)
Articol de Ovidiu Ioanițoaia - Publicat sambata, 22 martie 2025 15:56 / Actualizat sambata, 22 martie 2025 17:21
Acest meci cu Bosnia - Herțegovina a stat sub semnul ghinionului din start. Când indisponibililor Drăgușin, Olaru, Fl. Coman și Mihăilă li s-a adăugat și Bîrligea, accidentat chiar la ultimul antrenament, era limpede că norocul nu-i de partea ta.
Neșansă pentru „tricolori" a însemnat și delegarea "centralului" olandez Makkelie, altfel un arbitru de top ce figurează pe lista preliminară a "cavalerilor fluierului" propuși să oficieze la Mondialele 2026.
Deși chemat din camera VAR să consulte monitorul din marginea terenului, Makkelie n-a sancționat cu 11 metri hențul comis în careu de Tahirovic! Henț indiscutabil, clar, întrucât mingea a venit de la distanță, iar mâna mijlocașului bosniac era depărtată de corp. Decizie nu doar greșită a olandezului, ci de-a dreptul scandaloasă. Ea i-a iritat, logic, pe jucătorii români, dar și pe spectatorii de pe Arena Națională.
Lasă-ne un comentariu după ce citești acest articol.
Fii parte din comunitatea noastră ca să poți posta comentarii și să accesezi multe alte beneficii.
Intră în cont ca să poți comenta Continuă fără contAdevărat însă, să fim corecți până la capăt!, că același Makkelie a închis ochii la faultul grosolan, deși neintenționat, făcut de Mihai Popescu asupra lui Dzeko. Pe care stoperul nostru l-a lovit cu gheata în figură și i-a rupt nasul. Olandezul trebuia să scoată măcar cartonașul galben, dacă nu, părere mai largă, chiar pe cel roșu în minutul 34.
Dar faptul că li s-a refuzat un penalty, insist, unul evident, nu scuză prestația slabă a elevilor lui Lucescu, de nerecunoscut în debutul partidei.
Fricoși, crispați, lipsiți de idei și de lumină. De acord că, practicând un presing de întâmpinare agresiv, uneori la intimidare, adversarii i-au surprins.
Era însă de așteptat ca „tricolorii" să reacționeze prompt, să se dezmeticească și să preia controlul, ceea ce s-a întâmplat după vreo 20-25 de minute dominate de oaspeți. Interval în care băieții noștri s-au mulțumit să tot paseze înapoi și lateral, fiind, parcă, iertați expresia, speriați de bombe!
S-au trezit spre finalul primei jumătăți de oră și au trecut la comandă. Numai că, din păcate, n-au izbutit nici măcar să egaleze golul înscris de Gigovic în minutul 14. Drăguș a irosit 3 ocazii, una mai mare ca alta, până la pauză (23, 30 și 45+3).
Am auzit multe voci criticându-l aspru pe Drăguș, „ratangiul serii"! În apărarea lui, aș invoca amănuntul că, spre deosebire de colegii săi, atacantul de la Trabzon a ajuns în situații de a finaliza, a fost activ și a amenințat permanent poarta lui Vasilj. Ceea ce, mai discreți, parcă menajându-se, nici Man, nici Fl. Tănase și nici chiar căpitanul Stanciu n-au făcut-o.
Ei au dus rareori o fază până la sfârșit, cum au procedat și cei 2 Marin la mijloc. Ambii sub randamentul scontat, împrăștiați. Și așa, în ciuda faptului că a deținut inițiativa în repriza secundă, în care, paradoxal, cea mai mare ocazie i-a aparținut totuși lui Bazdar (90+7), România n-a reușit nici măcar egalarea! Ar fi meritat-o din plin, atât că, nu-i o noutate, fotbalul e pe goluri, nu pe impresii și pe merite.
Ca atare, nu m-aș grăbi să remarc pe vreunul dintre „tricolori", toți evoluând, opinia mea, sub așteptări, parcă la alibi. Niță cu o sumedenie de degajări aiurea, fundașii centrali uneori nesiguri, iar cei de bandă, în special Rațiu (absent în faza golului), mai utili în ofensivă decât pe linia de fund etc.
Dincolo de polemica iscată de neconvocarea lui Louis Munteanu, cred că Mircea Lucescu regretă că n-a efectuat mai devreme schimbările. Că nu a apelat mai repede la Hagi și la Mitriță, care au mai înviorat evoluția, au adus aer proaspăt. Măcar Mitriță, capabil să pătrundă de unul singur, să „spargă", trebuia folosit mai mult.
Să admitem că eșecul de vineri seara ne-a stricat rău socotelile, căci mizam să plecăm pe drumul spre CM 2026 cu o victorie. Vina că n-am realizat-o e una generală, deoarece am subestimat toți, inclusiv mass-media, echipa Bosniei. Ea s-a dovedit una conștiincioasă, bătăioasă, ceea ce anticipam, dar și cu valoare. Superioară, de pildă, în duelurile unu contra unu, rezistentă la tăvăleală, cu nervii mai tari.
Dacă mai acceptați un clișeu, am pierdut o bătălie, dar nu războiul, care poate fi câștigat în pofida acestui pas fals. E obligatoriu însă, spre a rămâne în cursa calificării, să ne întoarcem de la Viena, pe 7 iunie, cu puncte sau măcar cu punct. Stanciu et Co au stricat treaba, ei s-o îndrepte!
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
){kind=small}
