Drumul înapoi din prăpastie! Povestea cutremurătoare a revenirii lui Andy Murray după aproape un an: "Acela e punctul cel mai de jos"

Azi va reveni pe teren într-un meci oficial, iar pauza pe care a fost nevoit să și-o ia pare imensă. În curând se va fi împlinit un an de la sfertul de finală pierdut în cinci seturi în fața lui Sam Querrey la Wimbledon.

În graba contemporaneității și în termeni de tenis, o mică eternitate. Are 31 de ani, iar de ziua lui, pe 15 mai, postarea de pe Instagram a primit 153.000 de like-uri și multe mesaje de încurajare. Poate nu e impresionant în comparație cu alții, dar e un semn că lumea nu l-a uitat și îl vrea înapoi, jucând, bătându-se, alergând și scoțând mingi imposibile. 

Pentru revenirea competițională a ales Queen’s, locul în care a triumfat de cinci ori, cifră-record. Până să-și testeze forțele în fața unui adversar complicat, dar și bun prieten, Nick Kyrgios, Andy Murray a povestit prin ce a trecut, etapă cu etapă, din iunie 2017 până în iunie 2018.

• Meciul Andy Murray - Nick Kyrgios se va juca de la ora 17:00.

"Nu am început să joc tenis ca să câștig Wimbledon-ul sau ca să devin numărul unu mondial", își începe el confesiunea cuprinsă într-o rubrică pe care o ține pentru BBC Tennis. "Nu mă gândeam la astfel de lucruri când eram copil. Jucam pentru că îmi plăcea și am continuat să o fac an după an".

Punctul cel mai de jos

Apoi, britanicul merge direct la rană, îi zgârie puțin coaja sau ce a mai rămas din ea. "După șase luni fără să joci, nu te simți bine și operația e aproape iminentă – acela e punctul cel mai de jos în care ai ajuns în cariera ta profesională".  Disconfortul la șold apăruse în urmă cu câțiva ani, dar sezonul trecut durerea devenise deranjantă, de nesuportat. Pentru început, Andy a încercat să rezolve lucrurile prin pauză și recuperare în sală. Fără tenis. Voia să joace la US Open, în august, "ceea ce probabil că a fost o greșeală", recunoștea mai târziu. 

"Făceam fizioterapie, încercam să devin mai puternic, să nu petrec prea mult timp pe teren, să îndepărtez din încărcătura pusă pe șold, să-i permit să se calmeze un pic", descrie el rigurozitatea cu care a urmat recomandările medicilor. Pentru că, din nou, voia să ajungă la un turneu de Mare Șlem. Ratase US Open-ul, ținta următoare era Australian Open. "În sala de forță făceam multe lucruri bune, dar nu se transferau pe teren", dezvăluie el. În continuare, se simțea inconfortabil. Singura variantă rămânea operația. 

Două zile în cârje

Așa că a suportat intervenția. "Putea să nu reușească, însă nu am avut asta în minte. M-am gândit că o să fie bine. Voiam să mă fac bine. Să fiu eu din nou, normal", explică Murray.

După, durerea a fost foarte mică. "E datorită felului în care se fac acum operațiile, înainte te tăiau ca să te deschidă", spune fostul lider mondial.De asemenea, cicatricea aproape că nu se observa. Dar chiar dacă suferința era insesizabilă, într-un fel ce era mai greu abia urma. Disciplina drastică a recuperării. "Nu aveam voie să fac prea multe", punctează el. Imediat după intervenție, având-o pe mamă, Judy, alături de el, la Melbourne, dar și pe membrii echipei, a văzut Australian Open-ul la televizor.

Apoi, a mers cu cârje însă doar două zile, după care a început să se deplaseze, încet-încet. Cu tipul anterior de intervenție, ar fi păstrat cârjele 4-6 săptămâni, mușchii nu ar fi fost folosiți, iar revenirea ar fi fost mai dificilă. Așa, după 10 zile putea urca pe bicicletă, putea face câteva exerciții, "iar asta te face să te simți bine".

Când a început cu adevărat recuperarea, lucrurile au devenit serioase. "Șase până la opt ore pe zi. E plictisitor, nu e amuzant deloc", admite Murray, care parcursese rutina și înainte de operație. "Era frustrant și obositor la un moment dat. Dar ceea ce te convinge e dragostea pentru tenis. Mi-a lipsit mult. De aceea am făcut totul pentru a putea juca din nou". Un moment pe care l-a așteptat cu emoție, dar pe care nu l-ar fi ratat pentru nimic în lume. 

"Niciun sportiv nu vrea să treacă printr-o operație. Am vrut s-o evit, dar ajunsesem în stadiul în care mi s-a recomandat și a trebuit să merg înainte. Am încercat să nu stau în picioare ore și ore întregi pe zi, dar nu aveam restricții la a mă plimba în perioada de recuperare" Andy Murray

Prima operație

Murray nu e străin de cuțit. În septembrie 2013, el a suportat o intervenție chirurgicală la coloană, "una minoră", cum o descria la momentul respectiv. Era anul în care cucerea cel de-al doilea titlu de Mare Șlem al său și primul la Wimbledon, încheind o lungă perioadă de așteptare pentru britanici. Fred Perry era cel mai recent învingător la All England Club, în 1936, iar Andy reușea să închidă o perioadă de secetă și de anxietate de 77 de ani. Atunci, el a revenit în pregătire la două luni după operație, iar în turnee odată cu începutul sezonului 2014. 

156 e locul pe care îl ocupă Andy Murray săptămâna aceasta în clasamentul ATP. Scoțianul a fost numărul 1 mondial, prima dată în noiembrie 2016

3 titluri de Mare Șlem are scoțianul în palmares, două la Wimbledon, 2013 și 2016, și unul la US Open, în 2012