Articol de GSP - Publicat marti, 11 ianuarie 2011 00:00
Tragediile la schi suferite de politicianul Michael Kennedy şi de legendarul muzician Bono au declanşat acum un deceniu campanii naţionale în SUA şi în Europa. Mii de oameni s-au salvat apoi, protejaţi de cască. Rolul miraculos al căştii în accidentul vedetei TV Şerban Huidu a determinat Gazeta să pornească o campanie similară pentru protejarea vieţii românilor pe pîrtii şi pe patinoare.
Americanii şi francezii au realizat pericolul lipsei unei căşti la schi după două morţi înspăimîntătoare pe pîrtie: Michael Kennedy şi Sonny Bono nu purtau echipament de siguranţă
Institutele de specialitate de peste Ocean au crescut imediat standardele pentru siguranţa căştilor, iar Franţa a demarat o amplă campanie naţională pentru a educa lumea să poarte echipament de siguranţă pe pîrtie
Accidentul suferit de Ştefan Huidu pe 29 decembrie, în Austria, e cel care a deschis ochii românilor asupra importanţei căştii în sporturile de iarnă. Salvează viaţa! Aşa s-a născut şi prezenta campanie a Gazetei pentru protejarea vieţii, purtată sub sloganul "Poartă cască!".
SUA: reacţie sub şoc şi presiune media
Experienţa arată că, şi la nivel mondial, oamenii simpli şi instituţiile specializate au înţeles pericolul lipsei căştii numai după evenimente şocante şi exemplare. E chiar cazul SUA.
31 decembrie '97, pîrtia Copper Bowl, Aspen, Colorado. Michael Kennedy, 39 de ani, fiul senatorului Robert F. Kennedy, moare la o oră după ce se izbeşte de un copac. Schia fără cască de protecţie.
5 ianuarie '98, legendarul Sonny Bono, membru al congresului SUA, intrat în istoria muzicii prin celebrul duet cu Cher, suferă un accident similar în California. Nici el nu purta cască. Decesul survine imediat.
A fost nevoie de aceste două experienţe tragice consecutive şi de o teribilă presiune media, cu impact major în opinia publică, pentru ca societatea americană să se sesizeze asupra pericolelor similare care se ivesc pe pîrtii sau patinoare la nivelul omului obişnuit. Peste numai cîteva luni de la cele două drame, în august '98, Snell Memorial Foundation, lider mondial privind siguranţa căştilor, introducea un nou standard de securitate pentru căştile utilizate pe scară largă în schi şi snowboarding.
Moartea impune regulile
Deşi instituţia se ocupa de 40 de ani cu cercetarea, testarea şi dezvoltarea standardelor de siguranţă ale căştilor, moartea a fost cea care a impus regulile. Ce s-a schimbat rapid?
- A crescut cu 50 de unităţi valoarea forţei la care trebuie să reziste o cască la un impact: de 300 de ori nivelul acceleraţiei gravitaţionale, aceeaşi cu cea aplicată unei maşini care loveşte un copac la o viteză de 120 km/h;
- Testele de laborator au început să se facă în condiţii de temperatură precum cele din mediul real: pînă la -28 de grade Celsius.
- Înainte, căştile erau lăsate să cadă de la 1,5 m pe un metal cu formă conică: direcţia s-a inversat apoi, constatîndu-se că impactul e mult mai dur dacă un corp ascuţit cade pe o cască.
Campanie naţională în Franţa
Pasul doi: în 2001, în comisiile de specialitate ale Societăţii Americane pentru Testare şi Materiale, formată anterior din cîţiva membri, au fost cooptaţi peste 100 de specialişti - producători, avocaţi, medici, operatori de schi.
Efectul bulgărelui de zăpadă a continuat peste Ocean, în Europa. În octombrie '98, Comisia pentru Securitatea Consumatorilor din Franţa, împreună cu Sistemul Naţional de Observare a Siguranţei Montane, a demarat campania naţională "Puneţi copiilor voştri o cască!": peste 15.000 de pliante şi afişe, recomandări pentru alegerea unor căşti potrivite, sugestia de a alege numai echipament de siguranţă purtînd marcajul de testare conform standardelor europene.
