Povestea lui Rafa! » Nadal, omul din spatele campionului

Nadal şi-a adunat amintirile din copilărie şi din tenis într-o carte de 250 de pagini publicată în 2011

# Cartea este scrisă de un reputat jurnalist, John Carlin, care a reuşit să alcătuiască un portret complet al fostului lider mondial # Familia, apropiaţii, oamenii din jur vorbesc despre spaniol # Cuvinte care nu puteau să se întîlnească dacă în viaţa lui nu apărea tenisul # Accidentări, divorţul părinţilor, toate sînt cuprinse în rînduri revelatoare # Deocamdată „ Rafa” nu a fost tradusă în română, ea fiind accesibilă în engleză şi spaniolă

Mingea pleacă din racheta lui Federer. Aparatul de netz piuie. Roger serveşte din nou. Sunetul impactului cu racheta lui Nadal e cel bun. Mingea trece peste fileu de 13 ori, iar a paisprezecea oară prinde acel efect incredibil pe care-l ia doar cînd este trimisă de pe forehand-ul lui Nadal. Aşa a început finala de la Wimbledon din 2008.

"Liniştea e cea care te impresionează atunci cînd joci pe Terenul Central la Wimbledon. Baţi mingea fără să o auzi. O arunci şi apoi serveşti. Îi auzi ecoul fiecărei lovituri. Clack, clack, clack". Aşa începe cartea de memorii "Rafa" scrisă de John Carlin împreună cu fostul lider mondial.

O carte cu coperţi cartonate şi pagini galbene al cărei pilon este finala de la Wimbledon din 2008, dintre Nadal şi Federer, pe care spaniolul a cîştigat-o în cinci seturi 6-4, 6–4, 6–7(5), 6–7(8), 9–7.

De ce iarbă şi nu zgură? Pentru că trofeul de pe iarba verde i-a bîntuit copilăria lui Nadal. Cele 228 de minute ale partidei sînt pretextul pentru o plimbare prin mintea lui Nadal, dar şi prin viaţa personală pe care preferă să o ţină departe de fani şi de presă. "Povestea lui Rafa nu este precum cea a lui Agassi, plină de polemică, drame, droguri, actriţe de Hollywood. E portretul unei persoane care a trăit o viaţă admirabil de stabilă, înconjurată de multă afecţiune", spune Carlin.

Momentele negre ale lui Rafa. Care este relaţia dintre el şi unchiul său Toni, cel care l-a antrenat de mic. Ce spun femeile din viaţa lui despre Nadal.

Explicaţiile autorului
Jurnalistul şi scriitorul John Carlin a adunat istorisiri cu şi despre Nadal în trei luni. El a explicat de ce a ales ca finala de la Wimbledon din 2008, unde Nadal s-a impus în faţa lui Federer, să fie piesa centrală a cărţii. "La nivel tehnic, am calculat că e bine să spargem gheaţa cu partida vieţii lui. Am obţinut înregistrarea şi ne-am uitat împreună la ea şi asta a funcţionat foarte bine. Pe de altă parte, cînd mă aflu în faţa unei ciocniri epice cum a fost cea dintre Federer şi Nadal, întotdeauna mă întreb ce le trece prin cap protagoniştilor", a declarat ziaristul. Carlin este autorul cărţii după care s-a realizat filmul "Invictus".

SUPERMAN DIN MALLORCA

John Carlin, autorul cărţii l-a comparat pe Nadal cu celebrul personaj de film, spaniolul e Clark Kent în afara terenului, dar devine un supraom, atunci cînd păseşte pe hard, iarbă sau zgură.

La 25 de ani, Rafa are multe de povestit, e o carte pentru specialişti, dar şi pentru cei care vor să înţeleagă mai bine ce se petrece în mintea unui jucător profesionist.

Imaginile din 2008 se suprapun peste gîndurile lui Rafa. Lacrimile din 2007, cînd a fost învins în cinci seturi de Federer şi cînd timp de 30 de minute a plîns la duş sub duş sînt şterse treptat în primele pagini. Atmosfera intimă te prinde de la început, cînd în seara de dinaintea finalei din 2008, Rafa ia masa cu toată echipa sa. Orele de dinaintea unuia dintre cele mai mari meciuri de tenis din istorie se scurg în cuvinte şi rutinele lui Nadal. "Am făcut un duş. Cu apă rece ca gheaţa. Este obiceiul meu de dinainte de fiecare meci. E momentul din care nu există cale de întoarcere. Sub duş, cînd apa rece curge pe mine, intru într-un spaţiu nou, unde simt că puterea şi determinarea cresc. Sînt un alt om atunci cînd ies. Sînt activat. Sînt pe val, aşa cum descriu psihologii din sport, o stare de concentrare alertă, în care corpul se mişcă doar din instinct, ca un peşte prins de curent. Nimic nu există, decît lupta ce urmează".

