Articol de GSP - Publicat luni, 14 martie 2011 00:00 / Actualizat luni, 14 martie 2011 14:47
Ediţia tipărită de azi a Gazetei Sporturilor a publicat o imagine în care Moţi ridică piciorul aproape de faţa lui Mihai Roman. Crampoanele fundaşului par ameninţătoare, ca nişte dinţi.
Crampoanele îi sînt indispensabile unui jucător, fiindcă îi asigură stabilitatea pe teren. Dar tot ele îi şi pun în pericol pe fotbalişti, care riscă să fie accidentaţi, de multe ori foarte grav, atunci cînd dau peste "cuiele" de pe tălpile adversarilor. Ultima scenă horror a venit din Anglia, unde portughezului Nani, de la Manchester United, i-a fost despicată pielea! Imaginea o puteţi vedea mai jos, în galeria foto.
Arbitrii apreciază dacă sînt permise
Cum se ajunge la astfel de leziuni, în ciuda progresului pe care l-au înregistrat echipamentele pe care le folosesc jucătorii? Ce fac arbitrii ca să-i protejeze pe fotbalişti? Adrian Comănescu, arbitru din Liga 1, a explicat: "Legile jocului nu specifică exact criterii gen dimensiunea crampoanelor sau numărul lor. Se ştie doar că ele nu trebuie să fie ascuţite, ăsta e pericolul cel mai mare. Arbitrii asistenţi verifică pe culoarul de la vestiare tălpile tuturor jucătorilor. La fel sînt verificaţi şi cei care intră pe parcursul partidelor".
Pericol mai mare în ligile inferioare
Cu cît calitatea terenului devine mai proastă, fotbaliştii devin mai tentaţi să obţină stabilitate cu ajutorul crampoanelor. "Unii dintre ei cred că şi le confecţionează pe comandă, la diverse ateliere. Sînt cu filet, mari şi ascuţite. Ei se gîndesc doar la binele lor atunci cînd procedează astfel, nu şi la siguranţa adversarilor. Mai ales la Liga a doua mi s-a întîmplat să dau peste astfel de improvizaţii. Normal că nu le permit să le folosească. Adevărul e că te sperii numai cînd vezi cum arată acele crampoane, dar să te mai şi trezeşti cu cine ştie ce accidentări grave din cauza lor!", a povestit Comănescu.
Majoritatea utilizează însă crampoane din plastic, turnate pe tălpile ghetelor. Arbitrul explică de ce permite folosirea acestora, în majoritatea cazurilor: "Ghetele aşa sînt făcute din fabrică, de către producătorul de echipament sportiv. Şi atunci nu cer înlocuirea lor". Astfel de crampoane "inofensive" sînt potrivite însă pentru terenuri mai tari.
Ce zic fotbaliştii: "Toate sînt periculoase!"
Portarii sînt printre oamenii cei mai expuşi de pe teren. Plonjează către minge şi atunci se mai şi trezesc cu cîte o gheată în cap. Sau în alte zone ale corpului. Florin Matache, de la U Cluj, povesteşte: "O dată, adversarul mi-a înfipt un crampon acolo unde-i e voinicului mai greu. Mi s-a învineţit toată zona instant, bine că nu a intrat cramponul, ci doar m-a lovit!". Fostul dinamovist susţine că toate sînt la fel de periculoase: "Cele mai mici, mai ascuţite, care vi se par mai puţin înfiorătoare, te taie de nu te vezi dacă-ţi trec peste picioare!".
"De obicei, portarii şi fundaşii aleg crampoane mari, care să le asigure echilibru. Iar tehnicuţii, mingicarii, le vor cît mai mici şi mai ascuţite.Sînt periculoase oricum ar arăta. Doar că alea ascuţite te taie, iar cele normale sînt mai puţin periculoase, să zicem. Am ieşit o dată la o minge şi am primit un crampon în zona unde-i e foarte greu voinicului. S-a învineţit imediat şi am avut noroc! Vă daţi seama dacă îmi intra cramponul? Eu, ca portar, aleg crampoane groase, mai mari, pentru că oferă stabilitate şi echilibru. De obicei, mingicarii îşi aleg d-alea subţiri" (Florin Matache, U Cluj)