REMEMBER » Cea mai cruntă rivalitate din poarta Stelei: Ion Voinescu vs Costică Toma: "Unul cu reflexe și spectaculos, altul mai sobru, dar extrem de precis"

Marea lui rivalitate a fost cu un alt mare portar din poarta roș-albaștrilor, Costică Toma, care a murit și el în 2008, la 80 de ani.

• GSP.RO republică mai jos un reportaj special, din 2007, cu Ion Voinescu și Costică Toma;

În urmă cu peste o jumătate de secol, timp de 10 ani, Voinescu și Toma au dus una dintre cele mai crunte bătălii din fotbalul românesc pentru postul de portar al celei mai galonate formații românești a timpului, CCA, mai apoi lărgind "frontul" și la echipa națională. În 2007, când Gazeta Sporturilor i-a vizitat, rivalitatea era la fel.

"Sunt fraier dacă nu-l pot învinge"

Spiritul le-a ramas insa neatins amindurora. Pare ca a ramas doar prietenia, dar cicatricele vechiului "razboi" se simt si acum. Toma il mai inteapa pe vechiul sau coleg: "Daca nu eram eu, asta nici acum nu stia cum se bea un pahar cu vin! Ca il duceam la Mon Jardin". si ride. Ride si Voinescu. si totusi, parca se pindesc, ca doi inamici. Ilie Savu, fostul lor antrenor, trebuie sa faca iar pace: "Lasa, ca amindoi ati fost buni!".

Cei doi s-au intilnit la Steaua in '52. "Top" Voinescu era acolo de 2 ani, titular incontestabil. "Nu m-a speriat asta. Prietenii mi-au zis: «si ce daca, are trei picioare?», le-am raspuns. Asa ca m-am dus si am inceput antrenamentele". Amindoi aveau doar 1,74 m inaltime. Voinescu era mai subtirel, numai 60 de kilograme, Toma mult mai robust, 80. "Amindoi erau insa ca niste ciini la antrenamente. Ma obligau sa-i bag cu rindul in poarta", isi aminteste Ilie Savu.Se tachineaza continuu

Cind a ajuns la Steaua, Toma era clar in dezavantaj. Jucase doar 6 luni in Divizia B, la Armata Iasi, iar Voinescu ajunsese deja la echipa nationala. Pe linga antrenamentele pe care le faceau impreuna, la finalul carora isi mai "impuscau" cite 100 de penaltyuri, Toma facea "ore suplimentare".

El marturiseste: "Topica nu stia. Chemam 4 colegi si faceam inca un antrenament, dimineata, la 8:00. Le faceam cinste seara, cu citeva baterii, la restaurant. Venea Topica la stadion si ma gasea la dusuri.  El a aflat mult mai tirziu. A luat foc".

"Lasa, ca si eu faceam antrenamente fara sa stii tu", a intervenit Voinescu. "Ce antrenamente, ca daca faceai ce faceam eu, a doua zi nu mai erai bun de nimic!", l-a contrat Toma. "Pai, eu nu aveam nevoie, ca nu mi se potrivea ce faceai tu", nu se lasa nici Voinescu. Rivalitatea se simte plutind prin camera. E acolo, atit de vie, ca la 20 de ani.

"Voinescu era iute la minie, Toma mai echilibrat"

Ilie Savu, cel care le-a fost antrenor in perioada '53-'59, i-a descris insa altfel: "Amândoi aveau calitati exceptionale. Voinescu pare mai sobru, insa era iute la minie, exploda mai des. Se supara mai rau dupa ce lua un gol, de exemplu. Toma, desi era mereu pus pe glume, era cel mai echilibrat. Adesea a lasat de la el, tocmai ca sa evite orice conflict. si chiar au reusit ca, in ciuda rivalitatii, sa nu se certe niciodata! Pentru ca Toma era mai stapin pe el, eu, la CCA, dar si antrenorii de la echipa nationala din acea vreme il preferam de multe ori, mai ales in meciurile grele, din deplasare".

Amintiri cu Arsenal

In '56, CCA a facut celebrul turneu din Anglia. Inaintea meciului cu Arsenal, antrenorul Ilie Savu se decisese: va apara Voinescu. Pe drum insa, s-a razgindit: "L-am vazut pe Voinescu agitat. La vestiare, i-am anuntat. Voinescu era in transa. A iesit imediat pe teren".

La incalzire se arunca din bara in bara. Se descarca. Ion Aurel, conducatorul delegatiei, a insistat sa-l bag pe Voinescu. Dar am ramas pe pozitie: apara Toma! A facut-o foarte bine. Noi conduceam cu 1-0. Dar in minutul 79, fara sa stiu eu, Ion Aurel l-a schimbat pe Toma cu Voinescu. Care a gresit la o centrare si am fost egalati. Ce i-am facut lui Ion Aurel dupa aceea! Se ruga de mine sa nu-l spun in tara".

Toma fringe brusc povestea lui Ilie Savu: "Ce nu stiti voi e ca eu l-am perpelit putin atunci pe Ion Aurel. Mi-a dat o prima buna ca sa-mi tin si eu gura".

Rivalitate si ca antrenori

În discuțiile dintre cei doi, Voinescu și-a amintit că el a fost cel care l-a pregătit pe un alt mare portar al Stelei, pe Vasile Iordache. "Altul mai știi? Mai e vreunul pe care l-ai făcut tu?", l-a tachinat imediat Toma, care a format, ca antrenor la Luceafărul, "peste 20 de portari de Divizia A, Prunea, Girjoaba, Alexa, Iasko și mulți alții".

"Păi, mai e si Duckadam", a răspuns iritat Voinescu. "Da, dar eu, ca portar, am fost căpitan la echipa națională, ceea ce tu n-ai reușit", a mai aruncat o "grenadă" Toma.

"Voinescu avea suplețe, mobilitate, era excelent, dar pe linia porții. Toma era calm, determinat, curajos, ieșea mereu pe centrări" Ilie Savu

Constantin: "Au dus o lupta dura!"

Gheorghe Constantin, zis "Profesorul", a fost coechipier cu Voinescu și cu Toma atât la CCA, cât și la echipa naționala.

"Voinescu avea reflexe, era spectaculos. Toma era mai sobru, dar extrem de precis. Dacă Voinescu mai lua și goluri ușoare, lui Toma nu i se prea întâmpla. Au dus o luptă dură, n-am mai auzit de așa ceva.

Noi glumeam cu ei. Le spuneam să nu ațipească, să nu fugă celălalt să se antreneze! Voinescu, care era mai nervos din fire, aproape plângea când era Toma titular. Tomiță era mai blajin, nu turna gaz pe foc".