Articol de Andrei Crăiţoiu - Publicat miercuri, 06 noiembrie 2024, 21:00 / Actualizat miercuri, 06 noiembrie 2024 21:03
Leonard Doroftei (54 de ani) s-a reîntors în România după cinci ani pe care i-a petrecut alături de familie în Canada. Despre greutăți, încercări și viața departe de casă, despre problemele din România și decizia de a pleca din țară pentru cinci ani a vorbit în exclusivitate la „Prietenii lui Ovidiu”.
- Moșule, bine ai venit! Cât ai lipsit din România?
- Bine v-am găsit! Cinci ani în Canada. M-am dus pentru că aveam nevoie. Aveam nevoie de o schimbare. Simțeam că mă afund aici, toate erau împotriva mea, nimic nu mai mergea. Am luat o decizie cu familia. N-a fost ușoară, a fost grea. Când am simțit că suntem bine ne-am hotărât să ne întoarcem.
- Acum, de regulă, întrebarea e de ce te întorci din Occident?
- Mă întorc pentru că nu am plecat ca emigrant. Am plecat pentru că aveam nevoie. Aveam nevoie de o schimbare. Nu mai ieșea nimic. Nu mai mergea nimic. Afacerea murise, totul era împotriva mea.
- Aveai un restaurant la Ploiești, nu?
- Aveam. A fost odată, nu mai este. Chiar stau câteodată și mă gândesc de ce am luat această decizie de a avea un restaurant. Acum, când văd ce pot face într-o sală de sport, câte lucruri pot să arăt copiilor într-o sală de sport, îmi vine să-mi dau pumni în cap singur. Că am intrat într-o lume pe care n-am cunoscut-o. A fost o curiozitate de moment, după care a devenit necesitate.
„Sunt câțiva șmecheri în Birou Federal care știu să-și facă treburile”
- N-a mers restaurantul?
- A mers. A fost un punct de atracție pentru unii iubitori ai sportului. S-a pus bulină roșie pe bloc și a trebuit să evacuez spațiul, fiind într-o asociere cu primăria. Pe toată viața, dacă nu trăiești mult. Ha, ha, ha!
- Și-a trebuit să evacuezi spațiul.
- A fost o perioadă mai dificilă și la mine cu banii. Cam asta e, am închis. Și a trebuit să fac altceva. În Federație a fost un eșec total pentru mine, fiindcă am înțeles ce se întâmplă. N-am băut o cafea în Federație din banii Federației. Mi-am văzut de treaba mea.
- Tu fiind președintele.
- Trei ani. Am înțeles despre ce-i vorba și am zis că nu depinde de mine, aici depinde de grup. Pentru că Federația nu o conduce președintele, o conduce Biroul Federal. Și sunt câțiva șmecheri în Biroul Federal care știu să-și facă treburile... și cam așa se întâmplă. Tu trebuie doar să semnezi. Și am spus, stai un pic, că nu merge! Și s-a terminat. Am spus stop joc!
- Deci s-a închis restaurantul...
- Fiecare cu probleme lui. Cu casă, cu copii. Aveam trei copii în școală, doi la facultate, mașini, case de plătit. Asta sunt nimicuri acum, privind în spate. Atunci simțeam că mă împovărează. Că sunt în cârca mea.
- Toți cei trei copii au mers cu voi în Canada?
- Nu, Alex a rămas în România și a terminat facultatea. E inginer fizician. A stat în România până și-a terminat facultatea, apoi a venit după noi. Acum suntem în România, în formulă completă.
- Când ai plecat din România ce-ai făcut?
- Mi-am vândut casa pe nimic... Am lăsat tot în urmă și am plecat. Pentru că am simțit nevoia să fac o schimbare, am simțit că trebuie să fac ceva.
Leonard Doroftei: „A fost o lume în care nu trebuia să fiu. Cârciumărie... Nu e lumea mea”
- Și acum te-ai întors la Ploiești?
- Nu, acum sunt în București. Mi-am închiriat un apartament. Sunt bine, mulțumesc, slavă Domnului! Eu sunt ploieștean în continuare. Nu o să spun niciodată că nu sunt ploieștean sau că n-am ceva cu Ploieștiul. Ferească Dumnezeu! Nu ploieștenii sunt de vină că nu mi-a mers mie treaba. Vina a fost a mea! Nu a lor.
- Dar tu te-ai orientat greșit sau ce s-a întâmplat?
- A fost o lume în care nu trebuia să fiu. Cârciumărie... Nu e lumea mea. N-a fost lumea mea. Eu mai am câte un reproș, că m-am purtat urât cu unii, cu alții. Asta e. Fiecare cu timpul, cu nervii lui.
- Ai făcut un calcul cam cât ai pierdut atunci?
- Nu mai contează, nu contează cât am pierdut. Important e că sunt sănătos, mulțumim lui Dumnezeu!, și pot să o iau de la capăt să fac orice. M-am redescoperit ca antrenor și credeți-mă că sunt la un nivel foarte bun.
- Asta ai făcut de fapt în Canada, nu?
- Da, asta am făcut în Canada, pentru că am stat și m-am întrebat ce știu să fac. Să muncesc pe șantier?! O să trebuiască să-și bată capul cu mine să mă învețe să fac lucruri. Nu, știu să fac box! A venit Adrian Diaconu la mine și mi-a zis, „Moșule, vrei să antrenezi? Au nevoie de un antrenor aici, la sală”. M-am dus! Am antrenat o perioadă. După care a venit pandemia, s-a închis.
