SPECIAL Celălalt debut » Cu mărturii de la doi titulari de atunci, GSP reface povestea primului meci cu Mircea Lucescu la națională, jucat acum 15.640 zile: „Ți le impunea Lucescu cu forța!”

• Diseară, de la 21:45, „Il Luce” își face mult așteptatul come-back tricolor la Priștina, în compania „cunoștințelor” noastre din Kosovo, în primul meci al campaniei din Nations League.
• Dar Lucescu a mai fost o dată în postura de a debuta ca selecționer.
• Pe 11 noiembrie 1981, „tricolorii” preluați de fotbalistul la apus Lucescu remizau la Berna în fața Elveției, scor 0-0. Au trecut de atunci 15.640 de zile!

Pe repede înainte, filmul acelei campanii: cu trei puncte acumulate din primele două jocuri, naționala lui Valentin Stănescu pornea din postura de favorită în cursa pentru calificarea la „El Mundial”.

A urmat curând un prim duş rece, 0-1 în Ungaria, urmat de o victorie la limită cu Norvegia, egal alb cu Ungaria şi înfrângere în faţa Elveţiei, toate trei la Bucureşti și soldate cu înlocuirea selecționerului.

Ultimul joc, cel de la Berna, contra Elveţiei, nici nu mai conta. Avea să fie, de altfel, întâiul pentru Mircea Lucescu pe banca tehnică a primei reprezentative. Începutul unei aventuri memorabile, care a durat până în 1986.

„Echipa «inventată» de Lucescu a depășit așteptările”

Deznodământul? Un 0-0 încurajator, după ce Elveția ne spulberase speranțele de calificare cu o lună înainte, la București, unde se impunea cu 2-1, pe un stadion 23 august arhiplin, cu 65.000 de spectatori.

Presa vremii începea să ia act de schimbarea la față a primei reprezentative.

În cronica din Sportul, intitulată „Un rezultat promițător pentru fotbalul nostru”, ziaristul Marius Popescu evidenția schimbarea produsă în jocul naționalei abia preluate de „Il Luce”:

„(...) Trebuie să recunoaștem că echipa «inventată» de antrenorul Mircea Lucescu în ultima clipă a depășit așteptările, mai ales în ceea ce privește angjamentul și - subliniem - omogenitatea în joc”.

„Avem foarte mult de lucru. De fapt, lucrul abia începe”

Care erau concluziile lui Mircea Lucescu, odată cu revenirea în țară? Sâmbătă, 14 noiembrie, ziarul găzduia declarațiile oferite de tehnician la câteva zile după meci, pe aeroport:

„Avem foarte mult de lucru. De fapt, lucrul abia începe. Sunt bucuros că numeroși jucători noi și mai ales tineri s-au dovedit foarte receptivi. Aș spune că în cele câteva zile pe care le-am avut la dispoziție, ei au preluat cam ceea ce am reușit pe parcursul a șase luni la Hunedoara.

(...) În privința schimbărilor efectuate, ele au pornit din dorința de a forța soarta jocului”, motiva Lucescu.

Amintiri de la Berna

Au trecut aproape 43 ani de la partida din capitala celui de-al doilea canton al Elveției ca populație, Berna, iar amintirile protagoniștilor de atunci sunt palide. Cu toate că multe dintre evenimentele petrecute pe teren sau în afară, de-a lungul deceniilor, se confundă în negura timpului, partida cu Elveția rămâne o bornă importantă: primul mandat de selecționer al celui ce avea să fie cel mai mare tehnician român al tuturor timpurilor.

În acest sens, Aurel Țicleanu, legenda Craiovei Maxima, și Dumitru Moraru au povestit pentru GSP cum au trăit acea seară de toamnă târzie.

„Țețe” nu le-a permis „ațelor” de pe „Stade de Suisse” să fie deranjate, în timp ce Țicleanu a orchestrat linia mediană a „tricolorilor”, asta până în minutul 82, când a fost înlocuit de Ioan Andone.

„A fost primul meci cu nea Mircea la echipa națională. Ce îmi amintesc este că eram foarte obosit, venind după un sezon greu”, a spus Aurel Țicleanu pentru GSP.

În stagiunea 1980-1981, „juveții” își trecuseră în cont al treilea titlu din istorie, Țicleanu fiind unul dintre cei mai importanți oameni ai uneia dintre echipele de vis ale fotbalului autohton.

Inovație video, mentalitate și regimentul hunedorean

Țicleanu și Moraru au accentuat importanța venirii lui Mircea Lucescu în trei puncte-cheie. Mai întâi, mentalitatea insuflată, cea a cunoașterii totale a adversarului. Apoi, vorbim și despre tehnologizarea prin instrumente de natură video, casete cu adversarul.

