Articol de Eduard Apostol - Publicat miercuri, 10 aprilie 2019 16:01
Portarul francez Parfait Mandanda, 29 de ani, se prezintă fanilor dinamoviști, vorbind despre el și despre planurile sale, schițându-și autoportretul. Și nu-și ascunde prietenia, foarte veche, cu Gnohere, golgeterul rivalilor.
Parfait Mandanda poate fi camaradul perfect pentru amicii săi. Este un tip jovial, deschis și care oferă energie pozitivă. Dialogul cu el curge firesc și congolezul cu pașaport francez povestește relaxat despre viața lui. Suporterii dinamoviști îl pot descoperi în interviul oferit Gazetei Sporturilor, fotbalistul de 29 de ani prezentându-se în timp ce savurează un fresh de portocale, băutura sa preferată.
Din start, a mărturisit că-l enervează un detaliu: "Mă simt bine în Romania, dar am pierdut acel meci la Mediaș care era important pentru noi, pe care l-am fi putut câștiga. A fost chestie de detaliu, greșeli ale noastre pe care trebuia să le evităm". Unul dintre cei mai buni prieteni a rămas Harlem Gnohere, acum atacantul rivalilor, iar Parfait oferă o adevărată lecție de amiciție. Urmează un dialog despre fotbal și despre omul care face mănușile să apere.
- De unde prenumele Parfait, monsieur Mandanda?
- Habar nu am, părinții mei știu de ce, eu nu am nici cea mai vagă idee de ce mi-au pus numele Parfait. (râde) Probabil, s-au gândit că voi căuta mereu perfecțiunea. E un nume special, nu-i așa? Primesc des întrebarea asta, dar eu nu i-am întrebat niciodată de ce au ales acest nume. Plăcerea lor, plăcerea mea.
- Cum ți se pare Bucureștiul?
- Chiar îmi place, pare un oraș frumos, mare, ai mereu ce să faci aici. Bine, eu sunt un tip căruia îi place mult să stea cu familia. Dacă voi avea mai mult timp, o să vizitez orașul. Am văzut Arcul de Triumf, seamănă foarte mult cu cel din Paris.
- Nu știu dacă ai aflat că acum multă vreme, Bucureștiul era denumit „Micul Paris”.
- Chiar nu știam. Tare! Acum, că mi-ai spus, din ceea ce am văzut eu din zona centrală și partea de nord, parcă aduce un pic. Îmi place Bucureștiul când e soare, rămâne să-l vizitez mai pe îndelete.
- Mai fuseseși în capitală până să semnezi cu Dinamo?
- O dată, în vizită la un prieten, la Harlem Gnohere. Dar n-apucasem nici atunci să văd prea multe. Oamenii mi se par foarte OK, m-au primit foarte bine. Mie, ca oricărui fotbalist, nu-mi rămâne decât să le mulțumesc prin evoluțiile mele. Iar dinamoviști, în sezonul viitor să luptăm pentru titlu!
„Pot continua și din vară”
- E ceea ce te așteptai când ai semnat cu "câinii" sau e ciudat că te lupți cel mult pentru locul 7, dacă nu chiar pentru evitarea retrogradării?
- Nu e ciudat, situația e cât se poate de normală, eu trebuie să mă adaptez la joc, la campionat. E datoria mea, voi face tot ce ține de mine pentru ca Dinamo să crească, să devină tot mai bună. Să jucăm în play-out nu e situația ideală, nu e locul nostru acolo. Pentru sezonul viitor, Mister ne-a spus că vrea să câștigăm Cupa și campionatul.
- Vă repetă chestia asta Rednic în vestiar?
- Ne spune periodic, vrea să ne obișnuiască, să ne facă să conștientizăm unde ne aflăm acum și unde trebuie să ajungem. E un bun motivator. Rednic a spus că anul viitor Dinamo ar trebui să se bată la titlu.
- Cât de realist e acest obiectiv?
- Cred că e posibil, totul depinde de noi să muncim la antrenamente pentru a îndeplini acest obiectiv. Cu toții ne dorim asta. Rednic ne pregătește deja pentru sezonul viitor, cu toții ne dorim asta.
- Ce știai despre Dinamo înainte să ajungi aici?
- Că a jucat în Europa League, în Liga Campionilor, că e un club bun și că aici se dorește ca echipa să fie din nou în elită, să câștige titlul. Despre România știam că au fost câțiva jucători români care au trecut prin Belgia. Gen Stanciu, gen Marin.
- Ce șanse sunt să continui din vară?
- Există posibilitatea să continuu, să-mi prelungesc contractul, dar trebuie să am prestații bune, să conving pe teren, să-i arăt antrenorului că a făcut o alegere bună când m-a transferat. Apoi, dacă fac asta, rămâne să discut cu antrenorul, cu oamenii din club.
„Poate voi juca alături de Harlem la Dinamo”
- Cu amicul Gnohere mai ții legătura?
