Revoluţia de cafenea

Revoluţia lui Becali a durat cât cea a lui Prigojin, o zi. Seara era totul stabilit, luăm Moscova stalinistului Burleanu. În după-amiaza următoare "revoluţionarii" au reintrat în cazărmi şi capul lor riscă să plătească acum cu capul. Cum adică? Uite aşa, o să vedeţi. 

Că doar nu sunt jocuri de grădiniţă, ne păruim până vine doamna educatoare şi ne împăcăm la un lăptic cald. Nu. Aici cine câştigă ia tot. Celălalt, vorba Tătucului fotbalului, îşi ia jucăriile şi pleacă.

Revoluţia de desene animate a lui Gigi a făcut pleosc pentru că numai iniţiatorul a luat-o în serios. Mulţi au râs pe la spatele lui. Şi aici, spre deosebire de alte ridicări eşuate, stă schimbarea radicală. Pentru destui din oamenii grei ai fotbalului patronul de la FCSB a ajuns un bufon cu care regele se joacă fix cum vrea.

O seară de neuitat

Recapitulare: Becali a vrut să elimine regula obligativităţii folosirii permanente a unui jucător eligibil pentru naţionala sub 21 de ani. Luni seara a lansat public nu doar iniţiativa, ci şi ordine ferme către şeful FRF. "Îi aducem la cunoştinţă şi trebuie să se supună, el e slujitorul nostru", cam asta era esenţa discursului.

Părea dintr-un film SF. Un om evadat în povestea lui. Mai mult, Becali s-a arătat sigur că dacă nu toţi, atunci marea majoritate a patronilor se vor alinia în spatele lui şi vor bate pas de defilare. 

Feţele celor din studio care ascultau această şarjă spuneau totul. Oamenii se străduiau să creadă că nu visează, că nu au auzenii. Mai aveau un pic şi îşi făceau cruce. Dar nu, ăsta era argumentul suprem al celuilalt.

Jucători şi judecători

A doua zi, membrii SuperLigii, partenerii de business ai lui Becali, au fost împărţiţi, în funcţie de cum au votat, în stăpâni şi sclavi. Au fost strigaţi, fiecare în parte, ca la judeţul unui domnitor. Parcă vedeai capetele "trădătorilor" căzând sub satâr, iar pe ceilalţi ridicaţi în rang şi primind drept mulţumire sate întregi de iobagi.

Doar că Gigi nu avea nimic de oferit. El le dădea la scăfârlie cu prinţipurile. Dumnezeu din Ceruri trebuie să fi râs în hohote. Îl bănuiesc demult că atunci când vrea să se distreze după toate nebuniile lumii dă pe canalul Liga 1 Stand Up.

Pistolarul cu gloanţe oarbe

Principiul de căpătâi al fotbalului este lipsa de principii. Becali însuşi a afirmat de curând că respectă doar legile care îi convin. Cei afurisiţi de patronul maxim ştiu bine acest lucru. Unii, cu naturelul mai simţitor, s-au enervat şi i-au zis vreo două. 

Dar cei mai mulţi au început să-l trateze ca pe un copil zvăpăiat. L-au trimis să citească regulamentele cu condescendenţa unor profesori. Rapid l-a numit "cowboy singuratic".

Burleanu, într-o ieşire departe de standardele funcţiei, i-a transmis că e pierdut nu doar pentru lumea asta, ci şi pentru cealaltă. "Ăla de la Ploieşti", cum i-a zis lui Marian Copilu când a asigurat că e de partea lui, a votat contra tocmai pentru că, apropo de slugi şi stăpâni, când cineva te numeşte aşa şi îi faci pe plac înseamnă că te pui frumos în lanţul lui.

În acest vot au fost poliţe plătite, revolte, nevoia de a pune la punct un personaj care îşi ia adesea viteză prea mare şi rămâne constant în ofsaid. În aceste zile, Gigi a fost cel mai bun avocat al lui Burleanu. Recunoaşteţi, e o performanţă de Liga Campionilor.

Putem deveni serioşi?

Singurul merit al furtunii din ceaşcă e că s-a pornit o discuţie despre reaşezarea acestei reguli. Federaţia nu se poate culca pe satisfacţia căpăcirii principalului ei contestatar. Ea trebuie să schimbe paradigma. Să treacă de la obligaţie la convingere.

Dacă n-are bani, să convingă statul român să premieze cluburile care promovează tinerii instituind prime cumulative ca parte a reprezentării sportive a României. O primă când folosesc jucători U21, apoi o alta când aceştia ajung la naţională, încă una când se califică la un turneu final şi tot aşa. 

Iată sâmburii unei normalităţi eficiente, fără zbierete şi miştocăreli. Se poate? Ah, mi-e teamă că devin şi eu la fel de naiv ca domnul de mai sus.