Articol de Eduard Apostol - Publicat marti, 30 aprilie 2019 09:08
Naser Aliji, 25 de ani, a povestit cum a trecut peste moartea tatălui său, care l-a răscolit puternic. O fire retrasă și care evită publicitatea, dinamovistul a mărturisit că este un justițiar și s-a autodescris pentru fani.
El este singurul fotbalist al lui Dinamo integralist în 2019! Naser Aliji, 25 de ani, a bifat toate minutele în cele 12 partide oficiale, întrecându-l chiar și pe Dan Nistor, care „a absentat” 6 minute la finalul unui meci cu Hermannstadt (2-0).
Albanezul născut la Skopje, în Macedonia, dar crescut în Elveția, a devenit un om indispensabil pentru Mircea Rednic și „câini”. Culmea e că roș-albii au cochetat inițial cu ideea de a renunța la el, fiindcă s-a accidentat după ce-a semnat cu Dinamo, la începutul lunii noiembrie! Fundașul stânga s-a refăcut în țara sa de adopție, a făcut-o bine, iar acum e de neînlocuit. El a început să fie plătit de-abia de la începutul lui 2019, când bucureștenii au realizat că Naser e refăcut complet.
Este o relaxare să dialoghezi cu internaționalul albanez, chiar lângă apartamentul închiriat în preajma Capitalei, la un loc de joacă pentru copii, acolo unde mai iese cu nepoții săi, copiii fratelui și mentorului său, Nuri.
- Naser, cum îți este viața la București?
- Mă simt tot mai bine cu fiecare zi, din ce în ce mai adaptat la viața de la Dinamo și din România.
- Ești OK, ai reușit să treci peste moartea tatălui tău?
- Durerea nu va trece niciodată... Dar viața merge înainte. Trebuie, cumva. A lăsat un gol pentru mine, pentru familie.
-Ți-a fost greu să te adaptezi la România? După Elveția, Liechtenstein, Germania și Italia.
- A fost ciudat și nu prea să vin să joc și să trăiesc în România. În esență, sunt albanez, nu suntem chiar atât de diferiți unii de ceilalți, suntem în aceeași parte a Europei. E mai greu să fii departe de familie, cel puțin mie îmi este. Cultura și mentalitatea noastră, la albanezi și la români, sunt aproximativ la fel.
- Dar e o diferență mare față de ceea ce ai experimentat?
- Pentru mine, Elveția este cea mai bună țară în care să trăiești. Din punctul de vedere al calității vieții, ca securitate, ca sistem. Este maximum ce-ți poți dori. Bănuiesc că nu vă spun lucruri ieșite din comun. Eu sunt născut la Skopje, din părinți albanezi, iar când aveam 4 ani m-am mutat cu familia în Elveția, în zona germană, la Baden, la 20 de minute de Zurich.
„Îmi plac legea și ordinea, sunt justițiar”
- Cum ți-a fost la școală, copil fiind, provenind dintr-o altă țară?
- Când profesoara ne întreba la școală ce vrem să devenim, mulți spuneau: „Doctor, polițist, bancher, șofer de Formula 1”. Eu întotdeauna am zis: „Vreau să devin fotbalist!”. Vă spun cinstit, nu am avut niciodată planul B, am mizat totul pe fotbal și mi-a cam ieșit.
- Dacă ar fi să alegi acum o altă meserie, care crezi că ți s-ar potrivi?
- Dacă aș putea alege o altă meserie pe care s-o practic... Cred că aș vrea să fiu ceva de genul polițist. Îmi plac legea și ordinea! Sunt un pic cam justițiar.
- Ce reprezintă fotbalul pentru Naser Aliji?
- Fotbalul e viață pentru mine. Dar s-a schimbat de când tata a murit. Mi s-au schimbat viața și mentalitatea. Credeam că fotbalul este totul în viața mea. Nu, nu e! Cea mai importantă este sănătatea, restul vin și se duc. Trebuie să am familia alături, sănătoasă, ca să fiu împlinit.
- Ai vreun idol?
- Mult spus „idol”. Eram fanul lui Dani Alves. Uite, pot spune că idolul meu cu adevărat este fratele meu, Nuri, care e un model de urmat. A jucat și el fotbal, dar s-a lăsat după ce-a fost operat de 5 ori! Și el juca în banda stângă, însă mai ofensiv. Fratele meu a fost idolul vieții mele. Mi-a împins limitele, m-a sprijinit, a fost umărul pe care m-am odihnit la nevoie. Este mentorul meu. Când nu joc bine, el îmi spune realitatea, ce trebuie să fac, ce n-am făcut bine. Fără el, nu cred că aș fi la acest nivel al carierei. Și acum, a străbătut toată Europa cu copiii lui ca să fie alături de mine la București. Și stă mai mult timp cu mine, își pune viața lui în plan secund.
