spania. Omul joacă tenis de masă la nivel de amator, îi place foarte mult acest sport și s-a bucurat foarte mult când a aflat că va putea cumpăra un obiect al unei campioane europene. De altfel, această persoană din Spania a licitat la fiecare dintre cele cinci obiecte. Și chiar dacă nu a câștigat, ne-a trimis banii pe care el i-a licitat! Îi mulțumim pe această cale.

- Câți bani s-au strâns până la urmă?

- În jur de 15.000 de lei. Nu e o sumă mare, dar nici mică. Așa am putut ajuta noi. Vreau să spun că nu voi dona banii pentru că nu știu pe unde ajung. Mă implic să cumpăr eu echipament medical, deja am găsit un producător român de viziere, am vorbit și cu Bogdan Tănasă, de la Casa Share, el are o evidență clară în privința celor care au nevoie de ajutor. Vreau să cumpăr și trei-patru cutii cu sticluțe de dezinfectant să le ofer polițiștilor și jandarmilor. Și ei sunt în prima linie și sunt foarte expuși la acest virus.

- Te gândești să continui și cu o altă licitație? - Depinde cât va mai dura această perioadă în România. În orice caz, țara nu este pregătită să treacă peste aceste momente cumplite. Spitalele sunt vai de capul lor, avem medici buni, dar cu mâinile goale și cu pieptul înainte, nu pot face minuni. Nu ne putem lăsa în baza declarațiilor politicienilor care ies la televizor și spun trei cuvinte de pe nu știu ce foaie scrisă de alții.

- Spune-mi, tu ai avut nevoie de sistemul medical din România vreodată?

- Am avut nevoie și am apelat înainte de Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro. Mi-am rupt genunchiul cu 8 luni înainte, la un concurs. Trebuia să mă refac repede pentru că visam să merg în Brazilia. Și atunci am avut de ales: să mă operez în România sau să merg în străinătate.

Turcii mi-au dat asigurări după operație"

- Și ai ales să mergi afară să te operezi?

- Da, pentru că nu am avut încredere să fac intervenția în România. Am discutat peste tot, dar nu mi s-a oferit o garanție clară. Eu eram sportiv, toți îmi spuneau că operația va fi la fel ca a unui om care-și rupe piciorul pe stradă, alunecând. Când am auzit că mă voi apuca să alerg la jumătate de an de la operație, a trebuit, clar, să iau o altă opțiune! - Și unde ai ajuns?

- La o clinică în Turcia. Inițial, clinica din Istanbul mi-a cerut 15.000 de euro pentru operație și 100 de euro pe ședința de recuperare. Dar după ce le-am trimis CV-ul, au văzut că sunt sportiv de top, mi-au făcut un discount. Am plătit doar 10.000 pentru intervenția chirurgicală și 50 de euro pe ședința de recuperare.

- Cât te-a costat în total refacerea?

- Vreo 14.000 de euro, cu totul. Dar important a fost că la 8 săptămâni deja alergam ușor și totul a fost o reușită. Am acum un genunchi puternic. - Te-au ajutat federația, Comitetul Olimpic Român? - Nu mi-a dat nimeni niciun ban! Am fost eu pe la câțiva prieteni, cu căciula în mână. M-au ajutat și așa am plătit totul.

Locul 13 mondial, calificarea la JO e acontată

- Vlăduț, tu nu ești calificat încă la Jocurile Olimpice de la Tokyo, nu? Care sunt șansele?

- Teoretic, nu sunt calificat pentru că în luna mai se trăgea linie și se știau sportivii de la fiecare categorie. Dar eu sunt pe locul 13 în clasamentul mondial. Și având în vedere că se califică primii 26, în proporție de sută la sută sunt calificat! Mai aveam vreo 8-9 concursuri la care puteam participa, dar mi-am făcut calcule. Și dacă nu mă mai prezint la niciunul dintre ele, nu pot să cad mai mult de cinci locuri în clasament. Așa că pot spune că sunt la Tokyo!

