Articol de Marius Mărgărit, Raed Krishan (foto) - Publicat duminica, 01 iunie 2014 00:00 / Actualizat duminica, 01 iunie 2014 14:37
Elev în clasa a X-a, fundaşul de la Academia lui Hagi nu are complexe: "Eu sînt mai liniştit de felul meu, dar cînd intru pe teren dau drumul la cîini, n-am mamă, n-am tată! E fantastic că am debutat pentru echipa naţională!"
Are doar 16 ani şi 9 luni şi e a doborît un record vechi de peste 86 de ani în fotbalul românesc, cel mai tînăr debutant la echipa naţională de seniori. Frezat a la Cristiano Ronaldo, Cristi Manea nu pare afectat de eveniment sau măcar se ţine tare, să n-o arate. E tipic pentru generaţia sa, care zboară pe net cu viteza gîndului: "Vreau să ajung cît mai repede să joc pentru naţională, apoi la un club important".
- Cristi, cum ai apărut tu în fotbal?
- La aniversarea de 6 ani, tata mi-a făcut un cadou special. M-a dus la fotbal. Noi stăteam în Agigea, m-a luat de mînă şi am ajuns la Metalul Constanţa, unde l-am avut ca antrenor pe Cosmin Constantin. Mi-a plăcut din prima, vă daţi seama!
- L-ai rugat tu pe tatăl tău să te ducă?
- Nu, dar nici nu era nevoie. De cînd mă ştiu eram toată ziua cu mingea lipită de picior, doar asta îmi plăcea, fotbalul. Cînd am ajuns acolo, eu jucam mai în faţă, să dau gol. Dar după ceva timp, antrenorul meu mi-a zis că locul meu e în spate. Şi aşa am ajuns fundaş central, dar joc şi lateral dacă e nevoie. După cîţiva ani, în 2009, cînd s-a înfiinţat Academia Hagi, m-am dus imediat să dau probe. Am aşteptat vreo două săptămîni, apoi a venit telefonul, m-au anunţat că am fost admis. A fost incredibil! Am început la grupa domnului antrenor Ionel Melenko, jucam şi la juniori A, deşi eu eram mai mic. Apoi au venit convocările pe la loturile de juniori, debutul în Liga I, şi aşa am ajuns aici.
"Adi Popa n-a trecut de mine!"
- Cum a fost debutul în Liga I, împotriva Stelei?
- Superb. Am intrat în ultimele 30 de minute. Era deja 3-0 pentru ei, iar mie îmi bătea inima nebuneşte. Nu ştiu, parcă nu erau doar emoţii, teamă, era adrenalina aceea, în sfîrşit, jucam într-un meci oficial la echipa mare! Mi se împlinea un vis. Am intrat fundaş stînga, l-am avut adversar direct pe Adi Popa.
- Şi?
- Şi n-a trecut de mine! Ba chiar, în duelurile directe, i-am luat de vreo două ori mingea. E un jucător bun, dar nu m-a impresionat, eram decis să joc bine, nu mi-am pierdut capul. Îmi amintesc ce senzaţie am avut cînd a fluierat arbitrul finalul, parcă n-aş mai fi vrut să se termine. A fost şi prima dată cînd am jucat fundaş de bandă, eu sînt stoper, dar joc unde e nevoie.
- Ce-ţi place la Viitorul?
- Sîntem atît de mulţi jucători tineri, e atmosferă, am evitat retrogradarea. Şi acum vestea asta, aproape incredibil, sînt convocat la echipa naţională de seniori!
- La şcoală cum merge?
- Binişor. Mă duc cam rar, dar profesorii mă înţeleg. Sînt în clasa a 10-a la Liceul Ion Podaru, din Ovidiu.
- Ce materii ai fi avut mîine la şcoală?
- E un test? Română, mate, sport şi istorie. Cred, nu sînt chiar convins, dar parcă aşa e orarul. (zîmbeşte)
"Tata plîngea prin casă!"
- Cum ai primit vestea convocării pentru turneul din Elveţia?
- Eram la masă cu domnul Iaşko. Atunci mi-a spus să am grijă, că plec la lot. Credeam că e vorba de lotul de '95. Dar i-a spus şi lui Tănase acelaşi lucru, iar el e '94. Aşa că l-am întrebat eu pe domnul Iaşko despre ce lot e vorba. Cînd am auzit că sînt convocat la echipa naţională de seniori, nu mi-a mai ars de nimic, ce să mai mănînc?! Mi-a stat inima!
- Care a fost primul gînd?
- L-am sunat pe tata, vă daţi seama! A jucat şi el fotbal în tinereţe, dar prin liga a 3-a, pînă cînd s-a accidentat şi a fost nevoit să renunţe. El m-a dus la fotbal, el mă mai antrenează prin parc cînd sînt în vacanţă. E cel mai mare fan, dar şi cel mai aprig critic al meu. Mereu m-a ajutat, m-a împins să urc mai sus, să nu mă opresc. La fel şi mama, bunicii, toată familia e alături de mine. Cînd m-am dus acasă, pe tata îl sunau prietenii, rudele, să-l felicite. Avea lacrimi în ochi. El m-a adus la lot, m-a tocat tot drumul, să fiu cuminte, să n-am frică, să arăt ce pot. Îl înteleg şi îi mulţumesc pentru asta!