78% e procentul cu care a crescut numărul utilizatorilor de cască în SUA, în intervalul 2002-2008, datorită campaniilor frecvente pentru siguranţa sporturilor de iarnă
77% dintre copiii americani pînă în 9 ani poartă cască, potrivit unui studiu demografic efectuat în SUA
"Orice schior care scapă după un impact cranian cu un copac datorează stelei lui norocoase atît de mult cît datorează căştii lui. Dar nu e nimic greşit să-ţi ajuţi steaua norocoasă, purtînd cea mai bună cască posibilă"
Ed Becker, Snell Memorial Foundation, lider mondial privind siguranţa căştilor
3 false mituri privind căştile de protecţie
MIT
Compensarea riscurilor - sentimentul de siguranţă conferit de cască determină creşterea nivelului de asumare a riscurilor şi, astfel, creşte posibilitatea apariţiei unor accidente majore
ADEVĂR
Brent Hagel, profesor asistent la Calgary University, a demonstrat într-un studiu din 2004 că acest mit e fals: căştile reduc riscul accidentării la nivelul capului cu 29-56%. În acelaşi timp, purtarea căştii determină asumarea mai puţinor riscuri pe pîrtie, fiind semnul preocupării pentru protecţie.
MIT
Căştile diminuează vizibilitatea şi afectează posibilitatea de a auzi în timp ce sunt purtate
ADEVĂR
În realitate, casca protejează ochii, crescînd vizibilitatea, şi elimină zgomotul produs de vînt, astfel că poţi auzi mai bine.
MIT
Casca pune în pericol gîtul, în cazul accidentelor, adăugînd greutate la nivelul capului
ADEVĂR
Caracteristicile prin care o cască absoarbe energie demontează acest mit, studiile arătînd că rănile la nivelul gîtului sînt mai frecvente la cei care nu utilizează cască de protecţie.
Tragediile la schi suferite de politicianul Michael Kennedy şi de legendarul muzician Bono au declanşat acum un deceniu campanii naţionale în SUA şi în Europa. Mii de oameni s-au salvat apoi, protejaţi de cască. Rolul miraculos al căştii în accidentul vedetei TV Şerban Huidu a determinat Gazeta să pornească o campanie similară pentru protejarea vieţii românilor pe pîrtii şi pe patinoare.
Americanii şi francezii au realizat pericolul lipsei unei căşti la schi după două morţi înspăimîntătoare pe pîrtie: Michael Kennedy şi Sonny Bono nu purtau echipament de siguranţă
Institutele de specialitate de peste Ocean au crescut imediat standardele pentru siguranţa căştilor, iar Franţa a demarat o amplă campanie naţională pentru a educa lumea să poarte echipament de siguranţă pe pîrtie
Accidentul suferit de Ştefan Huidu pe 29 decembrie, în Austria, e cel care a deschis ochii românilor asupra importanţei căştii în sporturile de iarnă. Salvează viaţa! Aşa s-a născut şi prezenta campanie a Gazetei pentru protejarea vieţii, purtată sub sloganul "Poartă cască!".
SUA: reacţie sub şoc şi presiune media
Experienţa arată că, şi la nivel mondial, oamenii simpli şi instituţiile specializate au înţeles pericolul lipsei căştii numai după evenimente şocante şi exemplare. E chiar cazul SUA.
31 decembrie '97, pîrtia Copper Bowl, Aspen, Colorado. Michael Kennedy, 39 de ani, fiul senatorului Robert F. Kennedy, moare la o oră după ce se izbeşte de un copac. Schia fără cască de protecţie.
5 ianuarie '98, legendarul Sonny Bono, membru al congresului SUA, intrat în istoria muzicii prin celebrul duet cu Cher, suferă un accident similar în California. Nici el nu purta cască. Decesul survine imediat.
