Oscar Freire: "Nu mi se pare normal ca un ciclist să fie controlat într-un an cît un fotbalist în toată cariera"

A fost unul dintre cei mai de succes rutieri de şosea ai generaţiei Lance Armstrong. Spaniolul Oscar Freire a cîştigat de trei ori Campionatul Mondial, de trei ori Milano-Sanremo, şase etape în Turul Spaniei şi patru în Turul Franţei. Este considerat unul dintre sprinterii cei mai inteligenţi din istoria ciclismului, avînd talentul necesar să se folosească de propria echipă sau să să sesizeze momentele propice şi să atace singur. Într-un interviu dat pentru abc.es, Freire a atacat problema dopajului şi a scandalului Lance Armstrong

- Lance Armstrong a cîştigat şapte Tururi, mai mult ca oricine în istorie, şi acum nu mai există în statistica ciclismului. Ce crezi?
- Ciclismul nu va mai fi niciodată la fel. A fost o decepţie teribilă, nu numai scandalul Armstrong, cît şi degradarea sportului pe care îl iubesc. Înainte eram eroi, astăzi sîntem suspecţi. E păcat. Toată lumea crede că noi, cicliştii, facem aceleaşi lucru, dar nu este aşa. Controalele sînt mult mai multe acum, lucrurile se îndreaptă. Nimic nu e ca înainte, dar este, într-adevăr, greu să spui că ciclismul a ieşit complet din umbră. Unii respectă regulile, alţii nu. Ca în orice altă profesie.

- Ai apelat vreodată la dopaj?
- Poţi să faci performanţă şi fără dopaj, dar toţi au povestea lor. Eu am ales calea mea, indiferent de felul cum procedau alţii. Nu am avut niciodată probleme cu dopajul. Dacă alţii gîndeau ca mine, ciclismul era un sport diferit.

- Înţeleg că răspunsul este nu.
- Poţi să cîştigi multe competiţii şi să spui nu. Problema cu acest sport este că mulţi nu au meritat să fie ciclişti şi ar fi trebuit să se ocupe de altceva.

- ...
- Eu am arătat mereu o formă constantă. Chiar dacă am fost cel mai bun sau cel mai slab, am arătat mereu la fel. Nu am cîştigat o etapă montană în Turul Franţei, pentru ca ziua următoare să fiu ultimul. Mi s-a părut mereu foarte ciudat cum ciclişti de nivel mediu rezistau între primii cinci pe căţărările Turului. E ceva suspect cu cei care au oscilaţii de formă. Toţi trebuie să fim egali în faţa legii.

- Îi recunoşteai pe dopaţi?
- Erau unele cazuri foarte clare. Şi, într-un final, au testat pozitiv. Ei au făcut foarte mult rău ciclismului, atît celor care îl practică, cît şi fanilor. Din cauza lor am pierdut victorii, prestigiu şi bani.

- Cum s-a ajuns la asta?
- E o problemă de ambiţie şi de interese financiare. Sînt mulţi ciclişti care gîndesc: decît să lucrez altundeva şi să fiu nevoie să muncesc încontinuu pentru 4 euro, mai bine risc. De ce nu?

- Deci primii care trebuie învinuiţi sînt cicliştii, şi nu doctorii, cum cred alţii?
- Bineînţeles. Primul care trebuie învinuit este ciclistul, fiindcă el decide ce face cu trupul său, cu viaţa sa şi cu sportul său. Bineînţeles că e presiune mereu. Tu pui presiune pe tine, publicul, sponsorii, sistemul. Dar poţi să spui nu. Trebuie să subliniez că şi echipele şi-au schimbat mentalitatea şi gîndesc mult mai normal în ultima vreme, nu mai pun atîta presiune.

- De ce sînt mulţi spanioli care l-au apărat pe Armstrong?
- Spania este un loc unde au fost găsite multe cazuri de dopaj, cu mulţi doctori implicaţi. Dar nu vă lăsaţi înşelaţi. Stau aproape de Italia şi situaţia este identică. Însă, gîndiţi-vă că mulţi rutieri străini vin şi locuiesc în Spania. De ce? E multă ipocrizie în sistem. Mulţi s-au plîns de alţii, după care au testat ei pozitiv sau au fost descoperiţi în relaţii strînse cu unii doctori.

- Te-ai plîns de sistemul de localizare şi de faptul că oamenii responsabili cu testele antidoping trebuie să ştie permanent unde te afli. L-ai comparat cu ce se întîmplă în fotbal...
- Da, aşa este, pentru că plătesc cei corecţi în locul celor care apelează la metode interzise. Şi nu aveam chef să vină să îmi facă un control acasă, la 8 dimineaţa, în faţa copiilor mei. În ceea ce priveşte fotbalul, dar nu mi se pare normal ca eu să fiu controlat într-un an cît alţii în toată cariera. Toţi ar trebui să fim egali în faţa legii.

- Nu vei face nicio dezvăluire despre lucruri murdare, în viitor?
- Nu cred. Niciodată nu am avut probleme şi nici nu cred că voi avea.

- Vezi vreo soluţie?
- Da, să plece incompetenţii care fac testele. Dacă oamenii se dopează, dar nu sînt prinşi, atunci testele nu sînt bune. Nu putem trăi în trecut. Trebuie să ne uităm în viitor.