Articol de Andrei Crăiţoiu, Dan Udrea - Publicat vineri, 18 noiembrie 2022 07:52 / Actualizat duminica, 20 noiembrie 2022 18:02
Doha ne-a întâmpinat cu temperaturi de-a dreptul sufocante, dar și cu imaginea unui oraș care nu e interesat câți bani cheltuiește și investește, scopul fiind unul singur: organizarea turneului final să fie impecabilă.
- Gazeta Sporturilor este, exceptând TVR-ul, singura instituție media din România care trimite 4 jurnaliști la turneul final din Qatar
- Ovidiu Ioanițoaia, Dan Udrea, Remus Răureanu și Andrei Crăițoiu vor transmite din Doha pe durata competiției
- Ghid pentru Campionatul Mondial din Qatar - detalii AICI
Vizionarea documentarului despre corupția de la FIFA, de pe Netflix, are o concluzie clară: Qatar și-a cumpărat voturile membrilor Comitetului Executiv, care au decis țara organizatoare a turneului din acest an. „Se numește încercarea de disculpare prin sport, adică încercarea regimurilor care nu respectă drepturile omului de a cumpăra sportul. Exact ca Jocurile Olimpice ale lui Hitler, de la Berlin 1936, dar și Mondialul din Argentina, din 1978”.
Campionatul Mondial se joacă într-un cuptor Star Trek
Filmul conține dezvăluiri și probe de necontestat că statul qatarez a mituit oamenii de decizie din FIFA. „Eram în camera de hotel, din postura de traducătoare, când rând pe rând președinții de federație din Camerun, Coasta de Fildeș și Nigeria au venit să discute cu directorul proiectului CM în Qatar. Dialogul a fost așa: aveți câte un milion de dolari să votați Qatar. E prea puțin, i s-a răspuns. OK, 1,5 milioane, așa, dintr-un foc. Când am plecat de acolo mi s-a spus să uit ce am văzut” e proba traducătoarei care incriminează Qatar.
Banii și-au făcut efectul, Doha a primit turneul final. Iar în aceste zile își primește echipele, oficialii și suporteri de pe tot globul. Cât de pregătită poate fi o astfel de țară, fără tradiție în fotbal și cu acuzații violente de corupție? Cum se va descurca în fața invaziei a sute de mii de oameni din culturi diferite, când până și în viața de zi cu zi e acuzată că nu respectă drepturile minime ale oamenilor care trăiesc deja acolo?
Superamabili
Sunt întrebări la care vom găsi răspuns pe parcursul acestui Mondial. Totuși, prima impresie e la superlativ. De când cobori treptele avionului pe aeroportul din Doha, simți că țara e conectată doar la această competiție. Voluntari peste tot, care te îndrumă și acolo unde nu ai nevoie de ajutor. O amabilitate ieșită din comun. Când realizează că ești și străin, venit exclusiv pentru Mondial, te tratează ca și cum ai fi înalt oficial al FIFA.
Dar primul șoc cu adevărat mare îl ai când se deschid ușile aeroportului și ieși afară. Un val uriaș de căldură aproape că îți taie respirația. E ora 23:00 și sunt 25 de grade. Mai rău de atât, aerul e irespirabil. Cum e oare ziua dacă aproape de miezul nopții e așa?
Ziua e, de fapt, o caniculă de nedescris. E atât de cald încât ai impresia că ești în vacanță în Antalya, nu la un Mondial de fotbal. Transpiri instantaneu, ca și cum ai fi în mijlocul unei saune. E un disconfort termic imens. Va fi un infern pentru fotbaliști!
Praf și poliție peste tot
E ora 11:30 la prânz, termometrul arată 33-34 de grade, dar se simt ca și cum ar fi 43-44. În plus, e praf cât cuprinde. Dacă te oprești la o terasă, în timp ce bei o cafea în 9-10 minute, ecranul telefonului si al laptopului ți se acoperă deja de nisip.
E caniculă, e ca într-un cuptor bine încins, dar măcar e un cuptor demn de Star Trek. Tot orașul e cu clădiri futuriste, iar promenada din jurul Gofului Arabic a fost transformată exclusiv într-o zonă destinată Mondialului. Toate echipele au locuri special amenajate, pentru fanii lor, de unde pot admira priveliștea zgârie-norilor, care se înalță pe partea cealaltă a Golfului, iar străzile cu câte 3-4 bulevarde pe fiecare sens au fost închise pe jumătate și destinate doar traficului pietonal, dar și pentru mașinile de poliție și ambulanță.
Apropo de Poliție, nu e posibil să te afli undeva, oriunde, și să nu vezi oameni ai legii. Sunt atât de mulți încât te întrebi de unde pot se găsesc atâția, într-o țară totuși de mici dimensiuni? Inclusiv pe autostradă, 24 de ore din 24, mașinile cu girofaruri sunt amplasate la cel mult 3-4 kilometri și patrulează nonstop. Nu te simți, niciun moment, lipsit de siguranță, din moment ce, practic, ești însoțit aproape la tot pasul de uniforme pe care scrie „Police”.
Impresia de oraș care se transformă de la o zi la alta o ai chiar plimbându-te dus-întors pe diverse străzi. La dus vezi suprafețe de teren care par părăsite, în fața diverselor hoteluri sau a unor clădiri, după care, când te întorci, au deja montat covor de iarbă.
Se muncește la foc automat, totul în numele unei organizări pe care Qatar a plătit-o cu un preț incomensurabil. Care continuă să urce cu fiecare stradă pe care o parcurgi și vezi câte investiții au fost necesare într-un loc care n-a fost sub nicio formă pregătit, nici 0,1%, de un Campionat Mondial. Dar care acum arată ca un oraș Star Trek, în care doar piețele autentice sunt construcții vechi. În rest, e o combinație de New York cu Dubai și Shanghai.