Prietenul Federer
Întîlnirea din vestiar cu Federer nu e deloc ciudată. "Roger era deja acolo, stînd pe banca de lemn pe care se aşază mereu. Pentru că eram obişnuiţi cu astfel de momente, nu a fost nimic ciudat în această întîlnire. În cîteva secunde o să facem tot posibilul să ne zdrobim unul pe altul, dar sîntem prieteni. Poate în alte sporturi rivalii se urăsc şi în afara terenului. Noi, nu. Era o ocazie specială. Să discut cu Federer despre fotbal, aşa cum facem înaintea unui meci demonstrativ, ar fi fost o minciună care ar fi fost interpretată ca un semn de frică". În schimb, au dat noroc. Au schimbat nişte zîmbete leşinate. Au mers în vestiarele personale, despărţite doar de zece paşi, şi s-au prefăcut că unul pentru celălalt nu există. Rafa recunoaşte că între el şi Federer există un decalaj de talent, dar şi de suportare a durerii. "Am jucat de multe ori cu dureri mari, dar cred că tuturor sportivilor de top li se întîmplă asta.. Tuturor cu excepţia lui Federer (..) Fizicul lui. ADN-ul său pare perfect adaptat tenisului, făcîndu-l imun la accidentările prin care toţi trecem". Admiraţia pentru Federer se citeşte mai în toate paginile cărţii.

Înapoi în timp
Dar admiraţia şi prietenia se termină atunci cînd Federer şi Nadal se află pe teren. Atunci cînd iese de la vestiare, Rafa Clark Kent devine Rafa Superman. Băiatul ce se teme de întuneric şi care conduce prudent devine războinicul ce ridică sprînceana ameninţător şi care aleargă şi ajunge toate mingile. Din mijlocul ierbii de pe Terenul Central, călătoria îl duce pe cititor spre nisipul fin şi apa albastră a Mediteranei, tocmai în Mallorca, locul unde s-a născut Rafael Nadal Parrera pe 3 iunie 1986.

La patru ani, el a început să joace tenis la clubul la care era angajat unchiul său, Toni. Începuturile sînt mereu dure, aşa a fost şi în cazul lui Nadal, din cauza lui Toni, care-l chinuia mai mult decît pe ceilalţi elevi ai săi: "Cerea foarte mult de la mine, mă presiona. Folosea un limbaj dur, ţipa mult, mă înspăimînta, mai ales cînd rămîneam doar noi doi".

Toni îndrumătorul, sperietoarea, dar şi omul care l-a făcut să ajungă numărul unu. Nadal ţine să lămurească şi faptul că nu unchiul său l-a obligat să joace cu stînga, el fiind dreptaci. "E o poveste pe care au inventat-o ziarele. Adevărul este că atunci cînd am început să joc eram foarte mic şi nu aveam suficientă forţă să dau mingea peste fileu, aşa că loveam pe ambele părţi cu două mîini". Atunci Toni i-a spus că nu există mari campioni care să joace cu două mîini şi el nu va fi primul, aşa că l-a pus să aleagă şi totul a venit natural.

Din poveştile din copilărie, Rafa îşi aduce aminte că pînă la nouă ani a crezut că Toni poate să fie invizibil şi să aducă ploaia. Complici îi erau tatăl şi bunicul. Şi aşa intră în paginile cărţii un lucru mai important decît tenisul, familia. Un clan cu bunici care au meserii neobişnuite, unul face mobilă, altul e muzician, unchiul fotbalist, tatăl businessman.

Un realism magic, la fel ca în romanele sud-americane. Felul în care a fost crescut l-a pregătit să se comporte aşa cum o face acum. Părinţii şi Toni s-au asigurat ca Rafa, dacă va deveni un superstar, să fie unul umil. "Îşi ştie locul în lume. Fiecare trebuie să-şi cunoască locul", spune Toni.

