Lance Armstrong: „Am folosit EPO, testosteron, transfuzii sanguine. Totul a fost o mare minciună"

Oprah a deschis interviul cu întrebările pe care le-a aşteptat toată lumea. "Ai folosit substanţe interzise?". "Da". "Ai luat EPO?". "Da". "Ai luat testosteron?". "Da". "Ai făcut transfuzii sanguine?". "Da". "Crezi că cineva ar fi putut cîştiga 7 Tururi fără dopaj?". "În acea perioadă? Nu".

Au urmat fraze incredibile, mult mai uşor de reprodus, decît de comentat. A fost prima mărturisire a dopajului pentru un om care a negat cu vehemenţă, timp de peste un deceniu, că a fost implicat în orice fel de activitate ilicită.

Lance Armstrong: „COCKTAILUL MEU ERA PUŢIN EPO, TESTOSTERON ŞI TRANSFUZII”

"Întreaga situaţie a fost o mare minciună, pe care am repetat-o la nesfîrşit. I-am făcut pe alţii mincinoşi, dar eu ştiam adevărul. Povestea asta a fost perfectă pentru atîta timp. Te vindeci după o boală  grea, ai o familie frumoasă, cîştigi 7 Tururi, era o poveste incredibilă, dar era o minciună. Am contribuit la această imagine de perfecţiune, multă lume a făcut-o, dar vina cade pe mine. Fie că e vorba de fani sau de presă, te ia valul, nu mai poţi să ieşi. Acum, toată povestea e toxică. Nu vreau să vorbesc despre alţii. N-am inventat cultura dopajului, dar nici n-am făcut nimic s-o opresc. Îmi pare rău pentru asta, pentru că sportul plăteşte şi din cauza mea. N-am avut acces la ceva neobişnuit, beneficiam de aceleaşi lucruri ca şi toată lumea.

N-a fost un mecanism de dopaj atît de bun. A fost profesionist, precaut, dar să spui că a fost mai mare decît cel al RDG-ului în anii '80 mi se pare deplasat. Nu vreau să vorbesc despre alţii, vreau doar să-mi recunosc greşelile. Nu ştiam ce face toată lumea, nu pot să spun că toţi se dopau. Nu m-am gîndit la cei care nu se dopau ca nişte fraieri. N-am citit cartea lui Tyler Hamilton. Nu-mi aduc aminte să fi aruncat seringi în cutii de cola, dar nici n-o să neg.

Eu am văzut lucrurile simple. Aveam substanţe bune pentru anduranţă şi doar de astea aveam nevoie. Cocktailul meu era doar EPO, dar nu mult, transfuzii şi testosteron. Nu există o justificare adevărată. Nu mi-a fost frică să fiu prins. Pe durata carierei mele nu erau atît de multe teste în afara competiţiei. N-aveam cum să fiu prins, pentru că eram curat la competiţie. Aveam un program strict.

Lucrurile s-au schimbat cînd au apărut paşaportul biologic şi controalele în afara curselor, au fost lucruri foarte bun. Altfel, un singur lucru m-a deranjat în tot raportul USADA. Acuzaţiile că m-am dopat după revenire. M-am oprit după ce am cîştigat ultimul Tur al Franţei. În 2009 şi 2010 nu am folosit nimic. Ultima oară cînd m-am dopat a fost în 2005".

„DA, AM FOST UN BULLY. DAR NU AM FORŢAT PE NIMENI. FERRARI E UN OM BUN”

"Eram liderul echipei, dar nu dădeam pe nimeni afară. Cred că aş fi putut să dau afară pe cineva dacă nu se dopa. N-am făcut însă niciodată asta. Au fost colegi care nu au folosit nimic. Vandevelde minte, nu l-am forţat să se dopeze. Era un nivel ridicat al aşteptărilor. Ştiu că nu mai inspir încredere, dar nu am forţat pe nimeni să folosească substanţe interzise.

