Articol de Dan Udrea, Alex Nicodim (foto) - Publicat sambata, 12 februarie 2011 00:00 / Actualizat sambata, 12 februarie 2011 11:48
Stoperul îşi aduce aminte cum a fost la un pas să renunţe la fotbal pentru Academia de Poliţie la 18 ani şi cum Bucureştiul l-a determinat să se gîndească serios să nu accepte niciodată să joace în Capitală
"De ce sînt aşa amabil şi nu refuz niciodată un interviu? Pentru că aşa am fost crescut de părinţi, să nu refuz pe nimeni niciodată, să fiu amabil, politicos şi respectuos". Vorbele îi aparţin lui Florin Gardoş. Acum trăieşte momentul carierei. E la Steaua, şi-a cîştigat un loc de titular, iar în această săptămînă a mai bifat o bornă de referinţă: debutul în echipa naţională.
"Aveam un fizic perfect pentru Poliţie"
Totul e acum în roz pentru Gardoş. O dovedeşte zîmbetul lui de ieri, cînd Gazeta l-a provocat să developeze povestea vieţii lui. Lîngă un pahar cu ceai turcesc, Florin şi-a început amintirile cu cele în care era aproape să renunţe la fotbal. "În 2006, aveam 18 ani, terminasem liceul, cu fotbalul nu prea mergea treaba. Mama mi-a zis să renunţ şi să dau la Academia de Poliţie. Aveam fizic, eram antrenat, ştiam perfect limba engleză pentru că era materia mea preferată. Urma să merg la Academia de Poliţie din Cluj. Tata însă n-a vrut. <Eşti nebun? Ai muncit atîta şi acum să renunţi? Nu!>".
"Am fost un elev bun, în clasa a 11-a am avut bursă, în a 12-a am pierdut-o doar din cauza absenţelor deoarece jucam numai intermediare şi nu mai ajungeam la şcoală"
Florin Gardoş, fundaş Steaua
"În Bucureşti am găsit oameni răi, agresivi"
A continuat să joace, iar al doilea moment de cumpănă s-a produs după doi ani. Venise să dea probe la Sportul. "Era în 2008, aveam 20 de ani neîmpliniţi şi Bucureştiul m-a şocat. Oameni răi, agresivi, invidioşi, nimeni nu te ajuta, toţi se uitau urît la mine, un copil liniştit venit din Satu Mare. M-am întorc acasă şi le-am zis alor mei: <Niciodată nu voi juca fotbal în sudul României şi nici în Bucureşti!>. A venit oferta de la Chiajna, nici nu ştiu de ce am acceptat, dar am găsit cadrul perfect pentru a mă acomoda".
"În 2008, mi-am jurat că nu voi juca în România în altă parte decît în Ardeal, însă am ajuns la Chiajna, m-am acomodat cu sudul ţării şi apoi mi-a fost mai bine în Bucureşti"
Florin Gardoş, fundaş Steaua
"Copilărie cu de toate, inclusiv cu o fractură"
A trebuit să se rupă de părinţi şi să plece de acasă de la nici 20 de ani. "Mi-a fost greu la început, vorbeam des cu ei la telefon, însă fără sacrificii nu reuşeşti. Îmi doresc enorm să nu-mi dezamăgesc părinţii, mi-au oferit o copilărie frumoasă, nu mi-a lipsit nimic", spune Florin, care îşi aduce aminte şi de coşmarul de la vîrsta de 6 ani: "Mi-a trecut o maşină peste picior şi mi-a făcut o fractură de tibie! Am trăit o dramă!".
La 16 ani de la acel moment, la 4 de cînd Academia de Poliţie i-a făcut cu ochiul şi la doar 2 ani şi jumătate de cînd Bucureştiul l-a speriat şi a fugit de el, Gardoş stă relaxat pe o canapea dintr-un hotel de 5 stele din Antalya. Are un tricou al Stelei, şi nu o uniformă de poliţist, pe el şi poate bea calm şi liniştit, ca la el, la Satu Mare, un ceai turcesc, fără teama că peste trei zile va reveni în Bucureşti. Oraşul care l-a speriat, dar pe care l-a cucerit avînd emblema Stelei pe piept.
