Articol de GSP.RO - Publicat luni, 14 decembrie 2020 13:54 / Actualizat luni, 14 decembrie 2020 14:23
Tudor Gheorghe, muzician, poet, cântăreț și compozitor, a venit în studioul Gazetei Sporturilor pentru o ediție de colecție la "Prietenii lui Ovidiu". Amintiri alături de jucătorii Craiovei Maxima și totul despre un moment inedit de la petrecerea primului titlu adus în Bănie.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Maestre, tu ai fost mereu alături de Craiova.
- La primul titlu de campion al Craiovei, m-a luat de la teatru, cu mașina, Deselnicu. M-au dus în Luncă, unde făcuseră o masă lungă. Venise nea Titi Teașcă și dimineața, pe la 2 jumate, îi punea pe jucători să fugă pe mese, fără să atingă furculițele. N-a reușit niciunul! S-a suit Teașcă pe masă: piticania n-a atins nimic! Îți vine să crezi?! Teașcă era o figură mare. Mă duceam la antrenamentele lui. Era Mitică Marcu, extremă, îl lega de picior cu greutăți să fugă spre teren.
- Pe cine ai iubit cel mai mult?
- Pe Balaci! Un om deosebit, chiar dacă hâtru. El vorbea mocăit, dar era un om minunat. Acum, din când în când, mă mai văd cu Cârțu, cu Cămătaru. Cea mai mare bucurie e când mă plimb prin parc și mă întâlnesc cu Silviu Lung, care-și face antrenamentele și aleargă. Mă întâlnesc cu Cămătaru, care are un chihuahua. Și mă întreb și-acum: "Ce-i mâna, mă, pe ei...? De erau așa?".
- Aveau și ei unele avantaje...
- Singurele avantaje pe care le aveau la Craiova e că îi angaja fictiv. Și mai primeau câte o aprobare pentru o butelie sau pentru un ARO. Acum mă uit la fotbaliștii ăștia de joacă fotbal... Ei vor banii lui Messi, dar ei nu joacă precum Messi! Ei pun tot timpul banul deasupra tuturor.
CITEȘTE ȘI:
EXCLUSIV Dezvăluire după 17 ani, de la meciul de coșmar cu Danemarca: „Cernat să recunoască acum!”