Chiar dacă nu forţez pe nimeni, fiind liderul echipei, eu eram exemplul. E posibil ca unii colegi să fi început să se dopeze pentru că m-au văzut pe nimeni, dar n-am forţat pe nimeni direct. N-a existat o presiune verbală. Accept că lumea s-ar dopa pentru că sînt Lance Armstrong, sînt liderul echipei şi sînt admirat de colegi. Accept 100%! Accept şi că ar fi crezut că trebuie s-o facă pentru a fi în echipă. N-am forţat însă pe nimeni, mai ales după ce au plecat de la echipă şi au continuat să se dopeze.

Am fost un bully, am încercat să controlez totul. Cam toată viaţa am făcut asta. Am crescut ca un luptător. Mama m-a făcut cînd era tînără, amîndoi am fost luptători. Pînă la boala mea am fost un competitor, dar de atunci am devenit un luptător adevărat. M-am luptat să supravieţuiesc. Asta era bine. Am luat atitudinea asta în ciclism, de a cîştiga cu orice preţ. Am luat substanţe şi înainte de cancer, dar nu eram un bully.

E a doua oară în viaţa mea cînd nu pot să controlez nimic. Prima dată a fost boala. Partea ciudată e că mereu ştiam că o să cîştig. M-am bucurat la victorii, e normal, îmi doream cît mai multe. Să mă dopez era ca şi cum trebuia să am aer în roţi, apă în bidon, era un lucru pe care îl consideram normal.

Nu le-am sugerat altor rutieri să se dopeze. E greu să vorbesc despre asta fără să dau nume, dar sînt nişte oameni implicaţi, care sînt oameni buni. Nu toţi sînt toxici. Michele Ferrari e un om bun, un om foarte deştept. Nu a fost creierul din spatele operaţiunii.

Perioada asta din viaţa mea a fost una nesăbuită. Cred că am fost un nesimţit mai mare decît un filantrop sau un humanitarian. Merit asta, nu mă simt lucrat. Cred că dorinţa de a cîştiga m-a adus aici. M-a ajutat în viaţă, m-a ajutat cu boala, dar nivelul la care a ajuns a făcut din ea un defect. Nu pot să neg aroganţa. Mă uit la vechile interviuri şi îmi vine să zic: "uită-te la nenorocitul ăsta arogant".

Am făcut multe greşeli în viaţa mea, dar văzînd interviul din 2005, la finalul Turului, am văzut că şi ăsta face parte dintre ele. A fost primul an în care învingătorul trebuia să vorbească. Nu am planificat să zic aşa ceva. Uitîndu-mă înapoi, mi-e ruşine. A fost ultima zi din cariera mea. Mă gîndeam: "Cu asta te retragi? Poţi mai mulţi de atît? Atît, Lance? A sunat oribil!

Povestea cu Turul Elveţiei, că aş fi testat pozitiv în 2001, nu e adevărată. Nu a existat un test pozitiv, nu a existat o şedinţă acolo, nu am plătit nimic ca să mă acopăr. Am donat bani către UCI pentru că mi-au cerut asta. Ştiu că va fi greu să mă creadă cineva, dar n-am dat banii ca să mă acopăr.  Au spus că nu au bani şi m-au rugat să fac o donaţie. Eram retras. N-am fost niciodată un fan al UCI, dar am acceptat să îi ajut".

"NU AM CREZUT NICIODATĂ CĂ AM FĂCUT CEVA GREŞIT"
"Pe moment nu mi s-a părut că am făcut ceva greşit. Te sperie lucrul ăsta. Nici nu mă simţeam prost. Sperie şi mai mult. Nu am crezut că trişez. Cel mai înfiorător! Am citit după aceea ce înseamnă să trişezi. Să ai un avantaj incorect asupra adversarului. Eu n-am crezut asta. Nu ştiam ce avantaj am. N-am înţeles impactul pe care îl va avea. Mă întrebi şi îţi spun că nu ştiu. Încep însă să înţeleg. Nu doar pentru că văd clipuri cu mine, dar văd furia pe chipul oamenilor. Se simt trădaţi. Sînt oameni care au crezut în mine. Au crezut ce spun şi e vina mea că i-am trădat. Voi încerca toată viaţa să le cer scuze oamenilor, să le recapăt încrederea. A fost uşor să mint, eram în transă. Nu a fost cea mai fericită perioadă din viaţa mea, chiar sînt mai fericit acum. Acum, nu ieri".

