Milano-San Remo: totul despre La Primavera de august! Traseu modificat și multe întrebări, de la Van der Poel la Philippe Gilbert

de Adrian Cochino

Milano-San Remo ar fi trebuit să aibă loc la sfârșitul lui martie, dar epidemia de COVID-19 s-a încăpățânat să ofere lumii încă o anomalie. Așadar, ”La Primavera”, faimoasă pentru traseul ei care pleacă din nordul mai friguros al Italiei și sfârșea pe coastele însorite ale Liguriei ne va oferi sâmbătă un parcurs exclusiv de vară, la peste 30 de grade Celsius.

Primarii mai multor orașe de pe coastă au refuzat să își închidă drumurile pentru caravana ciclistă, deoarece s-au temut de epidemie sau pentru că au preferat să ofere prioritate turiștilor italieni, într-un sezon și-așa scurtat, prin urmare, Milano-San Remo va avea un traseu relativ diferit.

Din parcurs dispare Pasul Turchino, care este înlocuit de Niella Belbo, o cățărare cu o dificultate relativ asemănătoare. Apare însă și Colle di Nava, o altă cățărare, cu o pantă ușoară, dar care ar putea să facă viața mai grea pentru sprinteri în special, după 225 de kilometri de cursă.

”Finalul e poate mai greu acum. Turchino era la 120 de kilometri de final, în vreme ce Colle di Nava este doar la 65 de kilometri de San Remo”, a avertizat directorul cursei, Mauro Vegni.

Spectaculosul Poggio

Plutonul ajunge la lumină, pe coastă, cu 33 de kilometri înainte de final. După doar cinci kilometri, cicliștii înfruntă Cipressa, o cățărare de 5,6 kilometri, care oferă deseori o trambulină pentru atacurile celor mai curajoși. La fel de des însă, aceste atacuri eșuează. Oricum, favoriții la victorie și echipele lor trebuie să fie vigilenți si să se plaseze în fruntea plutonului, pentru că acesta este momentul în care ritmul devine unul nebun.

Ultima cățărare, Poggio, începe cu puțin sub zece kilometri înainte de final. Poggio are sub patru kilometri, cu o pantă medie de 3,7%, iar plutonul urcă cu o asemenea viteză încât cicliștii trebuie să folosească frânele în unele viraje. Poziționarea este și aici crucială: rămâi în urmă câțiva metri, ai pierdut.

Ultimul kilometru al dealului, unde și panta este mai abruptă (până la 8%), este momentul perfect pentru un atac. Vincenzo Nibali a demonstrat-o, printr-o victorie solo, în 2018, dar regula este cea a unui atac dus de un grup foarte restrâns.

Cam așa s-a întâmplat anul trecut, când Julian Alaphilippe a câștigat în fața unui grup de elită din care făceau parte, printre alții, Oliver Naesen, Michal Kwiatkowski, Peter Sagan, Wout van Aert, Alejandro Valverde sau Nibali. 

De aceea, sprinterii vor încerca să rămână cu grupul principal, pentru a lupta la final, în lunga linie dreaptă de pe Via Roma.

Cine sunt favoriții în Milano - Sanremo

Printre suspecții de serviciu se află atât puncheuri, cât și sprinteri sau cățărători. Jocul favoriților va fi influențat și de decizia organizatorilor de a reduce numărul de rutieri ai unei echipe la șase, pentru a face loc mai multor echipe.

• Julian Alaphilippe (Deceuninck–Quick-Step) pornește evident cu numărul 1 pe tricou și cu șanse semnificative la victorie, dar forma sa este încă o necunoscută. Francezul a avut un rezultat slab în Strade Bianche, săptămâna trecută, dar acesta a fost cauzat și de numeroasele probleme mecanice. Se cațără bine și are un sprint bun, în plus, are o echipă de top care îl poate susține, astfel că este perfect pentru această cursă;
• Mathieu van der Poel (Alpecin-Fenix) a avut la rândul său o problemă mecanică în Strade Bianche, prin urmare este greu de spus unde s-ar fi situat în mod normal la final. Olandezul are un sprint excelent și este un atacator prin excelență. Chiar el a spus că nu va avea o problemă cu lungimea cursei - aproape 300 de kilometri. Dar tot el a admis că îl vede printre favoriți mai degrabă pe rivalul său din ciclocros;
• Ceea ce ne aduce la belgianul Wout van Aert (Jumbo Visma) care a câștigat în mod spectaculos, printr-un atac solo, Strade Bianche, chiar săptămâna trecută. Wout van Aert a demonstrat anul trecut, când a sosit pe locul șase, că nu are o problemă cu lungimea Milano-San Remo și că poate să stea alături de cei mai buni în timpul atacului de pe Poggio. De atunci, în mai multe ocazii, ultima chiar acum câteva zile, în Milano-Torino, unde a sosit pe locul trei, Van Aert a arătat că are și un sprint excelent.
• Este greu de spus dacă Philippe Gilbert (Lotto Soudal) este unul dintre favoriți, dar cu siguranță este omul pe care foarte mulți îl vor urmări. Motivul: belgianul de 38 de ani are deja în palmares patru Monumente și încearcă acum să-l câștige pe al cincilea și ultimul. Echipa sa, Lotto Soudal, mai are un atu. Dacă un eventual atac al lui Gilbert va eșua, rămâne întotdeauna șansa lui Caleb Ewan, unul dintre cei mai buni sprinteri.
• De pe listă nu poate lipsi Peter Sagan (Bora-Hansgrohe), chiar dacă slovacul nu a arătat foarte multe anul trecut și nici săptămâna trecută, în Strade Bianche.
• Michal Kwiatkowski (Team Ineos) este mai mereu un favorit al cursei și a tot dovedit-o în ultimele ediții.
• Vincenzo Nibali (Trek-Segafredo) este și el pe listă, așa cum sunt și Greg Van Avermaet sau Matteo Trentin (CCC Team), Oliver Naesen (AG2R La Mondiale), Alberto Bettiol (EF Pro Cycling), Fernando Gaviria (UAE-Team Emirates) sau Arnaud Démare (Groupama-FDJ), care a câștigat miercuri Milano-Torino.