"Bucureştiul e un oraş tentant, provocator şi foarte riscant pentru un tînăr care vine să joace la Steaua. Totuşi, dacă am reuşit să fac faţă pînă acum, cred că mă voi descurca şi în continuare"
Florin Gardoş, fundaş Steaua
"Să-l caracterizez pe Florin Gardoş? Un tip liniştit, calm, specific nord-vestului ţării şi Ardealului, cu simţ al umorului şi foarte respectuos"
Florin Gardoş, fundaş Steaua
TRASEUL ULTIMILOR 10 ANI
2001 - Clubul Sportiv Şcolar Satu Mare
"Eram un copil, aveam 12-13 ani, îmi plăcea fotbalul, mă jucam toată ziua cu mingea"
2003 - Florenţa Odoreu
"Deşi aveam doar 15 ani şi eram în clasa a 9-a, m-am transferat la o echipă de seniori. Eram în <C>, n-am jucat mai deloc, dar am învăţat de atunci ce înseamnă un fotbal organizat"
2004 - Someşul Satu Mare
"Am stat 4 sezoane, eram în Divizia C, nu era totul aşa cum îmi imaginam. Tocmai de aceea prin 2006, cînd am terminat liceul, am vrut să renunţ la fotbal"
2008 - Concordia Chiajna
"A fost momentul important al carierei mele, deoarece am făcut pasul spre o echipă importantă, în ciuda faptului că era din Liga a 2-a. Eram şi lîngă Bucureşti, mi-a prins bine"
2009 - Debut la echipa naţională de tineret
"Am jucat într-un amical România - Polonia, am dat şi gol pe final. După meci am realizat ceva. Cînd am ieşit din vestiar, mă aşteptau 7-8 camere de filmat şi tot atîţia reporteri care m-au intervievat. Atunci am simţit pentru prima dată că sînt fotbalist"
2010 - Transferul la Steaua
"Aproape că nu mi-a venit să cred cînd m-a sunat domnul Piţurcă să-mi spună că mă vrea la Steaua. Mi-am văzut visul cu ochii, dar aveam o mare teamă că nu voi reuşi să mă impun"
2011 - Debut la echipa naţională de seniori
"Acest debut înseamnă enorm pentru mine, chiar dacă n-am făcut un joc prea strălucit. Am auzit că m-a remarcat domnul Răzvan Lucescu, însă eu am aşteptări mult mai mari de la mine. Şi selecţionerul mi-a zis să rămîn modest"
CE VREA DE LA VIITOR
1. Să reuşesc să administrez bine acest salt fantastic pe care l-am făcut de la Divizia C la Steaua şi la echipa naţională. La doar 22 de ani, dacă n-ai capul pe umeri, te poţi pierde în vîltoarea succesului de moment
2. Banderola de căpitan al Stelei ar însemna ceva fantastic. Lider ca Rădoi nu o să pot să fiu, deoarece cu un spirit ca al lui te naşti, nu-l fabrici pe parcurs.
3. Pentru actualul sezon, onorabil ar fi să terminăm măcar pe locul 2 şi să luăm Cupa României.
4. Poate în viitor voi ajunge şi eu titular în echipa naţională. Acum e devreme, dar îi am exemple pe Chivu şi pe Rădoi. Îmi pare rău că Mirel s-a retras şi nu mai pot juca alături de el.
5. Sper să aibă dreptate cei care spun despre mine că o să ajung în campionatul Angliei. Mi-aş dori să evoluez acolo la o echipă de top.