CAZUL BETSY ANDREU
Betsy Andreu, soţia lui Frankie, un fost coechipier de la US Postal, e cea care l-a auzit pe Lance Armstrong, în 1994, în spitalul din Indiana în care era tratat pentru cancer, recunoscînd că a luat substanţe interzise. De-a lungul timpului, americanul a urmărit-o în permanenţă, acuzînd-o că minte. Pînă acum.  "Am sunat-o, am vorbit cu ea deja. Nu vreau însă să vorbesc despre asta. Am purtat o conversaţie de 40 de minute. Am vorbit şi cu Frankie, dar nu ne-am împăcat. Au fost răniţi prea mult, iar o conversaţie de 40 de minute nu ajunge. Am spus că e nebună, i-am zis că e o curvă, dar nu i-am spus că e grasă. Nu contează că unele persoane au spus şi lucruri neadevărate. În momentul în care apare faptul că m-am dopat, au dreptate".

CAZUL EMMA O'REILLY
Emma a povestit cum Lance Armstrong a folosit fond de ten ca să îşi ascundă nişte hematoame produse de acele transfuziilor. "Ce a spus e adevărat. E una dintre persoanele căreia trebuie să îi cer scuze. Am dat în judecată atîţia oameni, sigur şi ea a fost printre ele. Am contactat-o, am încercat să îi explic acum. Am atacat multă lume, i-am dat în judecată, deşi ştiam că au dreptate. E de neiertat. Vine din partea unui tip care vrea să controleze totul. Am început un proces prin care vreau să le cer scuze tuturor".

CAZUL FLOYD LANDIS
Fost coechipier cu Lance, Floyd Landis a fost primul care l-a "turnat" pe americanul în vîrstă de 41 de ani. "Cred că revenirea mea l-a deranjat pe Floyd Landis. Eram în camera de hotel, pentru că participam în Turul Californiei. Tot primeam mesaje de la el că va pune filmuleţe pe youtube. A renunţat la asta, dar a mers la Wall Street Journal. L-am susţinut pînă cînd i-a fost luat Turul. El îşi dorea un loc în echipa mea, dar n-am putut face asta. El a simţit că sportul nu vrea să-l primească înapoi.

"REGRET CĂ M-AM ÎNTORS, NU AŞ FI AJUNS AICI"
"Regret că m-am întors. N-am fi stat aici dacă nu m-aş fi retras. E imposibil să spun dacă aş fi scăpat basma curată, dar şansele erau foarte mari. Am presupus că poveştile vor continua mai mult timp. Stăm aici pentru că doi ani s-a făcut o anchetă federală. Atleţi care au fost chemaţi să depună mărturie. Apoi a început şi ancheta USADA. S-au oferit înţelegeri altor sportivi. Cînd au renunţat la caz, am crezut că am scăpat.

Aş fi făcut orice să mă întorc la ziua în care USADA a venit la uşa mea. N-aş lupta, nu i-aş dat în judecată. Recunosc că am fost tratat diferit, pentru că am cîştigat 7 Tururi. N-am fost abordat ca restul sportivilor, recunosc asta. Au venit la mine după ce au vorbit cu toţi şi m-au întrebat ce fac. Ar fi trebuit să le cer trei zile şi să-mi sun familia, sponsorii şi fundaţia. Aş vrea să pot să schimb lucrurile, dar nu pot. Iubesc ciclismul, indiferent ce crede lumea. Am abuzat de puterea mea. Nu-i treaba mea să curăţ sportul. Dacă sînt chemat să colaborez, voi fi primul la uşă. În situaţia mea însă, nu sînt cel mai credibil personaj".

DESPRE GEORGE HINCAPIE, SINGURUL OM ALĂTURI DE CARE A RULAT TOATE CELE 7 TURURI
"Pentru suporterii mei a fost suficientă mărturia lui. Dacă George n-a spus-o, înseamnă că n-a fost. Vocea lui e cea mai credibilă. A fost cu mine pe durata celor 7 Tururi, sîntem prieteni de la 16 ani. El ştie povestea mai bine decît oricine. Mărturia lui a contat cel mai mult. Încă sîntem prieteni, ne sunăm săptămînal".