INTERVIU. VIDEO Laszlo Sepsi vorbește despre obiectivele sale: ”Vreau să revin la națională pentru Euro 2020”

-Loți, ai surprins cu decizia de a reveni în România, la o formație din liga secundă, după trei sezoane petrecute în Germania. Ce te-a determinat să semnezi cu Universitatea Cluj?

-Purtasem mai demult niște discuții cu Sabău, care știa că sunt la final de contract cu Nurnberg. Nu s-a mai pus problema unei prelungiri și am acceptat să mă pregătesc un timp la Cluj, în așteptarea unei variante convenabile în străinătate. Aș fi vrut un contract afară pe minimum două sezoane, într-un mediu sănătos, dar, din păcate, nu s-a realizat nimic. Așa că am decis să rămân la Universitatea, unde am descoperit un proiect în care cred cu tărie în sensul promovării în Liga 1 și al revitalizării unui club care a reînceput totul de la zero.

-Cum ai regăsit fotbalul românesc?

-Trist! Fără spectatori, cu stadioane depășite, terenuri impracticabile și probleme financiare la multe cluburi. Parcă ne-am oprit în timp. În Germania, aveam la echipa a doua a lui Nurnberg câte 10.000 de suporteri la partidele din deplasare, iar acasă, la prima formație, media publicului e pe la 30.000 de oameni. Noi avem pretenția ca, în cupele europene, să scoatem adversari din Austria sau Ungaria, de exemplu, fără să fim comparabili cu ei la condiții. Nu mai vorbesc de marile puteri ale continentului. 

"Miriuță mă dorea, dar Dinamo n-a făcut nicio ofertă scrisă"

-E adevărat că Miriuță a vrut să te aducă la Dinamo?

-Da. Mai aveam șase luni de contract cu Nurnberg și le-am sugerat celor de la Dinamo să-mi facă o ofertă concretă, pe care s-o pot pune în discuție la club. N-a venit însă nicio propunere scrisă, ci doar pe vorbe. Nu puteam să mă duc la conducerea unui club serios ca Nurnberg și să spun: "Știți, am discutat la telefon cu cineva de la Dinamo București, care dorește să mă transfere". Era ridicol. Nu se poate numai pe cuvinte. 

-Germania e cea mai plăcută experiență din carieră?

-Au fost trei ani frumoși, la un club cu mare tradiție, cu nouă titluri în palmares și suporteri admirabili. Spania și Portugalia au însemnat în egală măsură experiențe interesante, iar în Germania am avut, din păcate, ghinionul unor probleme de sănătate. M-am operat la gleznă, au apărut complicații pe parcursul recuperării și am pierdut mult timp în ultimul sezon. Am prins doar două, trei luni pe final, când s-a obținut și promovarea în Bundesliga. A fost însă prea târziu pentru a mai convinge clubul că merit o prelungire.

"Trebuie să trec prin greutățile ligii secunde"

-Ai strâns doar patru selecții la națională până la 31 de ani. Rămâne marele tău regret?

-Sigur, mi-aș fi dorit mai multe partide, dar nu am renunțat la ideea de a mă întoarce la lot. Vreau mai întâi să promovăm cu Clujul, să facem echipă competitivă pentru prima divizie și așa să-mi redeschid calea spre națională. Asta mă ține acum în priză și-mi oferă zilnic motivația de a munci, de a mă pregăti, de a juca. 

-Asta înseamnă un vis secret de a prinde lotul pentru Euro 2020, dacă România va fi acolo?

-De ce nu? Mi-am stabilit obiective clare ca să știu pentru ce trag. Nu e ușor să vii din Germania în liga secundă din România, chiar dacă e vorba despre Universitatea Cluj. Dai peste terenuri proaste, meciurile sunt dimineața, ai alt ritm și nu e simplu să intri pe teren concentrat sută la sută. Dar mi-am spus că trebuie să trec prin asta pentru a reintra în calculele reprezentativei. 

"Meritam să fiu în lotul pentru Euro 2016"

-Parcursul tău fragil de la lot se datorează numai faptului că ai fost contemporan cu Raț, titular incontestabil ca fundaș stânga, sau ai simțit că, oricum, nici selecționerii nu prea te iubeau?

-Am mai fost de câteva ori la lot, dar am rămas numai rezervă. Sunt conștient că era greu să-i iau locul lui Raț, care devenise și căpitan de echipă. Sigur, Iordănescu m-a folosit cu Irlanda de Nord, apoi au apărut însă probleme medicale, am ratat partidele amicale cu Lituania și Spania dinaintea lui Euro 2016. Sunt convins că prindeam turneul final dacă jucam măcar într-unul dintre cele două meciuri. Pregătirile naționalei pentru Euro s-au suprapus și cu barajul de promovare al lui Nurnberg cu Stuttgart, a trebuit să rămân la club încă zece zile în timp ce reprezentativa era deja în cantonamentul din Italia, așa că am pierdut ritmul. 

