EXCLUSIV Dan Petrescu, interviu exploziv după titlul câștigat cu CFR: "Eu vreau bătaie la antrenamente" » Jucător beat la pregătire: "Fii atent, nu află nimeni"

Omul e fabulos! Acesta e primul sentiment pe care-l ai după o oră de vorbit cu campionul Dan Petrescu. Bărbatul de 50 de ani îţi transmite energia aia de-ţi vine să te iei la trântă cu munţii. Gesturile, cum pune accent pe anumite idei, replicile, sinceritatea. Înţelegi de ce fotbaliştii lui sunt în stare să sară în foc dacă le cere. Să nu mai lungim vorba, să-l lăsăm pe maestru să spună verde-n faţă tot ce are pe suflet, după un an intens, într-un interviu special pentru Gazeta Sporturilor.

- Mister, cu ce aţi rămas în suflet după câştigarea campionatului?
- Mă simt puţin mai bine, după o perioadă grea. Am petrecut, dar parcă nu eram eu acea persoană, iar chestia asta am simţit-o la mai mulţi. Ne doream mult acest trofeu, am fost constanţi şi ar fi fost mare păcat să nu câştigăm. Meritam sută la sută campionatul. Păi, avem numai recorduri sezonul acesta.

- La ce anume vă referiţi?
- Nu zic de seriile de victorii, de faptul că suntem neînvinşi în 2018. Dar pe teren propriu nu cred că există în lume echipă care să nu fie condusă niciodată într-un sezon întreg! În 18 partide n-a deschis nimeni scorul împotriva noastră! Asta arată forţă, disciplină, seriozitate. Hai că sar de la una la alta, însă ştii ceva?

"Mor de ciudă că nu luăm şi Cupa"

- Ce anume?
- De multe ori le-am spus în sala asta în care vorbim, că aici făceam şedinţele dinainte de meci, niciodată n-am avut un grup atât de bun. Nici ca jucător, nici ca antrenor. Am întâlnit tot felul de grupuri, dar o familie atât de unită n-am avut nicăieri. Le-am zis că ar fi păcat să nu câştigăm. Deşi mai am un gust amar.

- Care?
- Că am ieşit din Cupa României la penalty-uri, mi-aş fi dorit să fim acum în finală, s-o câştigăm şi pe aceasta duminică. E un trofeu care mie îmi place, n-am cucerit niciodată Cupa şi voiam s-o am în palmares.

"Mi-era frică de ăia care nu joacă"

- Ce vă mai motivează după două trofee de campion în România, o Supercupă, trofee în China?
- Da, mi-a mers bine în ultimul timp. M-am obişnuit să fiu sus. Totuși, dacă pierzi două meciuri, poţi să cazi. Vorba lui Simeone: "Te bucuri că ai câştigat un trofeu, iar a doua zi o iei de la capăt, încep iar problemele, criticile". Atletico Madrid şi ea e criticată, bănuiesc că nici lui nu-i e uşor s-o ia de la început mereu. Singurul lucru la care trebuie să se gândească fotbaliştii mei e că sunt campioni şi va trebui să se comporte ca nişte campioni. Şi pe teren, şi în afara lui. Eu nu vreau să uit că am ieşit campion, vreau să ţinem minte, iar la anul există datoria în plus să fie din nou campioni!

- I-aţi simţit şi pe ei că vorbesc aceeaşi limbă cu dumneavoastră?
- Mie mi-era frică de ăia care nu joacă. Aceia care nu joacă creează stări conflictuale. Mai vorbesc, mai spun una, alta, vorbim de 27 de jucători. Eu n-am fost niciodată omul să spună: "Nu vreau fotbalişti mulţi! Nu, eu vreau mulţi, ca să existe competiţie!". Eu vreau bătaie la antrenament, cei mai buni să joace, iar cei care nu sunt pe teren au aceleaşi merite ca şi titularii când ieşi campion. Păi, Luchin, Balde, Mailat, Costache, Ioniţă, Rus şi Mureşan s-au comportat excelent la antrenament. Iar bătrânii puteau face fiţe. Toţi au dat ce au avut mai bun.

"Culio trebuia naturalizat"

- Aţi condus cu biciul sau cu vorba dulce?
- Vorbiţi cu ei! Da, sunt stresant, cer mult.

- Ei spun că sunteţi diabolic.
- Ştiu la ce se referă. La mine e munca. Un copil îl creşti nu doar cu vorbe frumoase şi cu mângâieri, nu merge doar cu pupături, mai trebuie să-i arăţi şi partea rea. Sacrificiu! Asta vreau. Iar cei mai în vârstă le-au arătat drumul tinerilor. Nu găseşti pe toate drumurile un Culio, un Hoban, un Deac, un Camora. Domne, eu am fotbalişti exemplari, profesionişti. Costache îmi zicea: "Mister, eu nu credeam că există fotbalist precum Culio! Ce fotbalist e, cum se poate antrena!". Păcat că nu mai poate juca pentru naţionala României. De mult trebuia să facem ceva.

