Articol de Costin Ștucan - Publicat vineri, 29 noiembrie 2019 14:09
Prezent în studioul GSP Live, Sandu Lungu a vorbit despre copilăria sa grea, marcată de detenția tatălui său și de protecția lui Marius Vizer, despre asocierea cu lumea interlopă, despre culisele emisiunii de la ProTV, dar și despre riscurile neștiute ale luptelor din cușcă.
Acum 25 de ani, Alexandru “Sandu” Lungu (45 de ani) câștiga ultimul titlu de campion mondial, fie el și de juniori, din judo-ul românesc. Trecut apoi la luptele din MMA, fostul reprezentant al României la Jocurile Olimpice din 1996 a devenit foarte cunoscut după apariția la showul TV “Uite cine dansează”, în 2017. Citiți rândurile următoare pentru a descoperi un alt fel de personaj decât “gorila de 170 de kilograme”, așa cum se alintă uneori.
Ce faceți, domnule Lungu?
Ce să fac? Mă antrenez, mă pregătesc pentru meciul de duminică. Mă bat cu un kurd-englez în gala Colosseum din 1 decembrie, pe reguli de kickbox. Adversarul e mai tânăr.
Ce înseamnă faptul că e mai tânăr?
Are 33 de ani, e mai ușor în greutate. Sunt mai periculoși, mai atletici.
Faceți studiu video înainte de bătăile astea?
Da. Găsim pe internet meciuri. Pe vremuri, nu aveam șansa asta.
Ce știe să facă adversarul de duminică?
Să dea cu picioarele în mine.
Și Sandu Lungu ce știe?
Eu, să dau cu pumnul (face cu ochiul).
Mai aveți motivație?
Da, da. E la fel ca în tinerețe. Fac asta din plăcere. Eu oricum fac sport, e stilul meu de viață. De ce să nu fac și meciuri cât mai pot?! Dacă tot sunt cerințe și am propuneri…
Detenția tatălui și protecția lui Vizer
Pentru cei care nu vă cunosc, cine este Sandu Lungu?
Vorba unui prieten… “Un moș nebun care mai luptă în cușcă”. Sandu Lungu e un fost sportiv de performanță la amatori care a început de mic, de la șase-șapte ani, cu lupte. A trecut la judo. A crescut sub tutela domnului președinte Marius Vizer, mi-a fost antrenor și este și nașul copiilor mei. Am avut o copilărie destul de grea. Dânsul m-a luat la el acasă, m-a crescut…O poveste frumoasă…
Știu că părinții dumneavoastră s-au separat la un moment dat.
S-au separat. Am muncit mult. Am reușit câteva performanțe ok la judo, dar am avut și multe ghinioane, un accident de mașină…
Ce accident?
În 1996, după Olimpiada de la Atlanta. La o lună am avut un accident de mașină care m-a scos o lună din circuit. O fractură de femur. În rest, ce să vă zic?! Am un titlu mondial de juniori, un titlu mondial de sambo.
M-am uitat la imaginile din 1994, când ați luat titlul mondial, și sunteți de nerecunoscut față de momentul actual.
Da, dar aveam barbă și atunci. Țin minte și acum că, după finală, mi-a zis antrenorul Statelor Unite: “Tu cred că ești făcut în acte, nu cred că ai 20 de ani!”. Mi-a căzut foarte rău. Era ca și cum aș trișa. Purtam barbă, era o superstiție înainte de meciuri.
Gimnastele românce au avut vârsta falsificată…
Eu nu știu asta. Dar asta ar însemna la mine ca acum să nu am 46 de ani, ci să am 50 de ani. E în dezavantajul meu. Nu cred că la 50 de ani mai sunt prin ring.
Deci nu aveți 50 de ani?
Nu. Aveam 20 de ani atunci. Nu am trișat.
120 de flotări pe zi. Un leu flotarea
De ce judo?
După ce s-au separat părinții, tatăl meu a avut probleme. A fost închis și așa a venit domnul Vizer care avea un prieten comun cu tatăl meu. Eu făceam 110-120 de flotări la șase-șapte ani…
Pus de cineva?
Tatăl meu a fost luptător. Îmi spunea că dacă vreau bani de înghețată, de un film, îmi dă un leu de flotare. Erau bani la vremea aia. Când a văzut că fac zilnic 100 de flotări, a zis că îmi dă 50 de bani. Așa…Domnul Vizer m-a luat, m-a dus acasă la dânsul, la Tinca. Antrena acolo, apoi a primit post la Oradea la școala sportivă. Atunci, m-am mutat la internat. În vremurile alea, era fascinația aia pentru kimonourile din filme.
