EXCLUSIV Marius Marin: „Vreau în Serie A! Am refuzat să mă întorc în România”

- Marius, când erai puști te uitai la televizor la Jocurile Olimpice, acum te pregătești pentru marea competiție de la Tokyo. Ce așteptări are un tânăr de 22 de ani?

- Copil fiind, mă uitam la gimnaștii români care câștigau medalii la Olimpiadă. Acum, simt deja o mare responsabilitate fiindcă e în joc prestigiul României. Sper să fiu în lotul pentru Tokyo, să îndeplinesc toate condițiile.

- Până la ce nivel putem spera?

- Va fi o competiție foarte grea, necunoscând adversarii, iar faptul că Honduras și Coreea de Sud au fost în primele cinci la ultimul campionat olimpic ne motivează mai mult. Mergem cu gândul de a câștiga fiecare meci și de a-i face mândri pe români de rezultatele noastre.

Marius Marin: „Ai mei au vrut să mă țin și de școală”

- Cum a fost impactul cu străinătatea la 17 ani?

- Am luat-o pas cu pas, fără să grăbesc lucrurile. Am plecat din România de la liga a doua, liga a treia, am ajuns în Italia tot în eșaloanele doi și trei, am început de jos, fiindcă e mai bine așa, uneori, decât să faci doi pași în locul unuia și să greșești mult. Eu am timp, sunt tânăr, nu vreau să mă grăbesc. Fac fotbal de la 7 ani, niciodată nu m-am gândit la altceva, cu toate că am dus și școala în paralel.

- Cum era la școală?

- Am avut părinți exigenți. La început, părinții nu au fost entuziasmați de fotbal, pentru că exista riscul să neglijez școala. Ei voiau să mă țin de carte, mai ales că nu aveam o situație plăcută în familie. Dar au înțeles că-mi doresc fotbalul și m-au sprijinit cât au putut de mult ca să continuu.

Tricoul „domnului Rădoi”

- Cine a fost idolul copilăriei?

- Adrian Mutu, cu el am copilărit. L-am prins în perioada Juventus Torino, când juca alături de Nedved, Ibrahimovici, mă mândream, ca român, că poate evolua la acel nivel. S-a nimerit apoi să ajung și eu în fotbalul italian, deși nu mă gândeam că pot face pasul chiar atât de repede.

- Aveai un tricou cu jucătorul preferat?

- Aici e o povestioară. Am fost cu părinții mei la magazin, văzând că am pasiunea asta legată de fotbal, iar ei fiind suporteri steliști m-au pus să aleg între tricoul domnului Mirel Rădoi și cel al domnului Nicolae Dică. Și l-am ales pe cel al domnului Rădoi, îmi plăcea foarte mult de dânsul pentru că jucam și eu pe același post.

- Care a fost cel mai bun sfat al părinților, l-ai pus în practică?

- Chiar îți mulțumesc că mă întrebi, le datorez enorm, mi-au spus mereu să rămân cu picioarele pe pământ. Eu am plecat singur, de la 17 ani, în Italia, iar ei și-acum, după 5 ani, îmi zic să rămân cu picioarele pe pământ, modest, că mai am mult până să ajung sus.

Marius Marin: „Am avut noroc că sunt om muncitor”

- E mai bine că ai luat-o de la eșalonul doi, decât să fie un impact nefericit cu Serie A?

- Am început cu Sassuolo, Serie A, am stat un an pe bancă, dar n-am debutat. Mi se părea foarte greu, așa că am vorbit cu impresarul meu și cu directorul sportiv să merg la liga a treia, să muncesc și să progresez. Nu știam chestiile tactice. Nu cunoșteam pe nimeni, nu știam limba, am plecat de la un nivel modest și, ajungând să mă antrenez cu fotbaliști de Serie A, era foarte, foarte greu. Dar am avut norocul că sunt un om muncitor și mi-am văzut de drumul meu.

- E greu ca român să răzbești în Italia?

- Da. Nu știi limba, nu te bagă nimeni în seamă, impactul e dur, indiferent de la ce ligă vii. Trebuie să înveți limba și să te acomodezi pe stilul lor. Și dacă veneam de la o formație de top din România, la fel ar fi trebuit s-o fac.

- Ce-ai învățat printre străini?

- Eu am plecat cu gândul să joc în Serie A. Am învățat să nu renunț niciodată. Poți să nu joci 4-5 meciuri sau te accidentezi, însă nu trebuie să te dai bătut și să-ți aștepți șansa, apoi să ai o sclipire.

Ce i-au zis părinții

- Ai avut clipe când ai fost descumpănit?

- Sunt mulți jucători care ajung în Italia, dar neacomodându-se renunță. Nu m-am gândit niciodată să mă întorc. Au fost discuții să vin în Liga 1, chiar la formații de top, însă nu am vrut asta, vreau să joc în Serie A. Aștept trenul meu.

- Părinții tăi, steliști fiind, nu au încercat să te atragă acasă, poate chiar la formația lor favorită?

- Au fost discuții cu FCSB, dar niciodată nu m-au forțat. Părinții mei sunt maturi, chiar și când au fost aceste discuții mi-au zis: "Tu ai drumul tău în Italia, de ce să vii în România, să-ți strici, Doamne ferește!, viața? Continuă pe drumul ăsta, ai timp să joci în România". Nu mă gândesc să revin în țară.

- Este presiunea mai mare, artificială, în România?

- Când văd cele două stiluri mă face să nu mă întorc. În România, dacă dai 4-5 goluri ești cel mai bun, apoi "valorezi" o sută de milioane, iar dacă nu mai joci bine 3-4 meciuri, ești cel mai slab. În Italia, dai 14-15 goluri și de-abia atunci, după un parcurs constant, ești băgat în seamă. z

2 goluriîn 35 de meciuri a reușit Marius Marin pentru Pisa (locul 14 în Serie B) în acest sezon, plus 3 assist-uri

6 selecțiiare la naționala de tineret a României

62 de meciuria adunat în Serie B, marcând 3 goluri și având 6 assist-uri

Sper ca de la anul să fac pasul decisiv spre Serie A. Îmi place mult Vidal de la Inter Milano, un gladiator. Sunt și suporter al campioanei Italiei. Mi-aș dori să vedem cât de curând un român la Internazionale. Eu? O iau pas cu pas, nu mă gândesc la echipe de top.
- Marius Marin, mijlocaș România U23

Citește și alte știri despre echipa națională:

Mihai Stoichiță a mai găsit 5 scuze pentru dezastrul cu Georgia » De la viteza adversarilor, la „naționala olimpică”

Încă o modificare în lotul României U23, pentru cantonamentul din Spania