A fost nevoie de aceste două experienţe tragice consecutive şi de o teribilă presiune media, cu impact major în opinia publică, pentru ca societatea americană să se sesizeze asupra pericolelor similare care se ivesc pe pîrtii sau patinoare la nivelul omului obişnuit. Peste numai cîteva luni de la cele două drame, în august '98, Snell Memorial Foundation, lider mondial privind siguranţa căştilor, introducea un nou standard de securitate pentru căştile utilizate pe scară largă în schi şi snowboarding.
Moartea impune regulile
Deşi instituţia se ocupa de 40 de ani cu cercetarea, testarea şi dezvoltarea standardelor de siguranţă ale căştilor, moartea a fost cea care a impus regulile. Ce s-a schimbat rapid?
- A crescut cu 50 de unităţi valoarea forţei la care trebuie să reziste o cască la un impact: de 300 de ori nivelul acceleraţiei gravitaţionale, aceeaşi cu cea aplicată unei maşini care loveşte un copac la o viteză de 120 km/h;
- Testele de laborator au început să se facă în condiţii de temperatură precum cele din mediul real: pînă la -28 de grade Celsius.
- Înainte, căştile erau lăsate să cadă de la 1,5 m pe un metal cu formă conică: direcţia s-a inversat apoi, constatîndu-se că impactul e mult mai dur dacă un corp ascuţit cade pe o cască.
Campanie naţională în Franţa
Pasul doi: în 2001, în comisiile de specialitate ale Societăţii Americane pentru Testare şi Materiale, formată anterior din cîţiva membri, au fost cooptaţi peste 100 de specialişti - producători, avocaţi, medici, operatori de schi.
Efectul bulgărelui de zăpadă a continuat peste Ocean, în Europa. În octombrie '98, Comisia pentru Securitatea Consumatorilor din Franţa, împreună cu Sistemul Naţional de Observare a Siguranţei Montane, a demarat campania naţională "Puneţi copiilor voştri o cască!": peste 15.000 de pliante şi afişe, recomandări pentru alegerea unor căşti potrivite, sugestia de a alege numai echipament de siguranţă purtînd marcajul de testare conform standardelor europene.
78% e procentul cu care a crescut numărul utilizatorilor de cască în SUA, în intervalul 2002-2008, datorită campaniilor frecvente pentru siguranţa sporturilor de iarnă
77% dintre copiii americani pînă în 9 ani poartă cască, potrivit unui studiu demografic efectuat în SUA
"Orice schior care scapă după un impact cranian cu un copac datorează stelei lui norocoase atît de mult cît datorează căştii lui. Dar nu e nimic greşit să-ţi ajuţi steaua norocoasă, purtînd cea mai bună cască posibilă"
Ed Becker, Snell Memorial Foundation, lider mondial privind siguranţa căştilor
3 false mituri privind căştile de protecţie
MIT
Compensarea riscurilor - sentimentul de siguranţă conferit de cască determină creşterea nivelului de asumare a riscurilor şi, astfel, creşte posibilitatea apariţiei unor accidente majore
ADEVĂR
Brent Hagel, profesor asistent la Calgary University, a demonstrat într-un studiu din 2004 că acest mit e fals: căştile reduc riscul accidentării la nivelul capului cu 29-56%. În acelaşi timp, purtarea căştii determină asumarea mai puţinor riscuri pe pîrtie, fiind semnul preocupării pentru protecţie.
MIT
Căştile diminuează vizibilitatea şi afectează posibilitatea de a auzi în timp ce sunt purtate
ADEVĂR
În realitate, casca protejează ochii, crescînd vizibilitatea, şi elimină zgomotul produs de vînt, astfel că poţi auzi mai bine.
MIT
Casca pune în pericol gîtul, în cazul accidentelor, adăugînd greutate la nivelul capului
ADEVĂR
Caracteristicile prin care o cască absoarbe energie demontează acest mit, studiile arătînd că rănile la nivelul gîtului sînt mai frecvente la cei care nu utilizează cască de protecţie.
)
)
)
)
)
)
)
)