Cu ce ați rămas din judo? La ProTV, la emisiune am remarcat o demnitate în postură care cred că vine de la judo…
Da, deși am depășit acele chestii din judo…Aici am trișat. În judo, te învață să fii foarte respectuos. Să saluți tot timpul, saluți intrarea în sală, salteaua, nu stai cu spatele la sensei. Nu stai cu spatele la tabloul cu Jigoro Kano care a fost părintele judo-ului. Te descalți tot timpul. Judo te învață să te temperezi.
Amintiri cu Putin, din Siberia
Cum a fost experiența de la Mondialul din Egipt la care ați devenit campion al lumii de juniori?
În afară de nașterea copiilor, acesta a fost cel mai fericit moment din viața mea. Tot timpul am avut față de țara aia un respect, cu piramidele, cu minunile. O țară încărcată de spirit. Dar când am fost să vizităm, m-a uimit mizeria. Erau sute de mii de dopuri de sucuri pe jos. Veneau cu cămile, cu traiste cu sucuri pentru turiști și le desfăceau acolo. Nu te lăsau în pace, erau călare pe tine să-ți ia banii. Veneau cu o statuetă: “Please, gift! Cadou! Suvenir!”. Vânzătorul mă pupa și îmi făcea semn să plec cu statueta. Apoi venea din spate să-i dau ceva, banii. “Nu ai spus că e suvenir?!”. Voiam să i-l dau înapoi, dar nu-l voia. Și începea iar cu cerutul banilor.
Era un truc să vă ia banii…
Da, dar eu am rămas cu amintirile frumoase de la concurs. Apropo, acolo mi-am plătit singur deplasarea. Federația de judo nu avea bani. Mi-am găsit sponsor, un halterofil care nu mai trăiește acum, mi-a dat 1.000 de mărci.
Ce a însemnat relația cu Marius Vizer?
M-a învățat de la cum să țin cuțitul și furculița în mână, ce să vorbesc la masă, cum să mă comport, cum să nu sorb supa (trage aer, imitând sunetul). Avem o relație foarte bună.
El a ajuns un tip influent nu doar în lumea sportului, dar e un tip influent și în lumea politică.
Nu cred că e interesat de lumea politică. El are o prietenie mai sinceră, de simpatie, cu președintele Putin. Vă dau un exemplu. A fost ziua domnului Putin, a invitat un cerc mai retrâns de 10 oameni, iar printre ei a fost și nașul meu. Domnul Putin vine periodic la dânsul la birou, la Budapesta.
Nu v-ați nimerit acolo la o vizită a lui Putin?
Nu, nu, dar am fost la un concurs de judo, la Cupa Putin, ținută în Siberia. Acum vreo 20 de ani. Țin minte că trăia antrenorul domnului Putin și a mers în tribune să-l pupe. A fost un moment sentimental frumos.
Filmele porno și coada la baie
De ce ați trecut către MMA?
Poate și filmele, poate și eu ca om. Când au apărut primele casete de la UFC, mi s-a părut un exemplu de bărbăție. Mi-am trimis și eu un CV la Pride, în Japonia. M-a motivat puternic, l-am învins pe Bob Sapp. Mie sportul de contact mi-a salvat viața. După ce renunțasem la judo, ajunsesem la 190 de kilograme. Apoi, m-am reapucat de sport și am slăbit. Plus că am făcut și bani din asta.
17 victoriidin 22 de meciuri are Sandu Lungu la MMA (mixed martial arts). 11 sunt prin knock-out
V-ați asigurat viața din punct de vedere financiar din asta?
Nu! Dar n-am trăit rău. Dacă ești simpatic, cineva te place. Ești ce trebuie acolo. Eu mă consider un showman. Depășesc standardele. Nu-mi place tactica. Sunt agresiv, dar nu prea am suflu. La mine e ori la bal, ori la spital. Dacă eram în America, poate ajungeam și în filme.
V-ar fi plăcut să fiți în circuitul american de wrestling?