- Şi cum a fost întîlnirea cu greii de la naţională, cu Raţ, Marica, restul?
- Ce să zic? E o mare onoare să fiu aici. Ne-au primit superb pe noi, cei tineri. Ne încurajează, ne-au spus că toţi sîntem prieteni. Vă daţi seama, aici e şi Chiricheş, Bourceanu, unii dintre idolii mei.
- Măţel cum e? Doar ai venit să-i iei locul, nu?
- Am venit să joc pentru România! Măţel e ca toţi ceilalţi, prietenos, amabil. Toţi mă încurajează. Am făcut deja două antrenamente, eu intru mai tare, că aşa mi-e felul, dar nimeni nu se supără. Bourceanu chiar îmi zice, "Bravo, copile! Bagă tare!". Îmi place Bourceanu, e gladiator.
"Am visat că dau gol la Mondiale!"
- Cum a fost pe teren?
Am avut ceva emoţii, era normal, dar pe parcurs mi-am mai revenit. Mă bucur enorm că am debutat pentru România si că a fost şi o victorie. Ştiu că eu am mai şi greşit, dar colegii au fost admirabili, nu m-a certat nimeni. Nea Piţi m-a felicitat după joc, totul a fost bine. Sper s-o tin tot aşa.
- În cameră, după?
Păi stau în cameră cu colegul meu Florin Tănase, care a debutat şi el. Vă daţi seama ce a fost la noi în cameră. Nu puteam să adormim. Am vorbit pînă noaptea tîrziu despre meci, cum a fost, cum l-am trăit. Ca doi copii bucuroşi că au trecut examenul la echipa de seniori a României. Era multă emoţie, febra de după meci cum se spune. În plus, eu am avut şi ceva dureri la muşchii picioarelor, dar totul e în regulă acum.
- Somnul?
- Am dormit bine, nu e nici o problemă. Dar am visat că sînt în galben, că joc pentru România la Mondiale, la Europene, pe stadioane imense şi pline, că dau gol. Ca orice copil care a muncit să ajungă aici şi acum îşi trăieşte visul.
- Ai bătut un record de precocitate la naţională, vechi de 86 de ani.
- Nu ştiam asta pînă săptămîna trecută! Important e că am debutat, visez să devin un jucător de bază la naţională, să cresc, să mai ajut Viitorul, să mă transfer la o echipă de top. La asta mă gîndesc. Şi, dacă debutez, să-i dau tricolul tatălui meu. Merită!
- Cum a sunat prima discuţie cu Piţurcă?
- Da, mi-a spus să fiu eu însumi, să am încredere, că aşteaptă de la mine să mă integrez cît mai repede. Sper s-o fac, să nu dezamăgesc, să rămîn în circuitul echipei naţionale.
- S-a schimbat viaţa ta?
- Da, de cînd am debutat la seniorii lui Viitorul şi acum că am debutat la echipa naţională, brusc am primit sute de cereri de prietenie pe facebook. În special de la fete. Unele îmi plac, recunosc, dar nu am acum timp de asta. Nu am nici o prietenă, însă în acest moment nici nu am de gînd să mă ocup de asta, e prea important să îmi văd de carieră.
- În timpul liber ce faci?
- Mai ies cu prietenii, cu colegii de echipă, pe afară, ne plimbăm prin parc, prin mall, mergem la film. Şi joc, cît de des pot, FIFA pe PlayStation. Cu Barca sau PSG!
- Prin cluburi nu?
- Încă n-am fost în nici un club, recunosc. Am mai luat masa prin restaurante, dar în cluburi încă n-am intrat. Deocamdată nu mă atrag, deci nu am de ce să mă duc. E fantastic, sînt în clubul echipei naţionale, înconjurat de atîţia jucători mari. Vrem să ne calificăm la Euro, astea sînt cele mai importante lucruri pentru mine acum.
În Elveţia cu procură!
Pentru că nu are încă 18 ani, Cristi n-a putut părăsi ţara în orice condiţii, chiar dacă era vorba de o deplasare a lotului naţional de seniori. A fost nevoie ca părinţii lui să semneze o procură la notar, prin care îşi dădeau acordul pentru această plecare. "Unul dintre federali, care a făcut deplasarea, i-a devenit tutore lui Cristi pe durata turneului din Elveţia", a precizat un oficial de la Casa Fotbalului.
"Îmi place Cristiano, vreau să ajung la faima lui. Dar idolii mei sînt Chiricheş şi Varane. Mutu mi-a plăcut cînd eram mic, cînd juca la echipe mari, dar nu e un model, din cauza vieţii lui extrasportive"
Cristian Manea, fundaş Viitorul
"După convocare, domnul Hagi mi-a spus să nu-mi fie frică, să arăt tot ce ştiu, ce am învăţat la Academie. Are mare încredere în mine. Mereu mă învaţă cum să stau în teren, cum să preiau mingea şi multe altele"
Cristian Manea, fundaş Viitorul
"Am talismanele mele cu mine. Am două perechi de şosete ale frăţiorilor mei. Au 7 ani, sînt gemeni şi practică judo. Ei sînt fanii mei cei mai mari"
Cristian Manea, fundaş Viitorul
"Stau cu tricoul, îl păstrez, sper să fie doar unul dintr-o serie lungă"
Cristian Manea, fundaş Viitorul
)
)
)
)
)
)
)