-Ai simțit însă atunci că locul tău era la Euro?

-În acel moment, eram cel mai în formă fundaș stânga și meritam să fiu la Euro, măcar în lot. Cu tot respectul pentru Raț, care suportase o operație la umăr în acea perioadă, nu prea jucase câteva luni bune, Filip se accidentase și el, iar Mățel, fundaș dreapta, ajunsese să fie folosit în stânga. În fine, asta a fost decizia lui Iordănescu! Fiecare are calculele lui, trebuie respectate. 

"Contra a adus tupeu și alt ritm"

-Cum ți se pare grupa de calificare a României pentru Euro 2020?

-În primul rând, trebuie să nu pierzi cu Suedia și Norvegia. O remiză ar fi minunată în debutul de la Stockholm, fiindcă vei ști inclusiv cum să-ți gestionezi returul cu ei la București. Spania e favorita clară, dar nu e cazul să înclini capul, fiindcă surprize se pot produce oricând. Trebuie să credem în noi. Greșim în ultimii ani prin modul de a gândi. Deja tremurăm când vedem că ne batem cu Spania, Suedia, Norvegia. Am remarcat însă o schimbare de atitudine de când a venit Contra. Avem mai mult tupeu, a crescut ritmul. Va fi o luptă grea, dar putem obține calificarea. 

-Îl ai acum antrenor la Cluj pe Lobonț, care a lucrat o perioadă și în staff-ul lui Contra la lot, așa că vei avea parte de recomandări directe spre selecționer, nu?

-Cele mai bune recomandări vor fi evoluțiile mele. Cu Contra am fost și coleg la Timișoara, unde l-am avut și antrenor, mă știe bine. Va fi dificil să mă cheme din liga secundă, dar, dacă lucrurile vor merge la Cluj conform planului, sper ca măcar din toamna lui 2019 să reapar în circuitul naționalei.

"Parcă eram într-un basm la Benfica"

-Ai ajuns la Benfica la 21 de ani, direct de la Bistrița, ai avut neșansa să plece repede Camacho, care te ajuta să te integrezi, dar cum ai descoperit atunci universul unui club uriaș?

-Făcusem un salt mare de la o echipă rezonabilă din România, care cu greu putea emite pretenții atunci să urce mai sus de locurile 5-6, la o formație în care am nimerit în vestiar cu Rui Costa, Nuno Gomez, Petit, David Luiz, Di Maria, Cardoso sau Luisao. Era alt nivel. Iar Camacho a înțeles asta și mi-a oferit un program personalizat de adaptare. Prima lună nu m-a băgat deloc, apoi mă folosea 10-15 minute, o repriză, mi-a dat și câte o partidă integrală, dar procesul s-a întrerupt brusc la plecarea lui. A venit un intermediar, apoi Jorge Jesus, nu am mai primit nicio șansă. 

-Îți mai amintești prima zi în vestiarul de la Lisabona?

-Eram foarte emoționat. Am simțit că sunt personaj dintr-un basm. O prezentare deosebită, un stadion fantastic, jurnaliștii fugeau după mine, colegi de clasă mondială. Parcă pluteam! Mi-am dat seama însă la antrenamente că, deși mă aflam la un nivel OK pentru România, cerințele de top în Portugalia erau mult mai sus. Sincer, m-am intimidat un pic, dar am avut noroc cu coechipierii care m-au primit bine și m-au ajutat să intru în ritmul, atmosfera și mentalitatea Benficăi. Din păcate, am avut la dispoziție doar șase luni, prea puțin pentru a mă impune. 

"S-au apăsat niște butoane fiindcă nu lucram cu Giovanni"

-Nici la Rennes, cu Boloni, nu ai putut să răzbești?

-Aveam 18 ani, francezii mă luaseră împrumut un an de la Mediaș, mă antrenam cu prima echipă, dar jucam la a doua. Boloni mi-a dat câteva șanse pe final de sezon, dar nu fusese un an fericit la Rennes, traversase destule probleme cu echipa și era dificil să mă promoveze mai mult. A plecat apoi la Monaco, iar eu m-am întors în țară, la Bistrița, un pas inteligent până la urmă, fiindcă mi-a oferit trambulina către Portugalia și Spania. 

-Înapoi la națională pentru un subiect sensibil: ai avut sentimentul vreodată că prezențele tale la lot au fost obstrucționate în timp fiindcă n-ai lucrat ca impresar cu Giovanni Becali, sărit inclusiv de la niște comisioane la transferul de la Gloria la Benfica, în 2008?