- Vorbesc des cu Harlem, ne și vedem des, locuim aproape unul de celălalt. Prietenia e prietenie, fotbalul e fotbal. Mă ajută să mă adaptez.
- Știi despre rivalitatea dintre Dinamo și Steaua?
- Bineînțeles că știu. Harlem a jucat la Dinamo, apoi a plecat la Steaua, a fost alegerea lui, dar s-a simțit bine la noi, la Dinamo.
- Speri să mai poți juca alături de el, așa cum s-a întâmplat la Charleroi?
- Aș putea juca alături de Harlem, dar la Dinamo, nu la Steaua. (râde) Dacă vrea să vină la Dinamo, e bine-venit.
- Cine ai vrea să ia titlul în România?
- Hmm, sunt multe echipe bune, din ceea ce am văzut. Nu știu dacă Steaua are capacitatea să câștige titlul, dar există șanse conform calculelor. Dacă îl câștigă, mă voi bucura doar pentru Harlem. Știu ce rivalitate există între Steaua și Dinamo, abia aștept să joc într-un astfel de derby.
„Mezinul e cel mai talentat”
- Care este cel mai bun atacant împotriva căruia ai jucat?
- Când am întâlnit echipa Franței: Djibril Cisse, Jeremy Menez, Nasri. Am jucat și contra Camerunului, contra lui Eto'o, și contra lui Togo, cu Adebayor în echipă. Am avut adversari mulți și buni, e greu să aleg unul.
- Voi, cei patru frați goalkeeperi din familia Mandanda, sunteți un caz unic în fotbalul mondial!
- E ceva special să fim 4 frați, toți fotbaliști, toți portari. E bine pentru noi, putem discuta, ne putem da sfaturi, ne putem ajuta la antrenamente. E un post dificil, toată lumea știe. Cred că avem noroc să fim toți portari.
- Cine crezi că e cel mai talentat dintre voi?
- Cred că Over, cel mai mic dintre noi, e cel mai talentat, e mult mai bun decât eram noi la vârsta lui. E la Bordeaux acum, o să auziți multe lucruri frumoase despre el. Joacă pentru Congo, chiar acum e plecat cu naționala U23 în Maroc.
- Cum a fost să joci contra fratelui tău, Steve, acum 11 ani?
- A fost un moment frumos, era ceva special chiar în fotbalul mondial. După noi au fost frații Boateng. Era 2008, un amical Franța - Congo, m-am întâlnit cu Steve doar să ne salutăm. El a jucat o repriză, eu a doua, el pentru Franța, eu pentru Congo. A rămas un moment special pentru familia noastră.
Relația cu Steve, campionul mondial
- Tu de ce n-ai ales Franța sau Belgia și ai preferat să-ți reprezinți țara natală?
- Când eram mic, am jucat pentru Franța, la juniori, dar apoi m-a convocat Congo și am decis să merg acolo. Nu cred că aș fi avut șanse să joc la francezi, concurența e foarte mare. La fel și cu belgienii.
- Care este cel mai bun sfat pe care ți l-a dat familia?
- Uite, fratele meu mi-a zis mereu că munca îți aduce satisfacții. „Muncește și vei primi răsplata”. Așa că am respectat asta și indiferent de situație, am muncit mult, am dat totul. Și acum, la Dinamo, vreau să muncesc din greu să ajut echipa. Și vom avea de câștigat.
- A fost un avantaj sau un dezavantaj să ai un frate celebru? E de mulți ani la nivel înalt, căpitan la Marseille, campion mondial.
- Când eram mai mici, era mai complicat să fiu fratele lui Steve Mandanda, mereu eram comparat cu el. Acum însă e mai ușor, am căpătat experiență, am demonstrat că am și eu anumite calități.
„Îmi place să râd și să-i fac și pe alții să râdă”
- Cum ești tu, în afara gazonului?
- Îmi place mult să râd, să fiu fericit. E important în viață să știi să lași grijile în urmă. În afara terenului sunt un tip care pune accent pe respect, îmi place să râd cu poftă, să-i fac pe alții să râdă.
- Ce faci în timpul liber?
- Îmi place să merg la filme sau să vizitez. Vreau să vizitez castelul lui Dracula, am auzit multe povești, când voi avea mai mult timp, o să dau o fugă până la Bran.
- Familia?
- Familia mea trăiește la Paris, mama trebuie să vină aici în câteva zile, ne înțelegem foarte bine, vorbim des la telefon, mi-au dat o educație bună. Cred că e important să fii înconjurat de rude pentru că ele te țin cu picioarele pe pământ.
- Ce ai face dacă ai avea superputeri?
- Aș ajuta mult persoanele care se află în pericol, care trăiesc în condiții grele, care nu au ce să mănânce și nu au apă.
Tristețea
- Te sperie ceva în vremurile pe care le trăim?
