Articol de Marius Mărgărit - Publicat duminica, 27 octombrie 2024 16:32 / Actualizat duminica, 27 octombrie 2024 17:40
Are 78 de ani (îi împlinește pe 2 noiembrie) și e rapidist de vreo 75, de când își amintește că tatăl său l-a dus prima dată pe Giulești, că tot locuiau în zonă. Apoi a devenit primul lider al galeriei vișinii, pe care a condus-o din '67 până în '83.
Pentru Ioan Mihai, cunoscut ca "Mache", fost actor la ”Constantin Tănase”, celebrul teatru de revistă, a fi rapidist e mai mult decât un mod de viață. Chiar și acum, când, din cauza unui diabet, are trei degete amputate la piciorul stâng și nu mai poate merge decât cu căruciorul.
Și-ar dori să ajungă mai des pe stadion, acolo unde galeria încă mai cântă pe versurile pe care el le-a compus în urmă cu peste 50-55 de ani, dar îi este foarte greu cu deplasarea.
"Meciurile astea începeau cu o săptămână înainte, făceam bannere, steaguri, ne pregăteam ca lumea"
Trăiește însă cu intensitate maximă zilele premergătoare partidelor cu Steaua, FCSB sau Dinamo, vechii rivali "pe care n-o să-i înghit niciodată, pentru tot ce ne-au făcut de-a lungul anilor. Ăia din Ghencea ne amenințau că dacă nu le dăm meciurile ne iau jucătorii în armată sau «ne făceau» cu arbitrii, iar «câinii», poreclă pe care eu le-am dat-o, dar ca înjurătură, ne inventau tot felul de dosare de viol și altele, numai ca să ne intimideze înaintea partidelor cu ei".
Pe vremea când conducea galeria, își amintește că "meciurile cu echipele astea comuniste începeau din prima zi a săptămânii. Ne strângeam la stadion și făceam planuri, făceam bannere cu mesaje subtile, să-i și înjurăm, dar să nu fie prea evidente, că ni le lua Miliția. Că tot noi, rapidiștii, am adus bannerele și steagurile pe stadioanele din România. Era agitație mare, inclusiv în ziua meciului, ne tot întâlneam, ne organizam ca lumea, numai despre asta se vorbea în toată săptămâna de dinainte".
"Primul gând al zilei de azi a fost la meci, normal"
Acum, lucrurile s-au mai schimbat, dar pasiunea a rămas. "Când m-am trezit azi dimineață, primul gând a fost la meci. Și mi-am făcut o cruce mare. Că vreau să batem echipa lui Gigi Bercali, care tot văd că nu se potolește și face el mișto și de echipă, și de Marius Șumudică. Și de atunci, nu am liniște, nu știu cum să-mi fac de lucru, să treacă timpul mai repede, să înceapă meciul", spune "Mache".
Dacă ar fi putut să meargă, ar fi ieșit cu prietenii, să vorbească, să mai chibițeze, dar așa, e prins în casă ca într-o colivie, fiindcă "de la o vârstă, chiar și prietenii te caută mai rar. Unii deja s-au dus, alții te-au uitat sau au și ei problemele lor. Dar eu nu am stare, fiindcă am tot zis: nu-mi mai doresc decât să văd Rapid încă o dată campioană și după aia pot să mă ușchesc și eu".
Vede meciurile singur, fiindcă nu suportă să aibă pe nimeni alături, nici măcar pe soția sa: "Eu mă uit la televizorul meu, ea la al ei. Fiindcă fac urât, mai înjur, mai țip, mă mai enervez, mai țip de bucurie. Beau ceva în timp ce mă uit, că dacă pierdem să nu mai simt așa acut durerea, iar dacă câștigăm, cu atât mai bine. Azi, normal, sper să-i batem sau cel puțin să nu pierdem. O victorie chiar mi-ar face zilele viitoare mai bune. Fiindcă asta înseamnă să trăiești pentru echipa asta. Așa că «Hai, Rapid!»".
)
)
)
)
)
)
)