- Ca să fiți antrenori, vă trebuie o patalama, o hârtie, o ceva?
- Bineînțeles. Am făcut ore, cursuri ca să pot să antrenez în Quebec. Când m-am ridicat în picioare... Era o masă mare cu mai mulți tineri care vorbeau despre box, despre astea. Ne-am ridicat să ne prezentăm fiecare. Și-am început să mă prezint, tot continuam. Bam, bam, bam... Unul se uită la mine și zice: „Bă, ce cauți aici?! De ce vii aici?”. Ha, ha, ha!
- Tu fiind dublu medaliat olimpic...
- Dublu medaliat olimpic, campion mondial, campion european. Am făcut trei meciuri de titlu mondial la trei versiuni diferite într-o perioadă scurtă.
Cântarul l-a făcut KO pe Doroftei: „N-am mai avut putere, n-am mai avut energie. Eram stors, stors, stors, stors”
- Țin minte că toți așteptam cu sufletul la gură să boxezi și tu n-ai boxat, că n-ai mai făcut greutatea.
- Suntem oameni. Nu știu de ce toată lumea vrea să acuze și să dea cu pietre. Suntem oameni. Fiecare are felul lui. Le-am spus de nenumărate ori. „Nu sunt bine, mi-e rău”. „Leonard, ia uite, ești în grafic”. Probabil, eram în graficul lor. Eu fizic am simțit că cedez, nu mai pot, nu mai pot!
- Cu cine era meciul ăla?
- Cu Miguel Callist ar fi trebuit să fie, da. Vă spun sincer, acum, după ani de zile! Îmi pare rău că n-am reușit să fac meciul ăla, credeți-mă că îmi pare rău! Dar în momentele alea n-am fost eu, n-am putut, n-am mai avut putere, n-am mai avut energie. Eram stors, stors, stors, stors. Eram leșinat. Uitați-vă în poze și o să vedeți că puteți să faceți diferența. Eram leșinat.
- Dar cine a fost de vină?
- De vină au fost și ei, de vină am fost și eu. Și vă spun de ce. Pentru că au spus așa: „Leonard, tu n-ai knock-out-uri multe în cariera ta, pentru că ești o forță, pentru că slăbești foarte mult și nu te recuperezi așa cum trebuie, în cele 24 de ore”. Adică nu iau 10 kile, luam 5-6 kile.
- Cât trebuia să slăbești?
- Deci slăbeam cam 10 kile.
- Nu era mai simplu să nu te îngrași?
- Pentru că n-am avut niciodată, de când am fost copil, un regim. Noi aveam un regim doar în cantonament. Unde mâncai o friptură sau o salată sau o ciorbiță din când în când, o felie de pâine. Făceam antrenamente regulat, zi de zi, zece antrenamente pe săptămână, și mergeam acasă. Acasă, ciorbiță, o mâncărică cu două straturi de grăsime, pentru că erai acasă. Și normal că te îngrași. Eram copil în creștere, mâncam. Voiam să mănânc. Gândiți-vă că de la 51 de kilograme am sărit deja la 75 de kile.
Carte de vizită Leonard Doroftei
Cariera de amator:
- Data nașterii: 10 aprilie 1970 (Ploiești)
- 5 titluri naționale la seniori: 1992, 1993, 1994, 1996, 1997
- Două medalii olimpice de bronz: JO Barcelona 1992, JO Atlanta 1996
- Campion mondial: Berlin (Germania) 1995
- Campion european: Vejle (Danemarca) 1996
- Palmares: 254 de meciuri, 239 de victorii
Cariera de profesionist:
- Campion mondial, categoria semimijlocie, versiunea WBA: pe 5 ianuarie 2002 l-a învins la puncte, decizie 2-1, pe argentinianul Raul Balbi, la San Antonia (SUA)
- În revanșa din 31 mai, de la București, românul a învins iar, mai clar, decizie 3-0
- Meci de unificare a centurilor WBA și IBF, la semimijlocie: pe 17 mai 2003, într-o confruntare cu americanul Paul Spadafora, la Pittsburgh (SUA), arbitrii au decis că meciul s-a încheiat la egalitate, cei doi păstrându-și doar propriile centuri
- A pierdut centura WBA fără luptă: nu a reușit să treacă de proba cântarului înainte de confruntarea cu panamezul Manuel Callist, un meci care ar fi trebuit să aibă loc pe 24 octombrie 2003
- Singurul meci pierdut: pe 25 iulie 2004 a pierdut prin KO meciul cu italo-canadianul Arturo Gatti, campionul en titre WBA la categoria ușoară, la Atlantic City (SUA)
- Palmares: 24 de meciuri, 22 de victorii, dintre care 8 prin KO, 1 meci egal, o înfrângere
- A fost decorat în 2002 cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Cavaler de președintele Ion Iliescu Președintele FR Box: 2012-2015
Viorel Moldovan vrea o regulă ce ar înfuria FCSB și Craiova: „De ce în altă parte se poate?!”
Nadia Comăneci s-a întors în sportul românesc » Cu ce club va colabora
)
)
)
)
)
)
)
