Articol de GSP - Publicat miercuri, 02 septembrie 2020 20:30
Fostul internațional Ciprian Marica, în prezent patron al clubului Farul Constanța, a acceptat invitația directorului Gazetei Sporturilor, Ovidiu Ioanițoaia, de a participa la emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” de pe GSP.RO.
Acesta a explicat pe larg motivele care l-au făcut în ianuarie 2016 să semneze cu FCSB. De-a lungul carierei, Marica a mai jucat la Şahtior Doneţk, VfB Stuttgart, FC Schalke 04, Getafe şi Konyaspor, iar în România la Dinamo și la FCSB.
- E adevărată povestea că Viorel Păunescu te-a dus la FCSB?
- Dânsul a vorbit, da. A avut discuții și a vorbit cu domnul Argăseală și cu domnul Becali. Eu n-am vorbit. Și n-a fost vorba de bani. Acolo am avut salariul minim pe economie. Trebuia să am un salariu pe hârtie. Oamenii au speculat că m-am dus pentru bani. Exclus, n-am luat niciun ban. Am vrut să joc și să mai încerc o dată.
- Dar de ce nu te-ai dus la Dinamo?
- Pentru că la Dinamo mi-a fost ușa închisă. N-am putut să mă întorc. Era un patron care deținea echipa și care nu era dispus. Mi-a făcut o ofertă în ultima zi prin Dănciulescu. Mi-a dat de înțeles că e doar una fictivă. Nu se dorea ca eu să vin. Era făcută pentru suporteri, că el a încercat.
- Dar nu ți-a fost teamă, frică?
- Din păcate trebuie să înțelegem că înainte de a pune interesele echipei, interesele suporterilor sau a oamenilor care iubesc echipa, trebuie să fie interesul tău personal. Iar eu în momentul ăla trebuia să aleg între a mă lăsa sau a continua activitatea de fotbalist. De a-mi mai da o șansă carierei mele.
- Și pentru asta ai ales FCSB.
- Șansa s-a numit FCSB și a trebuit să mă gândesc la mine. N-aveam cum să mă gândesc la Dinamo! Trebuia să-mi mai dau o șansă și să încerc. N-am mai reușit... Accidentarea mea de la genunchi îmi crea probleme. Au venit și alte accidentări în aceea perioadă. Trebuia să mă pregătesc suplimentar foarte mult, lucru care mi-a încărcat musculatura și așa am făcut rupturi musculare. N-am mai putut...
- Te-ai lăsat la 30 de ani!
- Din cauza accidentărilor la genunchi. Am patru operații și din păcate am artroză de gradul trei la dreptul și nu mai pot face efort. Trebuia să vină și a cincea operație, dar din cauza pandemiei n-am putut să plec în Germania. Dar o voi face...
- Revin cu întrebarea. Nu ți-a fost teamă de suporterii dinamoviști?
- N-am avut nicio teamă. Trebuia să mă gândesc la mine, nu la ei. Cea mai frumoasă perioadă și copilăria mi-am petrecut-o la Dinamo, dar n-am avut această temă. Am fost la Dinamo de la 8 ani, și chiar sunt unii care mă învață pe mine de Dinamo. Eu știu foarte bine spiritul Dinamo și știu de înseamnă Dinamo. Se întâmplă să iei decizii în viață și atunci m-am gândit la mine.
- Regreți acum vreun pic decizia lui?
- Nu-mi pare absolut deloc rău pentru că a fost cea mai bună pe care puteam s-o iau atunci. La momentul respectiv a fost cea mai bună. Astăzi, uitându-mă în spate și văzând că nu mai puteam să joc, și că accidentarea mea era foarte serioasă, da, regret. Dar atunci nu aveam niciun regret.
URMĂREȘTE AICI ÎNTREAGA EMISIUNE CU CIPRIAN MARICA
CITEȘTE ȘI:
)
)
)
)
)
)
)
)
)
