VIDEO. Soția celui mai în vogă antrenor din Liga 1, apariție și mărturie surprinzătoare în direct la GSP Live: „Am fost împotrivă ca soțul meu să meargă la Steaua!”

 Azi dimineață, Ramona Croitoru a avut o apariție surprinzătoare în direct la GSP Live în care a vorbit despre momentele delicate din cariera soțului și despre rolul ei în viața lui Marius Croitoru.  

- Marius, te întreb și pe tine ce am întrebat-o într-o dimineață pe Loredana Dinu, campioana olimpică. Spune-ne cât la sută din performanțele antrenorului Marius Croitoru aparține soției tale. 
- Stai că o întreb în direct. Ramona, cât la sută ai din calificarea în play-off? Spune că cincizeci! (Ramona Croitoru vine în cadru) 

- Doamna Croitoru, cincizeci la sută e procentul corect? 
- Așa zic eu. L-am ajutat moral. Avea momente în care nu mai credea în play-off. Multe momente. (Marius Croitoru o mângâie tandru pe păr) 

MOMENTUL ÎN CARE RAMONA CROITORU INTRĂ ÎN DIRECT

- Cum e viața de soție de antrenor? Cum a fost cea de soție de jucător?
- Frumoasă. Și grea, dar și frumoasă.  

Listele negre făcute de Becali 

- Ce e cel mai greu de îndurat?
- Când era jucător era foarte greu pentru că pleca în cantonamente. Marius a prins cantonamente. (Soțul intervine: “De asta nu fac eu acum cantonamente!”). Era greu. Să fiu singură prin toate orașele din România, prin Kazahstan. Dar a fost și frumos. Satisfacțiile pe care mi le aducea pe stadion în timpul unui meci… Când dădea o pasă decisivă sau un gol uitam de celelalte probleme, de lipsa lui de acasă.  

- Care a fost cel mai greu moment din cariera lui de jucător pe care l-ați resimțit în plin?
- (Marius Croitoru răspunde înaintea Ramonei: “Unul singur!”) La Steaua. 

- De ce?
- Pentru că venea dintr-un moment foarte bun. Am așteptat mulți ani să ajungă, să fie cotat așa cum era atunci când a plecat la Steaua, și apoi ne-am dus acolo și nu a avut rezultate. Marius era un jucător de moral. Eu știam că aici se va ajunge.  

22 de meciuria jucat Marius Croitoru pentru Steaua în Liga 1, între 2006 și 2008. El a fost transferat de la FC Vaslui

- Cum de știați?
- În momentul în care cineva vorbește…Nu suporta să vorbească cineva urât de el. El era învățat să fie lăsat să-și facă munca și atâta tot. Să muncească, nu să se vorbească despre el. Nici nu apucase să joace foarte mult și începuseră tot felul de discuții.

- Sufereați când vedeați că soțul este criticat la televizor în direct?
- Da. În primul rând, sufeream că nu juca. El venea de la Vaslui unde era idol și a ajuns la Steaua unde nu juca. Am înțeles că atunci când ajungi la Steaua nu joci din prima…am înțeles-o. A început apoi să aibă rezultate și a venit totul dintr-o dată. Știți cum e la Steaua…Cu lista neagră, fără să te aștepți. Atunci a fost cel mai greu. Dar nu numai că a fost pus pe lista neagră, dar nu a fost lăsat să plece decât pe o anumită sumă de bani. Nu vreau să intru în discuțiile astea… 

-Asta după ce jucase în Champions League…
-  Da, a ajuns la echipa a doua.  

- Spuneți-mi sincer, când s-a discutat recent despre o posibilă trecere a lui Marius ca antrenor la FCSB, ați avut vreun moment în care i-ați spus să-și aducă aminte de ce i s-a întamplat acolo ca jucător?
- Da, dar nici nu a vrut să se gândească. Nici nu a avut loc discuția asta între noi pentru că nu intra în calcul nici la el. 

Marius Croitoru, imediat după venirea la Steaua, în mandatul lui Gică Hagi, idolul său. Ulterior, avea să ajungă la echipa a doua

-  Dacă el ar spune totuși “da, mă duc la FCSB”, l-ați susține?
 - Nu știu. Chiar nu știu. Nu cred, sincer. Când a mers ca jucător, eu am fost împotrivă.  

- Serios?
- Avea oferte foarte bune. Pe mine mă sunase de la AEK Atena. Eu vorbeam engleza mai bine și am vorbit la telefon. Avea oferte din Franța, din Germania. Probabil, dacă ar fi venit oferta de la Steaua cu un an-doi, când Marius era la Bacău și nu avea rezultate, da, aș fi vrut să merg. Apoi a venit momentul să nu-mi mai doresc.  