Ce calităţi crede că are
"Intuiţie foarte bună şi ştiinţa jocului"
Ce defect crede că are
"Poate paradoxal, jocul de cap. La 1,93 ar trebui să marchez goluri, aşa cum făcea Dorin Goian, dar reuşesc mai rar"
192,9 centimetri e înălţimea exactă pe care chiar Gardoş a dezvăluit ieri că o are
44,5 e mărimea la picior pe care o are Gardoş, cea mai mare dintre toţi jucătorii de cîmp ai Stelei
Stoperul îşi aduce aminte cum a fost la un pas să renunţe la fotbal pentru Academia de Poliţie la 18 ani şi cum Bucureştiul l-a determinat să se gîndească serios să nu accepte niciodată să joace în Capitală
"De ce sînt aşa amabil şi nu refuz niciodată un interviu? Pentru că aşa am fost crescut de părinţi, să nu refuz pe nimeni niciodată, să fiu amabil, politicos şi respectuos". Vorbele îi aparţin lui Florin Gardoş. Acum trăieşte momentul carierei. E la Steaua, şi-a cîştigat un loc de titular, iar în această săptămînă a mai bifat o bornă de referinţă: debutul în echipa naţională.
"Aveam un fizic perfect pentru Poliţie"
Totul e acum în roz pentru Gardoş. O dovedeşte zîmbetul lui de ieri, cînd Gazeta l-a provocat să developeze povestea vieţii lui. Lîngă un pahar cu ceai turcesc, Florin şi-a început amintirile cu cele în care era aproape să renunţe la fotbal. "În 2006, aveam 18 ani, terminasem liceul, cu fotbalul nu prea mergea treaba. Mama mi-a zis să renunţ şi să dau la Academia de Poliţie. Aveam fizic, eram antrenat, ştiam perfect limba engleză pentru că era materia mea preferată. Urma să merg la Academia de Poliţie din Cluj. Tata însă n-a vrut. <Eşti nebun? Ai muncit atîta şi acum să renunţi? Nu!>".
"Am fost un elev bun, în clasa a 11-a am avut bursă, în a 12-a am pierdut-o doar din cauza absenţelor deoarece jucam numai intermediare şi nu mai ajungeam la şcoală"
Florin Gardoş, fundaş Steaua
"În Bucureşti am găsit oameni răi, agresivi"
A continuat să joace, iar al doilea moment de cumpănă s-a produs după doi ani. Venise să dea probe la Sportul. "Era în 2008, aveam 20 de ani neîmpliniţi şi Bucureştiul m-a şocat. Oameni răi, agresivi, invidioşi, nimeni nu te ajuta, toţi se uitau urît la mine, un copil liniştit venit din Satu Mare. M-am întorc acasă şi le-am zis alor mei: <Niciodată nu voi juca fotbal în sudul României şi nici în Bucureşti!>. A venit oferta de la Chiajna, nici nu ştiu de ce am acceptat, dar am găsit cadrul perfect pentru a mă acomoda".
"În 2008, mi-am jurat că nu voi juca în România în altă parte decît în Ardeal, însă am ajuns la Chiajna, m-am acomodat cu sudul ţării şi apoi mi-a fost mai bine în Bucureşti"
Florin Gardoş, fundaş Steaua
"Copilărie cu de toate, inclusiv cu o fractură"
A trebuit să se rupă de părinţi şi să plece de acasă de la nici 20 de ani. "Mi-a fost greu la început, vorbeam des cu ei la telefon, însă fără sacrificii nu reuşeşti. Îmi doresc enorm să nu-mi dezamăgesc părinţii, mi-au oferit o copilărie frumoasă, nu mi-a lipsit nimic", spune Florin, care îşi aduce aminte şi de coşmarul de la vîrsta de 6 ani: "Mi-a trecut o maşină peste picior şi mi-a făcut o fractură de tibie! Am trăit o dramă!".
La 16 ani de la acel moment, la 4 de cînd Academia de Poliţie i-a făcut cu ochiul şi la doar 2 ani şi jumătate de cînd Bucureştiul l-a speriat şi a fugit de el, Gardoş stă relaxat pe o canapea dintr-un hotel de 5 stele din Antalya. Are un tricou al Stelei, şi nu o uniformă de poliţist, pe el şi poate bea calm şi liniştit, ca la el, la Satu Mare, un ceai turcesc, fără teama că peste trei zile va reveni în Bucureşti. Oraşul care l-a speriat, dar pe care l-a cucerit avînd emblema Stelei pe piept.
