Ultima dorinţă

Marcel Diaconu, tatăl lui Adrian Diaconu, duce pe picioare de mai mult timp o boală incurabilă doar de dragul fiului său. El e omul care l-a dus pe Adrian să facă de box. Dacă alţi părinţi se feresc să-şi urce puştii în ring, el nu s-a temut. "Tata nu m-a lăsat. Era un tip sever şi nu puteam ieşi din cuvîntul lui. Degeaba m-am rugat să mă lase la box. Cînd s-a născut însă Adrian, am ştiut că o să ajungă boxer", povesteşte Marcel Diaconu. E tatăl lui Adrian, cel care pe 29 martie, la Bucureşti, visează să ajungă campion mondial la categoria semigrea în versiunea WBC.

De cîteva luni doctorii i-au descoperit o boală gravă. "Nu mi-au spus sigur ce e, dar nu mi-e frică de moarte. Atît vreau însă, să mai trăiesc să-mi văd fiul campion mondial", mărturiseşte bărbatul de 53 de ani. "Numai ţigările astea mi-au dăunat, dar nu le pot lăsa. De la patru pachete am ajuns să fumez cîte nouă-zece pe zi. Într-o zi o să mă hotărăsc să le las de tot", promite el. Trece peste starea de supărare şi deapănă amintiri cu Adrian. "De cînd era mic era un copil neastîmpărat. Intra în cei mai mari ca el şi nu sufla unul. Nu i-a plăcut lui cartea, dar pentru box a fost trup şi suflet. Cînd a prins gustul victoriilor, nimeni nu i-a mai putut lua plăcerea de a urca în ring", spune tatăl.

Marcel Diaconu s-a bucurat cînd a aflat că gala va avea loc în România. "Am şi eu ocazia să stau aproape de el, să-i simt fiecare mişcare în ring. Am emoţii mari, transpir tot. Nici nu văd bine meciul, dar ce contează?". A fost la o gală şi la Montreal. "M-a invitat Adrian, o lună am stat. Ce frumos a fost, altă viaţă, altă mentalitate. Mă bucur însă cel mai mult că Adrian e respectat, îl opreşte lumea pe stradă. Nu visam niciodată să ajungă aici", încheie omul care, atunci cînd vorbeşte de fiul său, uită parcă de orice durere provocată de boală.

L-a învăţat la peşte
Pescar şi vînător înrăit, Adrian Diaconu a moştenit obiceiul tot de la tatăl său. "La şapte ani l-am luat prima dată la peşte. Stătea şi se uita la mine. Am plecat însă nu ştiu după ce să mă uit şi atunci a muşcat momeala. A tras afară un peşte de un kilogram jumătate. Atît i-a trebuit. Mereu mă ruga să mergem la peşte", povesteşte Marcel Diaconu. În Canada, Adrian şi-a cumpărat o barcă, merge la vînătoare. "E singura lui pasiune. Nu are ce face şi la peşte se linişteşte", adaugă părintele.

Îl tundea zero
"Făcea prostii multe cînd era mic. Chiulea de la şcoală, mergea la jocuri mecanice, cîte şi mai cîte. La început l-am bătut, dar nu rezolvam nimic. Apoi l-am tuns la chelie. Cum făcea prostii, cum îl tundeam. M-am dus apoi la o gală a lui. Toţi îl strigau 'Puşcărie!' fiindcă era tuns. Aşa i-a şi rămas porecla. Am renunţat să-l mai tund. Era însă mai fioros în ring aşa zero, dar crescuse. S-a şi cuminţit", mărturiseşte tatăl lui Adrian.

Premii cu porumbeii
Marcel Diaconu a fost şofer. Şi-a deschis după Revoluţie afacerea lui, dar a abandonat-o. Acum pasiunea sa sînt porumbeii şi găinile. "Am aproape o sută de porumbei. Am ieşit de patru ori campion naţional", spune el, în timp ce dă de mîncare. Apoi ne arată colecţia sa de găini. Are peste zece specii, de la găini pitice pînă la nişte cocoşi mari şi negri, care ajung la 6-7 kilograme greutate.

Încrezător
Adrian Diaconu va veni în România pe 7 martie. Pînă atunci, el se pregăteşte la Montreal pentru întîlnirea cu americanul Chris Henrry, neînvins ca şi românul l-a profesionişti. "Eu nu-l ştiu pe Henrry ăsta, dar nu mă sperie. Ştiu ce poate Adrian. Doi ani de acum încolo nu-l va bate nimeni. E numai inimă, se pregăteşte serios şi sînt convins că pe 29 martie, la Bucureşti, va face mulţi români fericiţi", a declarat Marcel Diaconu.