Articol de Remus Dinu - Publicat luni, 03 octombrie 2022 19:48 / Actualizat marti, 04 octombrie 2022 02:08
Rassambeck Akhmatov (26 de ani), mijlocașul central al Chindiei, singurul rus care evoluează în Liga 1 în acest moment, descrie experiența din România și face dezvăluiri despre povestea sa de viață: fugit din Cecenia din calea războiului, a ajuns să locuiască și să joace în Franța, de unde viața l-a dus apoi spre Miami, Comuna Recea sau Kazahstan. Revenit în vară în România, el se declară îndrăgostit de București și vorbește cu mândrie despre originile sale cecene.
Akhmatov, pentru care contactul inițial cu România a însemnat o aventură la ACS Comuna Recea, lămurește declarațiile sale din trecut, când a spus că „majoritatea românilor nu sunt serioși”, și face o afirmație în premieră: „Am făcut 5 ani de wrestling, prefer să mă uit la UFC decât la un meci de fotbal”. Rassambek e născut în Cecenia, în Achkhoy-Martan, un sat de lângă Groznîi.
- Te salut! Cum merge sezonul pentru tine? Chindia n-o duce grozav în campionat, dar cum ai caracteriza situația ta?
- Echipa merge mai bine, chiar cred că nu suntem pe locul pe care am merita să fim. Am pierdut multe puncte la micile detalii, dar cu victoria de săptămâna trecută (n.r. - 2-1 versus CSA Steaua în Cupă), cred că am rupt dinamica proastă și o să reușim să întoarcem lucrurile în favoarea noastră. Personal, mă simt bine, m-am integrat bine în echipă. Pe teren, cred că mă descurc bine și că am arătat un fotbal bun, așa că îmi doresc să continui pe această cale și să începem să obținem victorii.
Rassambeck Akhmatov, despre viața în România: „Pot spune că Bucureștiul e un oraș de top, îl iubesc!”
- Nu e prima ta experiență în fotbalul românesc, însă e pentru prima oară când joci aici în prima ligă. Ce-mi poți spune despre nivelul din Superligă?
- E complet diferit nivelul față de Liga 2, mult mai tehnic, se joacă mai mult fotbal, ceea ce e bine pentru mine, deoarece e tipul de fotbal pe care-l joc și care îmi place, pot să-mi arăt mai bine calitățile în acest eșalon. În Liga 2, era mai multă luptă, se juca mai fizic sau direct pe atacant.
- Ai locuit în Paris, la Miami, ai jucat foarte mult în Franța...Cum decurge șederea ta în România? Locuiești la Târgoviște, nu? Cum ți se pare orașul și, în general, țara noastră?
- Nu-i rău, mă simt bine aici. Cum ai spus și tu, am văzut o grămadă de țări și multe orașe, dar pot spune că Bucureștiul e un oraș de top, iubesc acel oraș. Târgoviște e puțin diferit, un oraș foarte mic, unul vechi, dar sunt multe lucruri de făcut și vizitat aici. E un oraș calm, liniștit, poți simți că oamenii de aici iubesc locul în care trăiesc.
Rassambeck Akhmatov: „În Liga 2 era o situație catastrofală. Dar n-am spus despre români că nu sunt serioși”
- Am citit că, în trecut, ai spus că „marea majoritate a românilor nu sunt oameni serioși”. De ce ai ajuns la concluzia asta? Ți-ai schimbat opinia între timp?
- Nu m-am referit la oamenii din România, ci la diverse personaje din jurul fotbalului, precum agenți, directori și așa mai departe. Am spus acel lucru după sezonul meu în Liga 2, pentru că a fost o situația catastrofală acolo (n.r. - la ACS Comuna Recea), ne-au spus și ne-au promis o mulțime de lucruri, dar n-au respectat multe dintre ele. A fost din cauza situației de la vechiul meu club, era unica mea experiență pe care am avut-o în această țară, așa că am vorbit despre ea. Acum, în Liga 1, sentimentul e diferit, e mai multă organizare, mai mult profesionalism, așa că e bine acum.
150.000 de euroe cota de piață a lui Rassambek Akhmatov, potrivit estimării Transfermarkt
- Despre bucătăria românească ce părere ai? Ce-ți place cel mai mult să mănânci?
- Nu mănânc carne, așa că nu prea știu cum e bucătăria voastră. Dar am mâncat foarte bine aici, nu a fost nicio problemă.
- Este ceva ce te-a șocat pe durata perioadei petrecute în România? Sau ceva care te-a impresionat în mod aparte?
- Asta-i o întrebare grea. Nu e ceva care să mă fi surprins foarte tare. Din nou, trebuie să spun despre București că nu mă așteptam să fie un oraș atât de frumos. Referindu-mă la fotbal, am fost surprins de fani, iar eu iubesc lucrul acesta. Sunt multe stadioane cu suporteri înfocați, care fac gălăgie, e foarte plăcut să joci într-o asemenea atmosferă.
- Te-ai întors în fotbalul de la noi după o experiență în Kazahstan. Cine te-a convins să te întorci aici?