-Nu știu ce înțelegere a avut Giovanni cu nea Jean, dar am înțeles că au existat într-adevăr niște turbulențe la acel transfer. S-au certat. Dar nu din cauza mea. Eu am fost pus în fața unei oferte pe care n-o puteam refuza, am semnat, am auzit că se încurcaseră un pic lucrurile atunci, dar n-aveam cum să dau cu piciorul acelei șanse. Poate după aceea am suferit la nivel de națională fiindcă nu lucram cu Giovanni, nu vreau să fac filme, dar probabil s-au apăsat niște butoane în defavoarea mea. Repet însă, vorbesc acum doar pe feeling, nu pe ceva concret! 

Încântat de reprezentativa U21

Sepsi e încântat de traseul naționalei U21: "Au meritat pe deplin calificarea, iar victoria decisivă din Portugalia a arătat cum ar trebui să abordeze un meci oricare dintre reprezentativele României. Cu încredere totală în forțele proprii! Sunt acolo mulți jucători de calitate, care au reușit să-și domine adversarii inclusiv mental. Această generație, cu Ionuț Radu, Ianis Hagi, Coman, Marin, Pușcaș sau Ivan, poate realiza la Euro mai mult decât o simplă participare, chiar rivalii din grupă, Anglia și Franța, sunt favoriții principali la trofeu. La un turneu final te bați doar cu formații de top".

"Am amici care cred că Sepsi e echipa mea" :-)

O situație amuzantă trăită de Loți Sepsi: "Mă trezesc săptămânile trecute că-mi zice un cunoscut de la Tg. Mureș: «Aveți meci greu după amiază!». «Ce meci?». «Cu Botoșaniul!». «Eu am avut meci ieri în campionat». «Cum, domne', Sepsi Sf. Gheorghe nu e echipa ta?». I-am explicat că nu, dar sunt oameni convinși că eu patronez echipa! N-o patronez, dar îmi place, e o surpriză plăcută. Are un antrenor experimentat, a format un grup competitiv, beneficiază de stabilitate financiară, așa că au argumente să meargă în play-off". 

"La cum mă simt acum, cred că mai pot juca până pe la 34-35 de ani. Chiar dacă am mai făcut prostioare, nu am exagerat niciodată, nu mi-am bătut joc de fizicul meu, iar asta mă va ajuta în sezoanele viitoare.

Nu mă pasionează să devin antrenor, mai ales în România, unde meseria asta nu e respectată și trebuie să trăiești dintr-un compromis în altul. Vreau să mă îndrept către administrație. Citesc deja pe acest domeniu, intenționez să urmez și un curs de management sportiv peste hotare ca să mă pregătesc din timp pentru viitoarea carieră.

M-a surprins înfrângerea lui Lupescu la alegerile pentru șefia federației. Venea cu un CV bogat de la UEFA, credeam că va învinge. Asta nu înseamnă că Burleanu nu a meritat susținerea votanților. A făcut și lucruri bune, începând cu regula U21" Laszlo Sepsi

10 cluburia adunat Sepsi pe CV-ul de jucător: Gaz Metan, Rennes, Bistrița, Benfica, Santander, Poli Timișoara, ASA Tg. Mureș, CFR Cluj, Nurnberg și "U" Cluj

”Iancu m-a jignit, Porumboiu stil neserios” 

Fundașul stânga recapitulează momente tensionate trăite la echipele din România, vorbind despre experiența urâtă cu conducerea Timișoarei și negocierile ratate cu fostul patron al Vasluiului.

-Cine crezi că va lua titlul în acest sezon?

-CFR Cluj ar putea repeta performanța din 2018. Are jucători experimentați și formează un grup puternic. Dacă spun însă cu tărie că ei vor câștiga, poate se supără pe mine fanii Universității, fiindcă știți ce rivalitate e în oraș între cele două cluburi!

-Ți-au reproșat că ai jucat în trecut pentru CFR?

-Nu, doar câțiva mi-au bătut niște apropouri. Trebuie să mă judeci însă pentru ce ofer în teren la Universitatea, unde am venit cu inima deschisă să muncesc și să ajut. Nu cred că mi se poate reproșa ceva până acum. Chiar dacă nu mi-a convenit uneori că am fost folosit și stoper, și mijlocaș central, cu toate că eu prefer fundaș stânga, mi-am făcut treaba conștiincios.

"Au încercat să mă intimideze"

-Ai avut experiențe dure în România cu doi patroni temperamentali, Iancu la Timișoara și Porumboiu la Vaslui. Ambii te-au atacat virulent la vremea respectivă, folosind un limbaj colorat, de tip "damă de companie", "jigodie", "un nimeni". Cum ai înfruntat acele clipe?

