)
Articol de Marius Mărgărit - Publicat sambata, 04 ianuarie 2025 14:53 / Actualizat sambata, 04 ianuarie 2025 19:04
E început de an și, nu e nicio noutate, e un moment de bilanț, de promisiuni, de speranțe, de calcule pentru viitor, de perspective, de obiective.
Precedentul an e poate unul dintre cei mai buni pentru fotbalul românesc. Dar, atenție, doar la nivel de vîrf! Mai jos, el a trecut cu destule răni deschise, care se tot cască de atâta timp.
Da, naționala mare a avut un 2024 foarte bun, luat așa Euro și campania de Divizia C din Liga Națiunilor împreună, „tineretul" a bifat o nouă calificare la turnirul continental, lăsând în urmă Elveția, o mare favorită, FCSB campioană după o așteptare de aproape un deceniu merge nesperat de bine în Europa League.
Dar mai încolo, spre etajele inferioare, lucrurile nu mai sunt deloc așa frumoase. Pe final de an, doi antrenori au părăsit echipele cu care începuseră sezonul, Mehmet Topal de la Petrolul și Dorinel Munteanu de la Oțelul.
Primul n-a spus-o, dar a lăsat să se înțeleagă de ce a plecat. Celălalt a apăsat pe cuvinte, punând degetul pe rană, că a abandonat un proiect început în Liga a 3-a din cauza problemelor financiare. Fiindcă nu-și putea plăti jucătorii.
Nu mai e de mult o problemă, ne-am obișnuit să conviețuim cu acestă plagă a datoriilor nesfârșite la majoritatea cluburilor și în toate sporturile. Când îi întrebi pe conducători, tocmai pe asta mizează, „că și alții au probleme, nu numai noi".
Și mergem așa, în neștire, spre niciunde, rostogolind datorii și destine de-a valma, călcând totul sub șenilele unui fotbal dominat de interese mici, meschine, pe pradă, care vine în covârșitoare majoritate din bani publici.
Cu câteva excepții, inclusiv la nivel de Liga 1, FCSB, Rapid, Universitatea Craiova, Sepsi, Farul, Dinamo și CFR, restul cluburilor se tot cârpesc cu milioane de euro de pe la Primării, Consilii Locale și Județene. Și niciodată nu sunt de ajuns.
Conducătorii continuă să se tot strecoare printre datorii, inventând motive, cerând încă o rectificare. Și încă una. La Liga a II-a e jale, multe grupări se pitesc după asocieri cu SRL-uri de apartament, dar grosul bugetelor vine tot de la izvorul public. Dar sunt eligibile să promoveze la cașcavalul fotbalului mare.
Dorinel Munteanu are dreptate. Și nu e nici primul, nici ultimul care vorbește în pustiu. Dar și el uită că o echipă precum Oțelul nu ar trebui să beneficieze de bani publici, la fel ca și celelalte care se dau profesioniste.
Statul trebuie să facă infrastructură și să sprijine financiar sportul de masă, pe cel la nivel de copii și juniori. Și punct. Nu să îndoape cluburi de seniori, inclusiv sute de străini care vin, încasează contracte umflate la limita ruperii, nu aduc nici cine știe ce plus valoare, apoi pleacă.
Fiindcă ceea ce se mușamalizează azi pentru voturi și liniște, pe neaoșul „lasă că merge și așa", se numește ajutor de stat și e INTERZIS oriunde în Europa și nu numai. Iar acestă stare de lucruri e valabilă în toate sporturile, nu doar în fotbal. Poate nu a uitat chiar toată lumea ce se întâmplă cu handbalul de la Focșani sau cu baschetul de la Constanța. Și astea sunt doar două exemple din sute.
Și iată cum sportul rămâne prizonierul bunului plac și al cheremului politic. S-ar zice că, de fapt, pierdem enorm toți. Dar știm că nu e așa, unii câștigă la greu. Nu și sportul.
Da, cluburile, chiar și cele profesioniste, pot accesa bani publici în baza unor programe cu entitățile de stat. Dar nu e deloc în regulă când suma acestor programe, multe făcute doar pe hârtie, chiar cu complicitatea administratorilor de bani publici, ajunge să însemne peste 80-90% la sută din cheltuielile, inclusiv salariale, ale echipelor de seniori.
Nimeni nu face nimic. Deși FRF ar putea, așa cum a făcut-o chiar bine în ultimii ani, înăsprind și mai mult condițiile de licențiere, măcar în primele două ligi. Ai buget de mai mult de 30-40% de la stat, la revedere, du-te în fotbalul amator! Că nu e obligatoriiu să faci fotbal profesionist dacă nu-ți permiți. La fel și toate celelalte federații.
Ar mai fi și Consiliul Concurenței, care, din câte ni se spune, nu se autosesizează în astfel de spețe, cu sutele. Ci doar dacă ar veni o misivă, un corb cu mesaj, de la cineva care să reclame o situație. De parcă corb la corb și-ar scoate ochii.
Dar e mai simplu să ne facem că totul e ok, să întoarcem privirea, că doar e banul public, iar vinovățiile se ascund așa de ușor sub preșul nepăsării. Nu-mi fac iluzii, nici în 2025 n-o să fie altfel. E doar așa, un gând în pustiu...
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