- Îți este frică de ceva anume în viață?
- Nu mi-e teamă de boli, de atacuri teroriste sau de alte nebunii fiindcă totul este în voia lui Allah!
„Aveți fete frumoase, dar eu sunt logodit și mă însor la vară”
- Cum te-ai caracteriza în trei cuvinte?
- Onest, amuzant și recunoscător.
- Ce-ți dorești cel mai mult de la viitor?
- Să fiu sănătos și să fiu alături de familie.
- Chiar, ai trecut peste problemele medicale din toamna trecută?
- Am avut ceva la genunchiul stâng. Am fost la doctorul meu în Elveția, mi-a dat să fac niște exerciții și cum n-au fost mari probleme medicale, m-am refăcut rapid și sunt în formă bună. Cred că se vede pe teren.
- Ești tânăr, ai 25 de ani, cum ți par fetele din România?
- Fetele din România sunt frumoase, nimic de zis, dar eu sunt logodit și cu voia lui Allah eu și iubita mea ne vom căsători la vară. Logodnica mea locuiește momentan la Skopje, dar va veni curând aici. Doar ea contează ca femeie pentru mine. Fără a le mai pune la socoteală pe mama și pe sora mea.
„Am fost în tribune la Derby, cred că e fantastic acolo, pe teren”
- Cum ați trăit voi, albanezii, victoria cu România, scor 1-0, la Euro 2016?
- A fost fantastic. Când ești copil, visezi să joci la Euro sau la Mondiale. Toți copiii pe stradă își desenează tricoul cu pixul, fiecare își pune numele și numărul idolului său, sperând să ajungă ca el. Noi am obținut prima victorie la un turneu final, la Euro 2016, tocmai împotriva României. A fost o nebunie generală în țara mea. Păcat că n-am apucat să joc la acel turneu, dar și să fiu acolo a fost o experiență de neuitat. Și sper să mai prind o asemenea competiție.
- Cum este să joci cu atât de puțini spectatori în tribune în Ștefan cel Mare?- Este destul de ciudat să joci fără mulți spectatori în tribune. Sportul, fotbalul, e mai frumos cu mulți spectatori. Ce pot să spun?! Trebuie să te concentrezi, să câștigi meciul și să-ți faci treaba pentru care ești plătit, deși e o senzație neplăcută să auzi ce strigă fiecare în tribună.
- Visezi la momentul când veți juca pe Național Arena?
- Am fost la Derby-ul cu FCSB, în tribune, a fost "Wow"! M-am simțit bine printre spectatori, cred că e fantastic să fii pe teren.
- E devreme să te întreb asta, dar, probabil, ar vrea suporterii dinamoviști să știe: Chiar crezi că puteți să vă bateți la titlu, ediția viitoare?
- Sunt sigur că vom încerca să luptăm pentru titlu. Cu siguranță, vom fi mai buni decât în acest campionat. În fotbal, dacă ești realist, nu poți promite nimic. Vedeți și voi cum e fotbalul, cine s-ar fi gândit că Ajax va fi în semifinalele Champions League? Trebuie să arăți calitate și caracter, să te autodepășești mereu.
- Sunt tot mai multe competiții ce-au introdus arbitrajul video. Cum ți se pare ideea?
- Sunt opinii și opinii. OK, dacă dai drumul acestui sistem, trebuie să-l lași în toate competițiile, nu doar selectiv, în unele. Eu zic că VAR este bun, dar durează prea mult, 3 minute sau mai mult, să analizezi o fază! Pierzi prea mult timp și-ți ieși din ritm. Trebuie făcut ceva ca să nu mai dureze atât.
expl.fotoNaser Aliji a devenit unul dintre cei mai apreciați jucători ai „câinilor”.
1 assist are Naser pentru Dinamo în cele 12 meciuri jucate în alb-roșu
„În puținul timp liber pe care-l am la dispoziție, mă joc mult pe calculator, cu nepoții mei. Mai mult ca să fiu alături de ei. Sunt buni la aceste jocuri, uneori chiar mă înving”
„Îmi place Bucureștiul, dar n-aș ști să-ți spun locurile pe care le-am văzut. Am observat orașul în fugă și e frumos”
„N-am mâncat sarmale în România, din simplul motiv că avem și noi așa ceva în Albania și nu mă omor după ele. Mie îmi plac carnea de pui, lasagna, pastele. Urăsc peștele și nu mănânc porc, bineînțeles”Naser Aliji, fundaș Dinamo