S-a renunțat la clasicii observatori, adoptându-se ședințele tehnice în care jocul celorlalți era vizualizat și analizat ca la manual. Vorbim despre o astfel de practică în niște vremuri în care casetele și aparatele video nu erau accesibile oricui, însă implicarea regimului supresor în sport facilita, cu siguranță, astfel de inovații în fotbal. Totodată, contingentul de jucători de la Corvinul a contat semnificativ.

41este locul ocupat de Lucescu în Top 50 antrenori all time, alcătuit de France Football în 2019. Primii 3 în acea ierarhie au fost Rinus Michels, Alex Ferguson și Arrigo Sacchi

Rednic, Andone și Romulus Gabor au debutat sub comanda lui Lucescu la prima reprezentativă, în timp ce Klein se afla abia la a doua convocare. Astfel, vorbim de un impact instant al jucătorilor „echipei de sub furnale”.

Klein, Rednic și Gabor (cel poreclit „Copilul lui Lucescu” sau „Cangurul hunedorean”, poreclită primită după ce a primit „Balonul de Aur” la Mondialul de Tineret din 1981) au fost titulari integraliști în respectiva partidă cu Elveția, în timp ce Ioan Andone și-a făcut apariția pe final, înlocuindu-l, așa cum am scris și mai sus, chiar pe Aurel Țicleanu.

„Nea Mircea a venit cu un suflu proaspăt, i-a adus pe băieții de la Corvinul”

„Îmi aduc aminte că s-a jucat în noiembrie, eram dezamăgiți după campania ratată din preliminarii, în urma cărora nu ne-am calificat la Campionatul Mondial din 1982, organizat în Spania. Plecasem destul de bine. Am bătut Anglia și Norvegia la București, am făcut un meci nul cu nordicii în deplasare. Nea Mircea a venit cu un suflu proaspăt, i-a adus pe băieții de la Corvinul, care ulterior au ajuns la Dinamo.

Cu Elveția, noi nu am fost inferiori nici la Berna, dar nici la București. Am pierdut cu 2-1, însă am avut un ghinion teribil, cu un șut al fundașului central, Zappa, care a șutat din lovitură liberă, iar mingea a ricoșat din bară în spatele lui Cristian, apoi s-a scurs în poartă”, a povestit dublul campion al României, Țicleanu, pentru GSP.ro.

În campania pentru mondialul iberic, România a jucat în Grupa a 4-a de calificări, terminând pe locul trei, cu opt puncte, în spatele Ungariei (10 puncte) și Angliei (9 puncte), devansând totuși Elveția (7 puncte) și Norvegia (6 puncte). De notat că se acordau doar două puncte pentru un succes, la acea vreme, fapt ce s-a schimbat la jumătatea anilor '90.

Mai întâi, sistemul a fost folosit la Campionatul Mondial din 1994, fiind adoptat formal de FIFA în 1995. Partida tur cu Elveția, disputată pe 10 octombrie 1981, pe fostul „23 august” a consemnat ratarea calificării pentru „tricolori”. Balaci a deschis scorul în fața a 55.000 spectatori, însă golurile lui Zappa și Luthi au consemnat victoria naționalei statului străbătut de Alpi.

Eram câțiva de la Craiova, iar noutățile lui nea Mircea au fost Loți Boloni, Mișa Klein, Andone, Rednic și Gabor. A venit cu încredere. Cu el, am bătut campioana mondială, dar și campioana europeană, am câștigat o dublă manșă cu Suedia, lucru care nu s-a mai întâmplat de atunci”, își mai amintește Țicleanu.

- Aurel Țicleanu, pentru GSP

„Când intrai pe teren, trebuia să demonstrezi că ai valoare, restul ți le impunea Lucescu cu forța”

„Terenul a fost foarte prost, era înghețat, partida disputându-se pe toamnă. Nea Mircea ne-a băgat în cap tuturor strategia elvețienilor, cu imagini, cu scheme, îi cunoșteam. Când intrai în teren, fiecare jucător își cunoștea treaba pe care o are de făcut. În acea perioadă, apăruse și video, puteai să aduci în România. Nea Mircea te bătea la cap, atunci cel puțin, acum nu mai știu.

Stăteai două ore la o ședință, înainte de meci, privind casete video și tot ce putea face rost la vremea aceea. Când intrai pe teren, trebuia să demonstrezi că ai valoare, restul ți le impunea Lucescu cu forța. Știam toți. La vremea aceea, nu era foarte ușor să faci rost de casete, să studiezi adversarul, era mult mai greu”, a declarat și Dumitru Moraru, care a debutat pentru România pe 24 septembrie 1975, îmbrăcând tricoul echipei naționale de 39 ori.”

