Articol de Andrei Crăiţoiu, Valentin David (video), Andreea Visu - Publicat vineri, 22 martie 2024 13:25 / Actualizat vineri, 22 martie 2024 14:16
Fosta gimnastă Andreea Răducan a fost prima invitată a emisiunii „La feminin”, noul proiect video al Gazetei Sporturilor. Campioana olimpică a avut lacrimi în ochi în timpul interviului, atunci când a vorbit despre moartea tatălui ei.
Andreea Răducan (40 de ani) a rămas fără tată în 2006. Acesta a murit din cauza unei cumplite boli, care l-a măcinat aproape doi ani, ciroza hepatică. Pe-atunci, Andreea avea 22 de ani, iar moartea părintelui a marcat-o serios. Astăzi, vorbește la superlativ despre tatăl ei și povestește câteva amintiri legate de acesta.
Andreea Răducan: „Doamne-Doamne ne testează din toate punctele de vedere”
- Andreea, ai spus într-un interviu că persoana de care îți este cel mai dor este tatăl tău.
- Da.
- Și el te-a părăsit foarte devreme. Aveai doar 22 de ani, nu?
- Uneori, Doamne-Doamne ne testează din toate punctele de vedere.
- Cum ai gestionat acea suferință?
- Tata a fost foarte implicat. Foarte pasionat și o persoană care a trăit întotdeauna la maximum participările mele la competițiile majore. Și, evident, la celelalte concursuri. A trăit cumva cu sufletul la gură și în fața televizorului competițiile la care am participat. Era cel care venea întotdeauna către Deva atunci când eu îl rugam. Și îi spuneam: "Te rog, vino, tata, pentru că mi se pare că nu mai pot să stau aici, am nevoie să fii lângă mine".
„Îi mulțumesc pentru tot și pentru toate calitățile pe care mi le-a lăsat moștenire”
- Era colacul tău de salvare...
- Era întotdeauna, da! Stâlpul și omul pe care mă bazam în momentele dificile. Chiar dacă acolo, în cantonament, erau antrenorii alături de care stăteam zi de zi și cu care comunicam, tata era cel căruia puteam să îi spun și să mă descarc la el cu tot ceea ce aveam pe suflet și să îl pun, dragul de el, pe drum.
- De la Bârlad la Deva, aproape 500 de kilometri.
- Și când ajungea, îi spuneam: "Tata, te rog să mă ierți, dar să știi că nu vreau să merg acasă, dar îți mulțumesc că ai venit". Astfel încât pleca așa cum a venit...
- Dar...
- Și mă gândeam de fiecare dată când îmi era dor de el că o să vină un moment în care o să avem timp să ne povestim în liniște, fără niciun fel de stres, tot ceea ce ne dorim. Timpul a trecut foarte repede...
- Erai foarte tânără, ai suferit extrem de mult.
- A venit acel moment când Doamne-Doamne a decis că este final și tata s-a dus. A fost greu, pentru că... Tot ceea ce ține de oamenii dragi și de persoane evident, despărțirea este mult mai dură. Și nu mi-a rămas decât să înțeleg o dată în plus că tot ceea ce pot să fac este să sper că, la un moment dat, voi avea puterea să accept să lucrurile se întâmplă așa cum trebuie să se întâmple.
- Dar el a fost mereu lângă tine și te-a susținut.
- De fiecare dată când vorbesc despre gimnastică și nu doar, mă gândesc la el. Și îi mulțumesc pentru tot și pentru toate calitățile pe care mi le-a lăsat moștenire. Și pentru toate lucrurile bune pe care le-am învățat de la el. Cred că e bine să ne putem gândi cu multă recunoștință și cu mult drag la oamenii pe care i-am iubit și, din păcate, nu mai sunt lângă noi.
La feminin cu ANDREEA RĂDUCAN: „Sunt recunoscătoare lui Dumnezeu!” (episodul 1)
Citește și:
)
)
)
)
)
)
)