"Bucureştiul e un oraş tentant, provocator şi foarte riscant pentru un tînăr care vine să joace la Steaua. Totuşi, dacă am reuşit să fac faţă pînă acum, cred că mă voi descurca şi în continuare"
Florin Gardoş, fundaş Steaua
"Să-l caracterizez pe Florin Gardoş? Un tip liniştit, calm, specific nord-vestului ţării şi Ardealului, cu simţ al umorului şi foarte respectuos"
Florin Gardoş, fundaş Steaua
TRASEUL ULTIMILOR 10 ANI
2001 - Clubul Sportiv Şcolar Satu Mare
"Eram un copil, aveam 12-13 ani, îmi plăcea fotbalul, mă jucam toată ziua cu mingea"
2003 - Florenţa Odoreu
"Deşi aveam doar 15 ani şi eram în clasa a 9-a, m-am transferat la o echipă de seniori. Eram în <C>, n-am jucat mai deloc, dar am învăţat de atunci ce înseamnă un fotbal organizat"
2004 - Someşul Satu Mare
"Am stat 4 sezoane, eram în Divizia C, nu era totul aşa cum îmi imaginam. Tocmai de aceea prin 2006, cînd am terminat liceul, am vrut să renunţ la fotbal"
2008 - Concordia Chiajna
"A fost momentul important al carierei mele, deoarece am făcut pasul spre o echipă importantă, în ciuda faptului că era din Liga a 2-a. Eram şi lîngă Bucureşti, mi-a prins bine"
2009 - Debut la echipa naţională de tineret
"Am jucat într-un amical România - Polonia, am dat şi gol pe final. După meci am realizat ceva. Cînd am ieşit din vestiar, mă aşteptau 7-8 camere de filmat şi tot atîţia reporteri care m-au intervievat. Atunci am simţit pentru prima dată că sînt fotbalist"
2010 - Transferul la Steaua
"Aproape că nu mi-a venit să cred cînd m-a sunat domnul Piţurcă să-mi spună că mă vrea la Steaua. Mi-am văzut visul cu ochii, dar aveam o mare teamă că nu voi reuşi să mă impun"
2011 - Debut la echipa naţională de seniori
"Acest debut înseamnă enorm pentru mine, chiar dacă n-am făcut un joc prea strălucit. Am auzit că m-a remarcat domnul Răzvan Lucescu, însă eu am aşteptări mult mai mari de la mine. Şi selecţionerul mi-a zis să rămîn modest"
CE VREA DE LA VIITOR
1. Să reuşesc să administrez bine acest salt fantastic pe care l-am făcut de la Divizia C la Steaua şi la echipa naţională. La doar 22 de ani, dacă n-ai capul pe umeri, te poţi pierde în vîltoarea succesului de moment
2. Banderola de căpitan al Stelei ar însemna ceva fantastic. Lider ca Rădoi nu o să pot să fiu, deoarece cu un spirit ca al lui te naşti, nu-l fabrici pe parcurs.
3. Pentru actualul sezon, onorabil ar fi să terminăm măcar pe locul 2 şi să luăm Cupa României.
4. Poate în viitor voi ajunge şi eu titular în echipa naţională. Acum e devreme, dar îi am exemple pe Chivu şi pe Rădoi. Îmi pare rău că Mirel s-a retras şi nu mai pot juca alături de el.
5. Sper să aibă dreptate cei care spun despre mine că o să ajung în campionatul Angliei. Mi-aş dori să evoluez acolo la o echipă de top.
Ce calităţi crede că are
"Intuiţie foarte bună şi ştiinţa jocului"
Ce defect crede că are
"Poate paradoxal, jocul de cap. La 1,93 ar trebui să marchez goluri, aşa cum făcea Dorin Goian, dar reuşesc mai rar"
192,9 centimetri e înălţimea exactă pe care chiar Gardoş a dezvăluit ieri că o are
44,5 e mărimea la picior pe care o are Gardoş, cea mai mare dintre toţi jucătorii de cîmp ai Stelei
)
)
)
)
)
)
)
