Articol de Cristian Coman - Publicat sambata, 16 noiembrie 2019 10:00
Aceste articol este despre mobilizare. De ce „Hai România!” nu este același lucru cu „Noi suntem români”.
Un demers mobilizator al Federației Române de Fotbal, publicat joi, se dorea a fi totodată o replică spirituală la adresa staff-ului echipei suedeze. Nordicii se temeau de un așa numit rasism românesc. (Nu aveau deloc motive? Presimțeau probabil minutul 81) Sau doar îl invocau, ca să provoace neliniște în vestiarul și tribunele de pe National Arena.
Ce a făcut FRF după această „jignire” nordică? Ce facem noi când alții ne atacă.
Ne apărăm sărăcia și nevoile și neamul.
Această perspectivă arhaică a fost adaptată la 2019, dar pe vorbe: FRF a postat pieptu-i de român în față. De fapt, le-a spus nordicilor cu ambasadă foarte activă pe facebook că nu ne impresionează. Pentru că suntem ROMÂNI.
Nici pe suporteri, nici pe fotbaliști nu i-ar fi afectat diversiunea suedeză. Motivul? 50.000 de români în tribune + 11 (+3) pe teren. Tot români.
Valențele acestei nații miraculoase, românii, erau de netăgăduit. Ieri. Azi mai sunt? În primul rând, sigur eram puternici.
„Nu spunem că suntem mai buni, poate nici nu suntem. Dar sigur suntem mai puternici”, spune eseul FRF.
În al doilea rând, noi, românii, o rupem cu munca. Avem - n-avem treabă, muncim. Pentru că, ați ghicit, suntem români. Și numai cine nu muncește, nu greșește. E și cazul lui Cosmin Contra. La cum a arătat abordarea pentru meci, sigur a muncit foarte mult.
„Nu declarăm că vom câștiga, nu citim viitorul. Dar muncim pentru asta. Suntem ROMÂNI”, continuă eseul.
Norocul nostru a fost că FRF nu a declarat: vom câștiga. Vă dați seama? Trebuia să dezmintă după fluierul final. Dar mobilizarea cu ajutorul eseului a mers mai departe, a atins apogeul: toate calitățile posibile victorioșilor și toleranților se definesc cu un singur cuvânt. Ați ghicit!
„Și cât de ROMÂNI suntem, veți vedea pe Arena Națională. Cu 50.000 în tribune și cu milioane în țara asta care vă primește senin. Și cu alte milioane răspândiți în lume. Poate nu suntem suficient de mulți. Dar suntem TOȚI.”
Mesajul, se vede treaba, nu a pus jăratic în crampoane și nici în vuvuzele. Poate doar în unele minți înfiebântate de apariția lui Isak pe teren.
Dar fotbalul rămâne totuși un joc, nu un război. De aceea, propun ca seriozitatea de mobilizat trupe terestre - care străbate scrierea dinaintea confruntării oștilor - să fie amplificată și cu următorii termeni adunați din cultura neamului:
„Noi suntem români, noi suntem aici pe veci aici stăpâni” – pe care să o scrie un reprezentant FRF când se suspendă terenul.
„Românul are şapte vieţi În pieptu-i de aramă!” – atunci când jucătorii sunt loviți de adversarul nordic sau iberic, dar se ridică, joacă și speră să înscrie.
„V-așteaptă izbânda, v-așteaptă și frații Cu inima la trecători” – a se utiliza când Naționala urcă în avion pentru un meci decisiv – cum ar fi fost cu Spania, dacă Suedezii nu puneau plumb în ghetele alor noștri.
Acestea au fost îmbărbătările cazone și verzi. Acum, înainte de finalul iberic, săpăm din nou tranșeele.
La arme! În fața noastră este barajul.
Si, eventual: La vremuri noi, tot noi.
PS E bine să fii român. Câteodată nu e suficient ca să câștigi.
)
)
)
)
)
)
)
)
){kind=small}