- Ce anume?
- Ce fac alţii. Să naturalizăm jucători care puteau să ne ajute. Şi Camora, şi Djokovici ar putea fi naturalizaţi şi ar putea ajuta naţionala României. E părerea mea. Fotbalişti precum Culio se găsesc foarte greu şi mai greu e să-i aduci în România. Eu când am auzit că e liber, am spus: "Luaţi-l neapărat!". Chiar dacă mulţi erau sceptici şi ziceau ce mai facem cu el la vârsta lui. E un lider în vestiar, plus Hoban, Deac şi Camora, cu toţii au fost locotenenţii mei.

Exemplul jucătorului beat

- Ce le faceţi jucătorilor de au încredere orbeşte în dumnevoastră, de ce nu se comentează, de ce nu transpiră vreo nemulţumire afară?
- Le spun regulile dinainte. Și mă apropii de ei cât pot. Nu prea mult, că nu e bine. De exemplu, cu Mincă şi cu Camora a fost aceeaşi discuţie la început, în cantonamentul din Slovenia. Aveau probleme la club, cei care erau în conducerea atunci au spus că au făcut numai probleme. Eu le-am zis: "Nu ne despărţim de nimeni, până nu-i văd eu şi nu vorbesc eu cu ei!". Am vorbit cu Mincă: "Zi, ce contract ai tu? Uite, eu îţi dau de două ori mai mult, dar îmi semnezi o hârtie că dacă faci o problemă de disciplină, ai zburat de aici!". Eu cred în tine, nu în ce zic cei de la club, aşa le zic mereu. La fel cu Camora, care era pe picior de plecare. I-am zis, contract, bani mai mulţi. A zis "Da, Mister". El a respectat înţelegerea, Mincă a greşit grav.

- Nu iertaţi?
- Nu vii la un antrenament, OK, însă la lucrurile grave nu te iert! Sau cum a făcut Omrani, eu nu tolerez, te duci afară. Uite, la Urziceni, a venit un jucător beat, l-am luat deoparte: "Fii atent, nu află nimeni, presa, nimeni, te pup, te iubesc, a doua oară dacă se-ntâmplă eşti afară, nu mai exişti pentru mine! Prima ţi-o iert, deşi n-aveai voie". De atunci băiatul ăla m-a iubit, a jucat şi-a luat campionatul.

"Spiritul câştigă, nu talentul"

- Dumnevoastră n-aţi greşit?
- Sunt şi dur, dar ştiu cum să le împac. Şi eu am greşit ca fotbalist. Trebuie să fii un dictator democrat! Nu merge cu prea multă democraţie. La anul vreau ca disciplina să fie şi mai mare. Vreau să bag nişte reguli noi la echipă, cine se adaptează şi vrea e bine. Spiritul câştigă, nu talentul. Ce să fac doar cu talentul? Echipele mele au fost mereu greu de bătut. Poate n-am jucat spectaculos cum vor toţi, dar ca să mă bată cineva trebuie să lupte mult.

- Cât v-au întărit criticile din afară...
- Fii atent! Cei care critică acum nu mai pot fi antrenori, doar pot să vorbească. Şi atunci asta fac. Eu mai am energia necesară să fiu antrenor la nivel înalt. Da, acum e uşor, că am câştigat. Fiecare are viziunea lui. Dar eu, ţineţi minte, nu mă compar cu niciunul care vorbeşte despre mine nici ca jucător, nici ca antrenor. Rezultatele mele sunt mult prea mari pentru ei.
Ce polemică să am? Sunt unii care n-au antrenat nicăieri şi-şi dau cu părerea despre mine. Asta m-a deranjat. Păi ce-aţi făcut voi? Nu vreau să răspund nimănui, nici măcar domnului Dinu, nici nu ştiu ce-a zis şi nici nu mă interesează. Cei care vorbesc la TV nu mai pot fi antrenori, iar asta e problema lor numărul 1. Şi invidia e mare.

 "Nu prea mi s-a întâmplat mult în carieră să fiu egalat după ce luam conducerea. Şi mă întrebam acum, în play-off: «Mă, ce naiba se-ntâmplă?». În 4 sau 5 meciuri am fost egalaţi, bine, de multe ori din penalty-uri acordate incorect"

"Când am plecat de la Wisla, tot staff-ul şi-a dat demisia. Am plecat din China, plângeau toţi după mine, am video. De la Krasnodar, plângea tot oraşul. La fel la Urziceni şi la Târgu Mureş, am acel ceva în spirit care răscoleşte lumea"

"FCSB a fost cât de cât competitivă, dar diferenţa între noi şi ceilalţi a fost mare. Mă aşteptam să pierdem mai multe meciuri. Însă am făcut atâtea recorduri"

"Sunt jucători în România care mie îmi plac, o să fac o listă cu ce îmi doresc ca s-o dau clubului. Dar în aceste zile eu îi iubesc pe cei 27 de jucători ai mei cu care am luat titlul"

400.000 €e salariul anual al antrenorului de 50 de ani în Gruia, cel mai mare din Liga 1