Pe lângă jocul adversarului, se făcea o analiză și a jocului nostru. Până la venirea lui Mircea Lucescu, nu o făceam de această manieră, cu video, ședințe tehnice îndelungate.

Înainte, antrenorul nostru urmărea adversarul, apoi ne prezenta un material teoretic. Nea Mircea a terminat Relații Economice Internaționale, iar toți colegii lui lucrau pe la ambasade, ajutându-l cu acest lucru. Înregistrau meciuri și noi făceam analiza adversarului. Pe lângă aceasta, ne analizam și propriul joc. Asta a fost în plus la nea Mircea. La acel 0-0, nu mai aveam vreo șansă, caz aplicabil și elvețienilor.

- Aurel Țicleanu, pentru GSP

11 noiembrie 1981, preliminarii, Elveţia - România 0-0
Stadion: Wankdorf, Berna, 27.112 spectatori, arbitru: Correia (Potugalia)

România: Dumitru Moraru - Mircea Rednic, Costică Ştefănescu-cpt., Gino Iorgulescu, Nelu Stănescu - Aurel Ţicleanu ('82 Ioan Andone), Ionel Augustin, Michael Klein, Ilie Balaci - Romulus Gabor, Mircea Sandu ('90 Ladislau Boloni)
Antrenor: Mircea Lucescu

Elveția: Burgener ('46 Engel) - Egli, Hermann ('66 Elia), Ludi, Wehrli, Zappa - Barberis, Botteron, Favre - Elsener, Sulser
Antrenor: Paul Wolfisberg

Sportul naște o lume aparte, adesea descumpănitoare; în ea lucrurile capătă alte dimensiuni. Și poate de aceea oamenii îl iubesc atât de mult. Istoria în fotbal se scrie în 90 minute, de-a lungul multor mii de metri. Adversarii stau față în față: regula jocului îi face egali. Victoria și înfrângerea îi va separa.

De obicei ai impresia că sportul este o succesiune de realizări extraordinare, ieșite din comun, inaccesibile; că fiecare fază trebuie să se termine cu gol, că orice gol e plin de spectaculos, că orice mișcare este nefiresc de complicată.

Marea lecție a primelor concursuri, a primelor meciuri, este firescul jocului; acțiunile care decid întrecerea sunt cele mai simple, iar învingător este cel care le stăpânește mai bine.

Măiestria sportivă se construiește pe bagajul de deprinderi acumulate printr-o muncă inteligentă, monotonă, care repetă la nesfârșit aceleași mișcări. De-abia după ce ai exersat de mii de ori un procedeu, apare posibilitatea de a-l îmbunătăți, de a-l sublinia.

În sport, extraordinarul care iese în evidență în marile competiții își află sursa în obișnuitul pregătirii zilnice. Cel care, după primii pași în sport, acceptă obișnuitul, comunul, va continua și se va bucura într-o zi de frumusețea inegalabilă a întrecerii sportive; cel care se lasă orbit de extraordinarul competiției, nu va ajunge niciodată să participe cu adevărat la ea.

- Mircea Lucescu, în autobiografia „Mirajul Gazonului” (1981)

Noiembrie 1981. Ce se întâmpla pe glob

• 1 noiembrie - Antigua și Barbuda, o micuță țară peninsulară din Marea Caraibilor, își câștiga independența față de Regatul Unit al Marii Britanii.
• 3 noiembrie - În ciuda unui sprijin masiv al FMI și BM, România era în pragul falimentului. Nicolae Ceaușescu îi ruga pe creditorii externi de maximă importanță să accepte o amânare a achitării ratelor primite de statul român.
• 8 noiembrie - Se năștea Joe Cole, fostul fotbalist al celor de la Liverpool, Chelsea sau West Ham.
• 12 noiembrie - Marea Britanie efectuează un test nuclear.
• 18 noiembrie - Într-un discurs la Washington D.C., Ronald Reagan, președintele din acel moment al SUA, a prezentat „Planul Zero”, care avea menirea de a reduce numărul de focoase nucleare, în contextul în care Războiul Rece se va mai consuma pentru circa un deceniu.
• 20 noiembrie - Ringo Starr lansează albumul „Stop and Smell Roses”.
• 25 noiembrie - Se năștea Xabi Alonso, actualul antrenor al lui Bayer Leverkusen.
• 26 noiembrie - Senatul Spaniei a votat în favoarea intrării în NATO, lucru care s-a întâmplat anul următor.
• 30 noiembrie - Au început negocierile pentru rachetele nucleare de distanțe intermediare, Paul Nitze și Yuli Kvitsinsky reprezentând SUA, respectiv Uniunea Sovietică