Da. E clar că un trucaj acolo, dar mi-ar fi plăcut. Dacă mai țineți minte, pe vremea lui Ceaușescu erau videotecile de apartament, interzise. Să făceau noaptea, plăteai și îți băgau filme care nu se dădeau la cinematograf. Am fost într-o seară, țin minte că mi-am luat și niște palme de la domnul Vizer a doua zi pentru că am pierdut noaptea. Îți băgau filme cu ninja, filme de comando, karate.
Era un mix…
Da, la un moment dat băgau și filme XXX. La alea, toată lumea era în rând la baie. Dar la un moment dat au băgat Conan Barbarul. Filmul apăruse în 1981, treaba asta era prin 1986. Țin minte că toată lumea a adormit la filmul ăla. Stăteai pe covor, pe jos, pe unde prindeai. Făceau oamenii ăia 3.000 de lei pe noapte din taxa de intrare. Era un salariu.
Era un business la negru.
Da. Și la Conan Barbarul a adormit toată lumea, mai puțin eu. M-am uitat fascinat la mușchii lui (n.red. - personajul e jucat de Arnold Schwarzenegger) . La brațele lui. De atunci am început să trag mai mult de fiare, să facă forță. Aveam 12-13 ani.
Secretul unui sportiv celebru: bolnav de hepatită
Vă e teamă de sechelele pe care le lasă sportul de contact? Acum aveți trei copii…
La MMA nu-ți iei atâția pumni ca boxerii. La MMA, dai un pumn, amețește omul, mai dai doi-trei pumni și arbitrul oprește meciul. La box, poți să-ți iei mii de pumni în 12 reprize. Ei au o boală, sindromul boxerului. Vorbesc mai repede, bâlbăît. Sper să scap de asta. Am și eu nasul operat, am dioptria mare la ochi de la un genunchi primit.
Soția ce zice de meseria asta?
Ce să zică?! Știe că e viața mea, nu are cum să-mi interzică. Singura chestie a fost că anul trecut trebuia să merg la o luptă în străinătate, pe o sumă frumușică, peste 10.000 de euro, cu un sportiv cu o cotă bună - nu vreau să-i dau numele să nu-i stric treburile - și aflasem că are hepatita C. Soția mi-a zis să nu merg: “Ai copii, te contaminează, nu te duce!”. Am stat mult să mă gândesc și nu m-am dus.
De unde știați că are hepatită?
Se află. Din culise. Am renunțat deși era un nume destul de ok. Pentru mine ar fi fost bine în CV, dar mai bine așa.
A continuat să lupte deși e bolnav?
Luptă, dar la el, acasă. Nu-l primește nicăieri.
E o chestiune riscantă.
Da, se pot întâmpla multe, dar îți asumi.
A existat tentația să trucați un meci?
Nu. Ar fi fost degeaba tot ce am făcut și am muncit. Sunt multe răutăți, sunt multe promoții concurente și nu știu cum să mai arunce unii în alții.
“Ghiță m-ar rezolva repede!”
Cum vi se par luptătorii români de top? Ghiță, spre exemplu…
A fost cel mai mare luptător al nostru în kickboxul profesionist. A luptat cu cei mai buni.
Ar fi fost posibil să luptați cu el?
Pfff, nu cred că e cazul. Suntem prieteni și nu aș face față pe regulile lui de luptă. Vă spun sincer. El e kickboxer, eu sunt luptător de MMA, două sporturi diferite. Din câteva lovituri de picior, m-ar rezolva repede. E peste.
Moroșanu e un tip de showman…
El se apropie de stilul meu, mai pe show. Pe lupta corp la corp, nu prea tacticizează. El nu e greu veritabil, ăștia pornesc de la 1,90 metri în sus. Dar nu mai contează, dacă face spectacol. El e bine așa cum e. De aia e Moroșanu.
Care e povestea din spatele emisiunii de dans? Înainte, nu dansați nici la nunți.
Am avut și certuri cu soția pe tema asta: “Mă, nici măcar un dans…”!? Tot spuneam că sunt șchiop. Mai veneau nuntașii cu pălincuțe să mă bag la horă. Tot timpul refuzam. Apoi, m-a sunat un producător de la emisiune printr-un prieten comun. I-am trimis la plimbare. Apoi, iar. M-a sunat, a făcut o ofertă, am refuzat. M-au tot ofertat până am acceptat.
Cât a fost oferta?
Nu contează.
Ce ați fi putut să vă luați de banii ăia?