 “Marius stă numai în casă de teamă”

- Cum v-a picat declarația amuzantă a lui Valeriu Iftime care a relatat o discuție cu soțul dumneavoastră? Îi spunea patronului că îi e frică doar de Ramona…
- El așa glumește mereu. Cu toată lumea. Eram lângă el când i-a spus asta la telefon. (Marius râde: “De acum trebuie să am grijă ce vorbesc cu nea Valer pentru că uite…”) În felul ăsta, Marius m-a asigurat că nu îi e frică de play-off.

"Vorba lui Croitoru, în afară de nevastă, nimeni nu pune presiune pe el. Nu se teme de nimeni. Aşa spune 'Valeriu, nu mă tem decât de Ramona, în rest sunt cel mai…” 
- Valeriu Iftime, patron FC Botoșani

- Dar vă e teamă de coronavirus?
- Sincer, la început nu mi-a fost teamă. Dar acum…mă rog, nici acum nu mi-e teamă. Mă aprovizionez, mă duc doar eu la cumpărături o dată pe săptămână. Marius nici în curte nu vrea să iasă. El stă numai în casă. I-am spus: “Nu vin ăștia să dea cu virusul din avion, stai liniștit!”, dar el tot în casă. 

- Deci e panicos… 
- Da. (Marius râde: “Am și eu o teamă de ceva!”) Doar eu merg la cumpărături, cu mască, cu mănuși. (Râde). Nu că m-ar fi ajutat Marius când nu era coronavirusul… Acum, mergând doar o dată pe săptămână, trebuie să iau mai multe decât de obicei. Vin acasă și mă ocup de toate treburile. Acum toată ziua mă întreabă: “Ce mâncăm astăzi? Ce mâncăm la prânz? Ce ne faci desert?”  (Marius o alintă cu mâna în păr) Carantina asta o văd ca pe o vacanță. Sper să nu mai dureze mult pentru că eu, una, nu mai rezist. Altădată, mai comandam ceva, mai ieșeam la restaurant. Acum, nu. Eu trebuie să le fac toate mofturile. 

Cursurile de antrenori, apărare contra depresiei

- Cum e povestea cu licența? Dumneavoastră l-ați trimis să facă licența. 
- Da. Trecea printr-o perioadă mai puțin bună pentru noi, la Timișoara. Nu juca. Nici prieteni nu avuseserăm timp să ne facem. Eram numai noi și copiii. Văzând că nici antrenamente nu prea făcea, voiam să-i ocup timpul și cu altceva. Să nu intre într-o depresie. Știam că se apropia și finalul carierei și eram pregătită și pentru asta.

29 de meciuriare antrenorul Marius Croitoru în cariera sa. Are 13 victorii, 9 egaluri și 7 înfrângeri și a dus FC Botoșani în play-offul Ligii 1

- Și ce ați făcut?
- Vedeam că vorbea numai despre fotbal, se informa. L-am întrebat dacă nu ar vrea să facă școala. Eu așa te-aș vedea, antrenor. El nu se vedea antrenor. Se vedea director sportiv.  

- De ce îl vedeați antrenor? 
- Aveam vreo 14-15 ani de când eram împreună. Îl vedeam cum își dădea cu părerea, acasă și în public, despre diferiți fotbaliști. Îmi spunea de unul sau altul că o să ajungă mare fotbalist. Și despre copii. Și, sincer, nu s-a înșelat cam niciodată. Foarte rar.  Asta spun mulți oameni de fotbal despre el. Că are ochi. Are ochi și știe să adune băieții. Pe unde a fost. A fost un căpitan plăcut. Atunci i-am zis că asta îl văd făcând, ceva care să îi placă. Aveam exemple de foști jucători cărora le-a fost foarte greu psihic să stea acasă. Asta m-a determinat să-l înscriu la școala de antrenori.  

- Dumneavoastră? 
- Da. Era ultima zi în care puteam să-l înscriu. Am trimis actele prin email. În două zile, era înscris. A fost bine. (Intervine soțul: “M-a ajutat mult Daniel Stanciu. Aveam nevoie de la club de o hârtie prin care eram învoit patru-cinci zile”)

- Spuneți-ne un moment în care v-ați simțit mândră de Marius! 
- Acum, când s-a calificat în play-off. E o mare performanță. Toată lumea îl blama că nu are licență, nu are școală. Eu am crezut foarte mult în el, sincer. Și i-am zis: “Probabil de asta nu s-a dus Botoșaniul în play-off până acum. Ca să-i duci tu!” Când cred în ceva, se îndeplinește.  

- Unde îl vedeți peste cinci ani pe Marius? 
- (Marius se uită curios la ea) Îl văd cu un trofeu câștigat și undeva în fotbalul mare. Nu știu ce o să se întâmple. Vedeți că viața noastră depinde de mulți factori, dar eu îl văd într-un campionat puternic.