- Când eram în Liga 2 din Kazahstan, am primit oferte de la multe dintre echipele din acel eșalon, dar le-am respins pe toate fiindcă nu-mi doream să rămân la acel nivel. Am avut unele discuții în prima ligă, dar nu au dus nicăieri. Chiar îmi doream să joc în prima ligă, știam la acel moment că pot juca în prima ligă.
- Și ce s-a întâmplat apoi?
- Eram în mijlocul sezonului în Kazahstan atunci când agentul meu m-a sunat și mi-a vorbit despre Chindia. Am vrut să vorbesc direct cu ei, iar când directorul Sorin Paraschiv m-a contactat, mi-a spus că antrenorul Adrian Mihalcea mă cunoaște și că mă dorește mult. Văzând că ei se gândesc că pot juca acolo, într-o ligă superioară, am simțit că au încredere în mine, așa că nu am stat mult pe gânduri, am vorbit cu antrenorul și președintele din Kazahstan, iar ei m-au lăsat să plec gratis, fără vreo problemă, pentru că am avut o relație bună cu ei.
Izgonit de Războiul din Cecenia: „Tot ce fac astăzi e pentru părinții mei”
- Poți să-mi vorbești puțin despre momentul din copilărie în care ți-ai părăsit țara din cauza Războiului din Cecenia? A fost asta cea mai dificilă perioadă a vieții tale?
- Da, bineînțeles, au fost niște momente foarte grele pentru noi, mai ales pentru părinții mei, pentru că eram copii. Ei au ales să plece din țară pentru ca noi să creștem precum niște copii normali, cu o viață normală, și pentru a avea un viitor mai bun. Așa că tot ceea fac astăzi în viață sau în fotbal e pentru ei. Întotdeauna am spus că vreau să reușesc în viață mai mult pentru ei decât pentru mine.
- Nu te-ai mai întors în Rusia din acel moment?
- Ba da. Mergeam în Cecenia aproape în fiecare an înainte să devin jucător profesionist. După aceea, n-am mai găsit timp pentru a o face. Partea de familie dinspre tatăl meu locuiește în continuare acolo, așa că încercăm să mergem să-i vizităm când putem.
- Iar apoi ai ajuns în Paris și ai petrecut ceva timp acolo, nu? Cum a fost experiența ta din Franța, personal și profesional?
- Am ajuns în Paris, dar nu am stat acolo foarte mult. Eram trimiși în stânga și-n dreapta, în multe orașe, dintr-un hotel în altul, a durat până când ne-au găsit un loc în care să stăm. Așa că a fost dificil la început, niciunul dintre noi nu cunoștea ceva despre Franța, nu cunoșteam limba. Acum, lucrurile s-au schimbat, tatăl meu lucrează acolo de 15 ani, mama mea lucrează de asemenea, așa că totul e în regulă acum cu Franța. Toți din familia mea dețin pașaport francez.
Rassambeck Akhmatov: „Sângele meu va fi întotdeauna de cecen”
- În momentul actual, tu te consideri rus, cecen sau franez?
- Am pașaport francez și rusesc, dar în inima mea și în sângele meu voi fi întotdeauna cecen, pentru că m-am născut cecen, din părinți ceceni, așa că voi muri cecen. Niciodată nu voi uita locul din care provin.
- Mi-ai spus că nu vrei să vorbești despre politică, dar sunt curios dacă pe durata acestui an, de la începutul războiului din Ucraina, ai întâlnit oameni care te-au blamat fiindcă ești rus. Te-ai simțit discriminat sau ceva asemănător? Ai simțit în vreun moment că lumea te tratează greșit?
- Nu, deloc. Cred că lumea nu e stupidă, guvernele și oamenii sunt două lucruri diferite. Așa că, indiferent de ce face un guvern sau indiferent de deciziile pe care le ia, bune sau rele, nu e nimic care să fie despre mine, nu sunt implicat în vreun fel. Stau chiar departe de politică, pentru că nu e lumea mea.
„Nici nu vreau să mă gândesc la un război”
- Ce spui despre situația din Rusia? Ai prieteni acolo? Văd din ce în ce mai multă lume înspăimântată, încercând să iasă din țară după anunțul lui Putin cu mobilizarea parțială.
- Nu am nimic de spus despre asta. Sunt vremuri triste. Asta e.
- Te temi în vreun de posibilitatea unui Război Mondial...unul nuclear?
- Nici nu vreau să mă gândesc la așa ceva, nu știu ce să răspund aici. Cred că oamenii sunt conștienți de situație, toată lumea așteaptă sfârșitul acestei perioade, pentru că mulți oameni suferă din cauza acestui război.
- Hai să încheiem într-o notă mai pozitivă. Spune-mi un lucru pe care lumea nu-l știe despre tine. Un secret, o superstiție, un lucru amuzant...
- Fotbalul nu a fost primul meu sport, am făcut wrestling cinci ani înainte să încep fotbalul. În plus, îmi place mai mult să urmăresc UFC decât meciuri de fotbal. Dar sunt mai bun la fotbal, așa că aduceți-vă aminte de numele meu, voi fi curând în top!
Citește și alte știri de actualitate:
)
)
)
)
)
)
)
