Articol de Andrei Crăiţoiu - Publicat duminica, 12 decembrie 2021 18:06 / Actualizat duminica, 12 decembrie 2021 18:26
Andrei Prepeliță s-a retras din cariera de jucător pe 4 decembrie anul trecut, iar după doar trei zile a fost numit antrenorul echipei, alături de Mihai Ianovschi. Desemnat recent de GSP cel mai bun antrenor român al lunii noiembrie, fostul mijlocaș a preluat echipa de pe ultimul loc, iar la finalul sezonului trecut a pierdut la limită play-off-ul în favoarea Botoșaniului.
- Domnule Prepeliță, cariera de antrenor era un vis al dumneavoastră sau ați fost la locul potrivit în momentul potrivit?
- Mă gândeam să devin antrenor de când eram jucător activ. Am facultate, am master și mi-am luat carnetul de antrenor. La un moment dat am vrut să aplic pentru licența comună B+A, doar că încă eram jucător în activitate și nu se putea. Apoi a venit oportunitatea să fiu antrenorul echipei, care trecea printr-o perioadă grea, fiind ultima în clasament.
- Nu v-a fost deloc teamă la început? Să porniți la drum cu o presiune imensă pe umeri?
- Se schimbaseră destul de mulți antrenori la echipă, dar după meciul cu Dinamo de aici, de acasă, care a fost și ultimul al meu ca jucător, mi s-a propus să preiau echipa ca antrenor. Am acceptat pentru că știam echipa și le-am spus tuturor din prima că vom avea succes! Am venit dintre ei și știam ce să schimb. Mă bucur că am reușit.
- Ați avut și o perioadă grea la echipă, n-a fost totul lapte și miere.
- Mă așteptam la asta fiindcă jucătorii care au venit aveau nevoie să se acomodeze. Au fost și foarte mulți jucători străini, schimbau țara, cultura. După aceea echipa a început să arate bine și rezultatele au venit.
- Legat de birocrația din România, Alex Bourceanu spunea că mai repede termină medicina și operează oamenii până obține Licența Pro...
- O să intru în curând la Licența A, apoi o să am Licența Pro. Eu am o relație foarte bună cu domnul Lucian Burchel, cu domnul Stoichiță și cu domnul Bodescu, dar aici sunt niște lucruri care nu țin neapărat de ei. Trebuie să ne aliniem regulilor UEFA și, din păcate, procesul este greu. În alte țări..., parcă a fost un caz al antrenorului de la Sporting anul trecut, n-avea nicio licență, dar după ce-a câștigat campionatul a primit direct Licența A.
- Inclusiv Mihai Iosif, antrenorul lunii august, nu are Licența Pro...
- Așa e, iată că doi dintre antrenorii premiați de Gazetă nu au încă Pro. În ce mă privește, am jucat fotbal 20 de ani, am lucrat cu antrenori foarte buni și nu cred că o licență mă face mult mai bun.
- Ați avut vreun model după care vă ghidați acum cariera?
- Prefer să am propria filozofie, dar de la fiecare antrenor pe care l-am avut am luat lucrurile care am crezut că mă ajută în această carieră. Și am avut antrenori buni, antrenori cu care am câștigat titluri, alții care mi-au fost apropiați. Încerc să combin lucrurile și să obțin mereu ce-i mai bun.
„În șapte ani aș putea să operez oameni! Medicina durează mai puțin decât Școala de antrenori”
CITEȘTE ȘI
)
)
)
)
)
)
)
)
){kind=small}
