Articol de Viorel Tudorache - Publicat miercuri, 04 mai 2011 00:00 / Actualizat miercuri, 04 mai 2011 12:23
Feri a devenit aseară tatăl lui Andrei Vaştag, pierzîndu-se printre ceilalţi părinţi ai juniorilor lui Văsîi. Gazeta a aflat ce sfaturi i-a dat acesta băiatului său
VEZI AICI REZULTATELE ŞI CLASAMENTELE DE LA CE U17
"Tricolorii" mici au avut suporteri speciali la meciul de aseară cu Cehia, debutul la turneul final Euro 2011, rezervat juniorilor sub 17 ani. Puştii lui Adrian Văsîi au fost susţinuţi din tribunele stadionului FK Obilici de părinţi, mai ceva ca la examenele de admitere. Cel mai înfocat a fost fostul mare campion la box, Feri Vaştag, tatăl mijlocaşului Andrei Vaştag, de la LPS Banatul.
Vaştag senior (41 de ani), a venit la Belgrad împreună cu soţia şi cu fratele său. Înainte de meci, fostul boxer şi-a omorît timpul la o bere, într-o cafenea din apropierea stadionului, împreună cu grupul de prieteni care l-au însoţit din Reşita.
- Aveţi emoţii pentru fiul dumneavoastră?
- Emoţii de suporter, pe cele de tată nu vreau să mi le exteriorizez pentru a nu se transmite prin telepatie şi lui Andrei.
"Să mănînce puţin, să aibă explozie"
- Aţi apucat să vorbiţi cu el de cînd e în Serbia?
- Luni puţin, mi-a zis să-i aduc nişte lucruri. I-am spus să fie serios, să se odihnească, să mănînce puţin pentru a fi exploziv şi să-şi asculte antrenorii. Sînt cele mai importante lucruri la o competiţie.
- Cum de l-aţi lăsat să facă fotbal şi nu l-aţi canalizat spre box?
- A făcut box, dar i-a plăcut mai mult fotbalul. În fotbal sînt mai multe modele şi nu puteam să-l oblig să facă ceva împotriva voinţei lui.
- Nu vă pare rău că n-a continuat să practice boxul?
- Nu, fiindcă doar un părinte care n-a făcut sport poate impune copilului ceva ce nu-i place. Şi la box ar fi avut perspective, dar fotbalul l-a atras mai mult şi a şi arătat calităţi de la început. I-a plăcut de mic colectivul, la box trebuia să fie singur, el cu el contra adversarului.
I-a moştenit "stînga"
- Ce moşteneşte Andrei de la dumneavoastră?
- E stîngaci şi la mînă şi la picior ca şi mine. Victor, fiul ce mare a dreptaci. Spre deosebire de mine, lui îi place să iasă mult în evidenţă. Performanţele m-au obligat însă să ies şi eu în faţă.
- Ce amintiri aveţi din Serbia?
- Foarte frumoase. La începutul anilor '90, am boxat în campionatul Serbiei, la echipa Macvasabac. Făceam naveta Reşiţa - Belgrad. Am ieşit vicecampion, dar eu îmi cîştigam toate meciurile. Eram deja campion european şi mondial.
La box e jale
- Ce l-aţi sfătui pe Andrei să aleagă între Liga 1 şi o echipă din străinătate?
- E greu afară, sînt încă fragezi. Ar fi bine pentru moment şi Liga a doua. Ar avea posibilitatea să crească. În cîţiva ani trebuie să-şi dea seama dacă poate ajunge sus sau se mulţumeşte să cîştige doar cît să-şi întreţină familia. De la o vîrstă, n-are rost să mai faci sport dacă eşti în Divizia C, spre exemplu. Nu ar avea rost să piardă timpul, dar deocamdată e în grafic.
- Ce se mai întîmplă în lumea boxului?
- E jale. Rudel Obreja încearcă să mă convingă să lucrăm din nou împreună la lot, dar fără bani e greu să faci performanţă. Şi apoi, eu n-am mai auzit să existe loturi naţionale în ultima vreme. Sportivii se pregătesc la cluburi.
)
)
)
)
)
)
)
)