El l-a învăţat să joace cu durere, cînd într-o zi a sărit peste fileu şi a căzut cu toată greutatea pe încheietură pe care şi-a sucit-o. "Tu, Rafael, nu ai nimic în cap", atît i-a spus Toni. Acest lucru l-a ajutat pe Nadal să cîştige campionatul naţional sub 14 ani cu degetul mic de la mîna stîngă rupt.

Negrul norilor
Dar sînt momente cînd durerea devine mai mare decît Nadal. Prima experienţă neplăcută a venit la finalul lui 2005. Piciorul îi era umflat, iar durerile insuportabile. Vizite numeroase la doctori, dar nici un rezultat. La Madrid, a aflat că suferă de o boală congenitală la scafoidul tarsial, care nu se osificase în timpul copilăriei şi care îi dădea probleme. "Acest os defect, de care nici nu ştiam că există, a devenit varianta mea de călcîi al lui Ahile, cel mai vulnerabil punct al corpului meu".

Atunci doctorul i-a spus că nu va mai putea juca tenis niciodată. "Eram obligat să mă retrag la 19 ani din jocul în care-mi investisem toate visele. Am început să plîng".

Soluţia avea să vină mai tîrziu, tot de la doctor, care a propus o adaptare a tălpii din interior a pantofului. Pînă s-a rezolvat problema, Nadal a înotat prin valuri de tristeţe, nimeni nu-l recunoştea. Dar Toni l-a salvat. L-a pus să se antreneze stînd pe scaun, iar în februarie 2006 era din nou pe teren."De atunci am înţeles că viaţa unui sportiv e scurtă şi se poate întrerupe în orice moment.... Acest lucru m-a dus spre concluzia că trebuie să joc fiecare meci şi să mă antrenez ca şi cum aş face-o pentru ultima oară. Am ajuns aproape de moartea în tenis şi experienţa aceasta îngrozitoare m-a făcut mai puternic mental, dîndu-mi înţelepciunea să înţeleg că viaţa e o cursă împotriva timpului". Şi acesta a fost doar începutul durerilor.

În 2009 au fost genunchii care l-au doborît, dar mult mai mult a durut divorţul părinţilor. "Părinţii sînt stîlpul din viaţa mea, iar acel stîlp se prăbuşise. Continuitatea pe care o apreciam atît de mult în viaţa mea a fost tăiată în două şi ordinii emoţionale de care eram dependent i-a fost dată o lovitură teribilă. Familia noastră era una unită, nu au existat conflicte vizibile, tot ce am simţit a fost armonie şi voie bună. Vestea că părinţii mei traversează o criză după treizeci de ani împreună mi-a tăiat răsuflarea. Familia a fost mereu o inimă sfîntă, de neatins, centrul meu de stabilitate şi albumul viu al amintirilor copilăriei mele fericite".

Paradisul fusese stricat şi acest lucru s-a văzut şi pe terenul de tenis. "Atitudinea mea nu era cea bună, eram în depresie, îmi lipsea entuziasmul. La suprafaţă, am rămas un automat de jucat tenis, dar omul din interior pierduse dragostea de viaţă". Timpul şi tenisul au vindecat rănile. În 2010, Rafa a reuşit Slam-ul carierei, impunîndu-se la US Open, asta după ce lucrurile s-au calmat acasă.

La 25 de ani şi 10 trofee de Mare Şlem, Rafa a ales să-şi spună povestea. Unii ar crede că e prea devreme, alţii însă se vor bucura de acest prilej de a înţelege un campion.

Nadal low-cost
Rafael Nadal este un campion umil şi care nu ţine seama de celebritatea sa. În 2008, după ce s-a impus pentru a patra oară consecutiv la Monte Carlo, spaniolul a zburat spre casă cu o cursă low-cost. "Unul dintre pasageri m-a întrebat de ce nu sînt într-un avion privat. Adevărul este că nu-mi plac astfel de lucruri. I-aş fi putut ruga pe unul dintre sponsori să-mi pună la dispoziţie o aeronavă, dar nu m-aş fi simţit confortabil să fac asta".