- Ce se va întâmpla cu calificările, în continuare?

- Nu s-a luat nicio decizie. Normal ar fi ca acest sezon, de când se reia, să se ducă la sfârșit, iar concursurile să fie de pregătire. La anul, aceleași concursuri care erau prevăzute în program anul acesta, și care nu s-au mai disputat, să conteze în clasamentul pe puncte. Eu așa văd că ar fi normal.

- Va fi a treia ta ediție de Jocuri. Care ar fi obiectivele tale acum?

- Având în vedere că în ultimul timp am obținut rezultate bune la concursuri, i-am bătut cam pe toți sportivii de top, mă pot gândi și la o medalie. Îmi trebuie și puțin noroc la tragerea la sorți, dar eu sunt încrezător.

- Vlăduț, spune-mi ce se întâmplă însă la loturi, pentru că nici la fete, nici la băieți, nu am mai luat o medalie de câțiva ani buni? Mă refer la Europene sau Mondiale.

- E foarte neplăcut pentru noi. Se muncește foarte mult, am avut niște stagii de pregătire senzaționale în Japonia, dar lipsesc rezultatele. Cred că, până la urmă, e o treabă care ține mai mult de psihic decât de pregătire.

Antrenamente alături de lotul Japoniei

- Pentru tine e o schimbare în bine de când antrenorul coordonator e japonezul Kohei Oishi?

- Fără doar și poate. De când a venit Kohei avem intrare în Japonia, am fost la cinci-șase stagii, am stat câte trei săptămâni de fiecare dată. Într-un stagiu din acesta facem numai antrenament specific, ne antrenăm alături de cei mai buni judoka din Japonia. Pentru că mereu ne-am dus la stagii cu lotul Japoniei, nu la niște cluburi oarecare. Sper să vină și rezultatele. Repet, cred că ține de psihic, renunțăm prea ușor la luptă pe tatami.

- Cum te antrenezi în această perioadă de carantină?

- Sunt acasă, la Iași. E bine că stau la casă, mi-am transformat curtea în sală de forță. Mi-am luat greutăți, gantere, scară, sfoară. Urmez întocmai programul de la lot, cu două antrenamente zilnice. Tot ce sper e să treacă mai repede această perioadă și să ne întoarcem la viața obișnuită. Acum ne dăm seama cât de fericiți eram înainte. În orice caz, trebuie să ne schimbăm, această pandemie ne-a arătat că trebuie să fim uniți, să fim mai umani și să nu ne gândim doar la persoana noastră.

9a fost locul ocupat de Vlăduț Simionescu la Jocurile Olimpice de la Londra 2012. A fost învins în turul 2 de neamțul Andreas Tolzer, care a obținut bronzul

14 podiumuriare Simionescu în competițiile importante din judo. Cele mai sonore sunt cele trei medalii de argint din turneele de Grand Slam și Gran Prix

"Noi, românii, suntem solidari doar la greu. Când ne e bine, nu ne mai gândim la cel de lângă noi, care poate nu are ce mânca"

"Mă gândesc chiar la o medalie la Tokyo. Am câștigat meciuri cu toți sportivii din topul mondial, la categoria mea. De ce să nu-i înving și la Jocurile Olimpice?"

"Nu am încredere în politicienii din România. Vin și citesc de pe o foaie trei cuvinte scrise de alții! Avem nevoie de fapte, nu de campanie" - Vlăduț Simionescu

Obiectele vândute la licitația lui Vlăduț Simionescu

mănuși box Cătălin Moroșanu: 2.500 lei
mănuși box Mihai Nistor: 1.000 lei
echipament Unirea Urziceni Marius Onofraș: 2.000 lei
kimono judo Vlăduț Simionescu: 3.300 lei
paletă tenis de masă Eliza Samara: 800 euro