Cristina Neagu vorbește despre cea mai mare dorință a ei: "Cât o să joc handbal, doar la aurul cu România o să mă gândesc!"

Cristina Neagu a fost, în ultimii ani, speranţa de care s-a legat o mare performanţă pentru iubitorii handbalului românesc . Cea mai bună jucătoare a lumii, în trei rânduri, e motorul unei echipe care nu a putut ajunge, până acum, la aurul european, mondial sau olimpic.
A fost de două ori foarte aproape, dar s-a oprit la bronz. Rezultate excelente, dar care nu o mulţumesc pe Cristina Neagu. Ajunsă la 30 de ani, interul stânga ştie că timpul nu îi mai e aliat şi că va trebui în următorii doi-trei ani să facă marele pas cu echipa României. E visul ei.

-Cristina, începe un nou turneu final, alte emoții, alte frământări, alte speranţe, nu?
-Sunt foarte bucuroasă și fericită că pot să particip la un nou turneu final cu echipa României. Într-adevăr, alte emoții, alte speranțe, ca în fiecare an. Rămâne de văzut cu ce rezultat ne vom întoarce.

-Cristina, începe un nou turneu final, alte emoții, alte frământări, alte speranţe, nu?
-Sunt foarte bucuroasă și fericită că pot să particip la un nou turneu final cu echipa României. Într-adevăr, alte emoții, alte speranțe, ca în fiecare an. Rămâne de văzut cu ce rezultat ne vom întoarce.

-Acum, echipa României pare una echilibrată pe posturi, cu un mix bun între jucătoarele cu experiență și cele tinere. Tu cum vezi lucrurile?
-Da, nu cred că mai avem jucătoare foarte tinere. Doar Polocoșer are 21 de ani. În rest, sunt jucătoare cu experiență. Anul acesta ne-am antrenat cam în aceeași formulă, la capitolul omogenitate stăm destul de bine. Să vedem ce reușim să punem în practică și să păstrăm atmosfera bună pe care o avem în momentul de față la naționala României.

"Am clacat în momentele de presiune!"

-E timpul pentru un rezultat mare? Sunt premise?
-Eu spun că ne-am pregătit foarte bine în cele 10-11 zile de când ne-am reunit, avem un colectiv unit, o atmosferă bună. Să vedem cum facem față presiunii. Au mai fost și alte dăți când am făcut turnee bune, atmosfera a fost OK, dar când a fost un meci cu o presiune prea mare am clacat. E într-adevăr o competiție diferită, un sistem mult mai OK, pentru că nu este eliminatoriu, însă contează enorm de mult punctele cu care pleci dintr-o grupă în alta. Orice meci este important. Nu poți să-ți permiți nici un relaș, să te odihnești, să te menajezi, orice punct contează la Europene.

-Se vorbeşte despre recordurile pe care poţi să le dobori cu "naţionala". Cea mai bună marcatoare, record de meciuri la Euro...
-Nu mă gândesc prea mult la lucrurile astea. E clar că în condițiile în care vom merge mai departe în competiție, acestea se vor acoperi de la sine. Eu m-am gândit mereu că în momentul în care voi avea rezultate cu echipa, premiile individuale vin doar ca o încununare a muncii pe care o fac cu fetele. Cel mai important pentru mine este ca noi să jucăm bine și să ajungem cât mai departe. Aceste lucruri rămân în istorie, nu pot să spun că nu-mi pasă de ele, dar nu sunt obiectivul principal pentru mine.

-Ai spus întotdeauna că ai da toate rezultatele tale de până acum pentru o medalie de aur cu România!
-Şi o spun în continuare! Atâta vreme cât o să joc handbal, cât o să vin să joc la echipa națională, o să mă gândesc doar la aur! Îmi doresc acea medalie, ar fi încununarea deplină a carierei mele de sportivă.

-Uitându-ne pe celelalte echipe din handbalul european, la acest turneu, cum ţi se par? Sunt echipe de bătut, nu?
-Par de bătut, dar să nu uităm că, an de an, sunt cam aceleași echipe care se luptă la medalii. Norvegia are probleme de efectiv acum, Franța vine iar tare, a obținut trei medalii în ultimii doi ani, în plus joacă acasă şi o văd principala favorită. În grupa noastră, Cehia şi Germania sunt echipe cu care ne putem bate, împotriva cărora putem spune, "OK, putem câștiga". Nu sunt echipe la care să ne uităm și să spunem că nu avem nici o șansă.

Toate gândurile la Paris Bercy

-Din Franța ai amintiri plăcute, acolo a fost turneul tău de debut la Mondialul din 2007!
-Ce amintiri! Nu pot să uit niciodată meciul din sferturile de finală, împotriva Franței. Crede-mă că-mi doresc enorm de mult să ajungem la Paris, să jucăm în acea sală care este una dintre preferatele mele. A fost primul meu turneu final, turneul care a început să mă facă un pic de handbalistă. Îmi doresc să fac un turneu bun şi acum și să aungem să jucăm din nou la Paris Bercy.

-Vizavi de Campionatul European, mai ții minte meciul de debut?
-Woow, a fost în Macedonia, în 2008, dar nu mai țin minte cu cine!

-A fost o victorie cu Ungaria! Primele tale goluri au fost date în poarta apărată atunci de Katalin Palinger...
-Nu mai ştiam! În general România a jucat bine la Europene. Am luat locul 5 atunci, apoi a fost bronzul din 2010, iar locul 5 în 2016. Sper să fie mai bine acum!

-Cehia, primul adversar. Să vorbim despre ele. Par o echipă periculoasă!
-Este o echipă incomodă. Chiar și acum doi ani, la Euro 2016, am câștigat greu. Anul trecut am pierdut la un gol, ne aducem aminte cum... E o altă competiție însă, personal nu mă gândesc la meciul de anul trecut. Cred că atunci am avut și puțin ghinion, am jucat mai bine 90% din meci, dar pe final am cedat. Acum mă gândesc doar că e primul meci, va fi puţin trac, va fi debutul, dar am încrdere că vom începe cu dreptul!

-Românii vor avea mari aşteptări de la voi! Ce le transmiţi?
-Să fie alături de noi şi să ne susţină. Vom da totul pentru un rezultat mare! Aşa cum am mai spus, îmi doresc enorm o medalie cu România şi nu una oarecare, ci una de aur! 

"Franţa îmi aduce aminte de turneul meu de debut. La Paris am început să devin un pic de handbalistă. Tocmai de aceea, sala Paris Bercy e una din preferatele mele.

Avem o echipă omogenă, atmosfera în lot este una foarte bună. Cred că ne putem gândi la un rezultat mare. Trebuie să ştim să gestionăm momentele de presiune, să nu mai clacăm.

Recordurile sunt făcute să fie bătute. Sigur că intri în istorie, lumea vorbeşte despre tine, dar pentru mine important este ca echipa să joace bine şi să câştige. Restul va veni de la sine" Cristina Neagu