15 lire costă cartea "Rafa, povestea mea" scrisă de Nadal şi John Carlin şi scoasă de editura Sphere în Marea Britanie

18 dolari costă cartea "Rafa" pe site-ul Amazon şi este varanta pentru SUA, prezentată de editura Hyperion

"Nu-mi las familia să-mi invadeze mintea în timpul unui meci, nici măcar nu mă las să zîmbesc pe parcursul unei partide, dar ştiind că ei sînt acolo am liniştea necesară pe care se bazează succesul meu. Îmi construiesc un zid în jur atunci cînd joc, dar familia e cimentul care ţine să nu se prăbuşească acest zid" (Rafael Nadal)

"Lupta pe care o duc cel mai des de-a lungul unui meci de tenis este să fac vocile din capul meu să tacă, să mă desprind de tot ce-mi trece prin cap şi să mă concentrez cu fiecare atom spre ce am de făcut" (Rafael Nadal)

"Sigur, e bine să-ţi respecţi adversarul, întotdeauna să iei în calcul şi posibilitatea că te poate învinge, să lupţi mereu în faţa unui jucător care e 500 în lume ca şi cum ar fi 1 sau 2. Toni m-a ajutat să am tot timpul în minte acest lucru, poate prea limpede" (Rafael Nadal)

"Mintea lui Rafa e ceea ce îl deosebeşte de ceilalţi backhand, forehand: au şi alţii aşa ceva... Bineînţeles, e şi talentat, dar cred că nu realizează cît de mult pentru că are tendinţa de a se subestima. În termeni de normalitate, el nu e din această lume" ( Carlos Moya)

" E pasionat la fel ca McEnroe, dar în acelaşi timp la fel de controlat ca Borg. Să fii doi în unu e o contradicţie şi asta e Rafa". (Carlos Moya)

"Chiar prietena lui mi-a spus că nu-l recunoaşte pe Nadal atunci cînd e pe teren. Se transformă în alt om, într-o specie de supererou" (John Carlin)

"Ştiu că atunci cînd i se iveşte un obstacol, acest băiat trece peste el. E povestea vieţii lui şi a avut parte de multe căzături. Va putea trece şi peste înfrîngerile în faţa lui Djokovici.După mine, sîrbul a reuşit ce a făcut Nadal cu Federer, adică a intrat în mintea lui" (John Carlin)

Ce spun femeile din viaţa lui Nadal despre el

Ana Maria Parrera, mama:
"Înăuntru, e un sensibil, plin de temeri şi nesiguranţă pe care cei care nu-l cunosc nici măcar nu şi le pot imagina. Nu-i place întunericul, preferă să doarmă cu lumina sau cu televizorul aprins. Nu se simte confortabil cînd tună sau cînd fulgeră. Cînd era mai mic se ascundea sub pătură şi chiar acum, atunci cînd e furtună şi ai ceva de rezolvat afară, nu te lasă să ieşi. Apoi sînt obiceiurile lui alimentare, ura sa pentru brînză, roşii şi şuncă, mîncarea specifică Spaniei, nu sînt furioasă pentru că nu mănîncă şuncă, dar brînză, e un pic cam ciudat din partea lui".

Maria Francesca Parello, iubită:
"Să fim mereu împreună, chiar dacă aş putea, nu ar fi bine nici pentru mine, nici pentru el. Are nevoie de spaţiu cînd joacă şi doar gîndindu-mă că ar trebui să stau toată ziua să fiu atentă la nevoile lui mă epuizează. Mă asfixiez. Şi apoi, şi el ar trebui să-şi facă griji pentru mine. Dacă l-aş urma peste tot, există riscul să nu ne mai înţelegem"

Maribel Nadal, sora
"Mulţi băieţi, atunci cînd cresc, îi văd pe fraţii mai mici drept un inconvenient, mai ales cînd sînt adolescenţi. N-a fost cazul lui Rafa. Mereu m-a luat cu el cînd ieşea în oraş. E o chestie naturală la noi, chiar dacă unii o găsesc ciudată, face parte din legătura noastră specială"

Titlurile lui Nadal: 46

10 trofee de Mare Şlem
Australian Open (2008)
Roland Garros (2005, 2006, 2007, 2008, 2010, 2011)
Wimbledon (2008, 2010)
US Open (2010)

19 trofee de Masters Series
Monte Carlo (2005-2011)
Roma (2005, 2006, 2007, 2009, 2010)
Madrid (2005, 2010)
Indian Wells (2009, 2007)
Masters Canada (2005, 2008)
Hamburg (2008)