-Iancu m-a jignit în direct la televiziune, că sunt "bagabont" și alte cuvinte nefirești. Pe alți colegi de la Timișoara i-a atacat la fel. Noi eram pe locurile 1-2 și tu ieși în public împotriva echipei tale, care e în obiectiv?! Adică nici nu-i plătești, îi și denigrezi! Părinții mei nu vor uita niciodată momentele alea. Mama, cel puțin, a luat foc atunci! Iancu știe însă foarte bine unde a greșit, dar n-am ce să le reproșez, chiar dacă au încurcat toată echipa prin politica lor financiară. 

-La ce te referi?

-Ne-am bătut la campionat, am terminat pe locul secund, trebuia să jucăm în Champions League, dar ne-am trezit retrogradați fiindcă nu se plătiseră peste patru milioane de euro din transferuri. Foarte frustrant! Firesc era să ne mulțumească, să ne dea drumul măcar să plecăm, fiindcă nu fusese vina noastră. Pe mine au încercat să mă intimideze, m-au amendat, m-au trimis pe la echipa secundă, încercând să mă determine să renunț la angajament. Am acceptat însă tot tratamentul lor, mi-am respectat contractul și am câștigat la TAS drepturile, peste 100.000 de euro, cu toate că în țară pierdusem la comisiile federale.

"Nu m-a interesat transferul la FCSB"

-Ai găsit vreo explicație?

-Păi comisiile funcționau cum funcționau! Iancu la Timișoara, Dragomir la LPF, tot felul de legături periculoase. M-am dus însă și la TAS, pentru că nu am vrut cu niciun chip să renunț la bani după toate jignirile venite dinspre Iancu. Judecata era singura mea șansă, fiindcă nu mă puteam bate în public, deși aveam dreptate. Era un om puternic, cu relații, n-avea sens să reacționez cu aceeași monedă.

-E adevărat că Timișoara a încercat să scape de tine prin a te plasa la FCSB?

-Au existat niște discuții, cred că Iancu și Becali deja se înțeleseseră, dar n-am avut nicio ofertă personal. Oricum, n-am dat importanță discuțiilor legate de transfer din acea perioadă, fiindcă era în derulare procesul cu Poli, pe care știam c-o să-l câștig. 

"Una discutaserăm la telefon, alta era pe hârtie"

-Porumboiu s-a enervat când ai semnat cu CFR, deși îi promiseseși că vii la Vaslui, nu?

-Avuseserăm o înțelegere verbală. Am mers cu avocatul meu la Vaslui, dar acolo ne-am trezit că una discutaserăm la telefon, alta era scris pe hârtie. Sumele coincideau, dar erau condiționate de anumiți factori, de genul număr de meciuri jucate, calificare în grupele Champions League, plasare în clasament. Nu existase înainte niciun fel de "dacă". În plus, Porumboiu a zis la un moment dat că trebuie să plece la Paris și ne-a lăsat să redactăm contractul cu cei din conducere. Avocatul meu s-a simțit ofensat, eu la fel, așa că am plecat și a doua zi am semnat cu CFR.

-Aveai deja înțelegerea cu Clujul?

-Da. Dar propunerea inițială de la Vaslui era foarte tentantă. Incomparabil mai bună decât ce oferea CFR. Discutam de un contract spre 200.000 de euro pe sezon, mulți la semnătură, dar au apărut brusc acele condiționări despre care Porumboiu nu pomenise absolut nimic inițial. Cumva neseriozitate, dar acesta era stilul la Vaslui! Dincolo însă de această experiență personală, Porumboiu e de apreciat și merită aplaudat pentru ce a încercat să facă la Vaslui, care devenise o echipă redutabilă, cu un fotbal frumos, de calitate. 

Afaceri imobiliare în Tg. Mureș

În afara fotbalului, Sepsi se implică și în lumea afacerilor: "Construiesc un ansamblu rezidențial la Tg. Mureș. Am finalizat un proiect în 2017, altul e în derulare acum. Nu vreau să mă arunc la ținte mari, vindem câteva apartamente pe an. Tata se ocupă îndeaproape de business, mai calc și eu din când în când pe șantier, să verific. Am avut și un restaurant, dar n-a mers cum mi-aș fi dorit și nici nu mai puteam să-l supraveghez după ce am plecat în Germania".

"Țucudean a meritat să fie desemnat cel mai bun jucător din 2018. A luat campionatul, face parte dintr-o echipă puternică, a fost golgeter, a marcat goluri importante și la națională. A demonstrat că are calitate, chiar dacă a traversat și momente mai neplăcute în carieră" Laszlo Sepsi