Articol de GSP - Publicat joi, 31 mai 2012 00:00 / Actualizat miercuri, 30 mai 2012 21:25
Mica galerie a românilor, circa 50 de suflete, s-a pierdut în tărăboiul creat de fanii plavilor, care au încercat să reproducă la scară redusă infernul obişnuit de pe ”Maracana” belgrădeană, aflată în Capitală, la doar 70 km depărtare.
Novi Sad e al doilea oraş al Serbiei ca populaţie, 220.000 de locuitori, şi propune oricărui turist un amestec reconfortant: aer studenţesc, mall-uri, muzee, toate aşezate chibzuit în tihna zilei călduroase de mai. Iar stadionul Vojvodinei, unde "tricolorii" mici au luptat aseară pentru calificarea la turneul final din Estonia, completează tabloul pestriţ, cu fast-food-uri chinezeşti, arabe şi autohtone, într-un inel colorat şi inedit.
De fapt, pe exterior, aduce cu Metromul braşovean, uşor părăginit, dar decorat spectaculos cu grafiti ale ultraşilor lui FC Vojvodina. Mesajele se repetă şi pe blocurile din jur, care aduc încă aminte că şi aici arhitectura comunistă, cu locuinţe înghesuite, suflet în suflet, şi-a spus cuvîntul.
Steaguri, fluierături, scandări, aplauze: o mini-Maracana
Arena Karadjordje, 15.574 de locuri, e plasată aproape de centrul oraşului, la ceva distanţă de zona istorică, Stari Grad. Acolo unde preţurile sînt un reper pentru un vizitator ocazional: 100 dinari (4 RON) o cafea sau 170 de dinari (7 RON) un pachet de ţigări.
Iar lumea e obişnuită aici cu galele reprezentativelor de juniori ale Serbiei, care-şi dispută la Novi Sad majoritatea meciurilor. Şi, contra României, galeria plavilor a amintit de atmosfera explozivă de pe "Maracana" belgrădeană, unde, în octombrie 2009, "naţionala" mare capota cu un lamentabil 0-5 în faţa lui Vidici şi compania, cu 50.000 de oameni urcaţi pe garduri.
Ieri, doar 1.500 de fani au venit la Serbia - România U19, dar aerul a fost tot irespirabil pentru ai noştri: steaguri, urale, imnuri de încurajare, scandări, fluierături, aplauze, toate într-un amalgam care parcă a triplat efectul de tensiune.
Răzbunarea lui Ninkovici
Asta în timp ce micul grup de români, vreo 50 de suflete, s-a pierdut în gălăgia fără sfîrşit a sîrbilor. Cu Vaştag senior în frunte, s-au auzit rareori, în special cînd l-au luat peste picior pe Ninkovici, omul care a ratat primul penalty al sîrbilor.
Dar băiatul s-a răzbunat apoi cu golul de 2-0, anulînd entuziasmul firav al românilor şi bătătorind drumul către un nou eşec al unei generaţii de juniori de la Bucureşti, Constanţa sau Timişoara.