- E trist că anumiți oameni omoară alți oameni și spun că o fac în numele lui Dumnezeu. Mulți și-au pierdut copiii, părinții, pe cineva apropiat lor. E o chestiune delicată, sper să nu trăiesc vreodată așa ceva, mă tem și eu de atacuri teroriste.
- Ce visai să devii în copilărie?
- Când eram mic și am făcut primii pași în fotbal, visam să fiu profesionist și acum sunt, mi-am îndeplinit visul. Câștig bani din ceea ce era o joacă în copilărie. Știu mulți oameni care au jucat fotbal și acum nu mai sunt în fenomen. Cum se spune: e ușor să ajungi sus, e greu să te menții acolo însă.
- Ce meserie ți s-ar potrivi dacă nu exista fotbalul pentru tine?
- Dacă n-aș fi fost fotbalist, aș fi pompier. Cred că e ca și cum ai fi un supererou, ca Batman și Superman. Aș putea salva oameni, aș putea ajuta.
„Veniți la stadion, credeți în noi, la anul ne vom lupta la titlu. Allez, Dinamo!”Parfait Mandanda
„Echipa mea preferată acum este Manchester City. Și mă mai uit la meciurile lui OM. Idolul meu a fost întotdeauna fratele meu, Steve, un model de urmat. Îmi mai plac De Gea, Mario Balotelli, Eto'o, Cristiano Ronaldo, îmi plac mulți fotbaliști”Parfait Mandanda
„Bineînțeles că-l cunoșteam pe Rednic de mult timp, el m-a văzut debutând în Belgia, m-a văzut crescând, îmi cunoaște calitățile și nu-mi rămâne decât să-i răsplătesc încrederea pe teren, ajutând-o pe Dinamo”Parfait Mandanda
„Cred că trebuie să fii un pic nebun ca să fii portar, să riști, să te arunci la picioarele adversarilor. Cred că trebuie să ai caracter, e o condiție importantă pentru un portar”Parfait Mandanda
„Am început ca fundaș”
Mandanda n-a fost de la început portar. „Am început fotbalul la 9 ani, în Nevers, acolo au trăit părinții mei și acolo am crescut. Prima dată am fost fundaș. A trebuit să stau în poartă la un meci pentru că goalkeeperul nu a venit și după asta am rămas portar.
Am început să joc fotbal pentru că era aproape de casă, la fel a fost și cu boxul. Nu știu dacă ar fi fost bine dacă rămâneam fundaș, sunt foarte mândru de ce am reușit ca portar. Sunt mulțumit. Meseria de portar e, într-adevăr, grea, mi-am asumat riscul. Atunci când faci o greșeală, toată lumea te critică, dar ce e frumos în meseria asta e că azi faci o greșeală, iar mâine poți salva echipa, poți da pagina”, s-a confesat congolezul.
Cum a renunțat la box
Parfait e un tip polisportiv. În copilărie, a mai practicat și un alt sport, o face și acum pentru relaxare atunci când are timp liber. „Îmi place să merg cu bicicleta, să înot sau să alerg, fac foarte mult sport afară. Am făcut și box înainte să mă apuc de fotbal, dar am decis să mă las după ce cineva mai mare m-a făcut KO. Serios, era cineva foarte puternic! Aveam 9 ani. Mi-a dat una de-am văzut stele verzi și-am zis gata. Îmi place boxul, dar după acea fază, am decis că nu e pentru mine. Doar privesc acum acest sport".
„Taribo„ - „Haribo”
Tot o poveste din copilărie. Era un fan înrăit al bomboanelor gumate. „Mai întâi, copiii mi-au zis Haribo. Apoi, fiind fundaș, iar un jucător african la modă fiind Taribo West, de la Inter Milano, coleg cu „Il Fenomeno” Ronaldo, mi-au spus Taribo. Și-așa mi-a rămas porecla. La care s-a adăugat „King”. Fiindcă sunt un tip puternic și de caracter”, a mărturisit fotbalistul.
AFACERI Imobiliare
Goalkeeper-ul face parte din grupul celor care se gândesc și la viitor, știind faptul că viața de fotbalist nu va dura la nesfârșit. Și economiile personale le-a pus la muncă. „Am afaceri cu imobiliare, am investit mult, viața de fotbalist e scurtă, trebuie să îți asiguri viitorul. Cine știe?, poate îmi fac și aici o afacere, ca să pot reveni în România și după ce mă voi retrage”, a comentat dinamovistul.
Hobby-uri:
- Muzică - Rap, R&B, soul, formația MHD
- Actori - Denzel Washington, Martin Lawrence
- Filme - „Big Mamma's House” și comediile
- Timp liber - Călătorii și spa. „Aici, am descoperit că mă pot relaxa o oră, două, la Therme, în zona unde locuiesc”
Vezi și:
)
)
)
)
)
)
)
)