(Râde) Să-ți spun, nu?! N-aș mai face-o încă o dată pentru banii ăia. Am început emisiunea prin mai, la începutul lui septembrie nu mai aveam nimic din ei. Bineînțeles, am mers tură la Mamaia, s-au terminat. Dar am rămas cu o amintire frumoasă, deși a fost o perioadă foarte grea. Plecat trei luni de acasă, cu copii mici. Dar te motiva plăcerea de a merge mai departe, de a fi apreciat de public.
“Andreea Marin avea ceva cu mine”
Ați învățat să dansați un pic după emisiunea asta?
Un pic, da. Dar nu mai știu nicio coregrafie, nimic. Am uitat. Dar probabil dacă ar veni Raluca, fata cu care am dansat…Ea m-a înțeles și îi mulțumesc frumos. Oricum, am făcut ruptură de mușchi la un moment dat, la o fandare. Era mușchiul obosit, deshidratat. Prezența mea acolo rămâne o satisfacție mare. Mi-a căzut bine, așa.
E un stil de dans care v-a intrat la suflet?
Valsul a fost reușit. Am muncit mult, mi s-a potrivit cât de cât. E mai lent, pentru un urs ca mine. Mi-a plăcut și tangoul. Pașii grei a trebuit să-i învăț.
Ați mai dansat vreodată după ce ați ieșit din emisiune?
Nu. Mă gândeam să le spun prietenilor să plătească dacă mai vor dansul. O chemam pe Raluca și mai făceam o dată.
Juriul cum a fost?
Mi-a plăcut de Florin Călinescu, a fost simpatic și a ținut cu mine. Tipul cu ochelari, Gigi (n.red. - Căciuleanu), mă lăuda că m-ar lua în echipa lui de dansatori cu care umbla prin lume, dar îmi dădea numai nota patru. “Stai jos, doi!”.
El era cel mai dur?
Andreea Marin era. Avea ceva cu mine (zâmbește). Dar am rămas prieteni. Ne-am revăzut la un eveniment și ne-am distrat. Dar ea mă înțepa. Nimic nu era bine.
“Oamenii se sperie de mine la baie”
V-a schimbat viața prezența în emisiune?
Da. A văzut lumea o față umană a mea. Mi se întâmplă de multe ori să mă intersectez brusc cu cineva care e cu privirea în jos și să se sperie. Pe la toaletă…Dar au văzut toți că sunt om. Asta mi-e meseria, cu luptele. Nu e vorba de dublă personalitate, dar acolo trebuie să fii dur, altfel ți-o capeți! Chiar doare. Dacă nu dai tu, dă el și doare.
Ce simțiți când tresare lumea la vederea dumneavoastră?
Acum râd. Dar într-o perioadă mă gândeam: “Mamă, chiar așa de urât sunt?! Nu mai ies din casă!”. Dar te obișnuiești. Se obișnuiește un infirm, darămite eu. Dacă iubești viața, te obișnuiești și treci peste orice.
Înțeleg că vă opresc femeile pe stradă…
Da, pe vremea aia. Eram într-un restaurant, mâncam singur. A venit o doamnă din spate, m-a pupat pe chelie și mi-a zis că sunt extraordinar. Într-un mall, a venit o doamnă mai în vârstă care m-a rugat să pună mâna pe mine. Am primit mii de mesaje. În special de la doamne. “Ce ați reușit în seara asta ne-a făcut să lăcrimăm”. Îți cade bine. Înseamnă că ai făcut ceva ok.
Ați mai primit vreo ofertă după asta?
Da.
Unde, la Ferma Vedetelor?
Da. Și în Asia. Dar nu am nici kilogramele, nu vreau să mă mai chinui. Sunt condiții aspre. Mi-a zis Benny Adegbuyi care a fost la un show: “Nu te duce că nu o să știi cum să ieși afară mai repede!” Noi suntem mai mâncăi. Îți ieși și din formă. Nu știu dacă merită banul ăla. Eu vreau să fiu top la competiții.
Indignat de povestea ursului lovit de mașină
Care a fost cea mai mare bursă pe care ați câștigat-o în sport?
Bursa și cu banii de la sponsori, 15.000 de euro. Au fost vremuri mai bune. Acum ne mulțumim cu orice, orice e binevenit.
Cât mai puteți face asta?
Nu știu. Anul viitor îl fac sigur pentru că am contract cu Colosseum. Vedem cum ne simțim. Mai cade o bucșă, un șurub.
Ce mai cade?
Genunchiul. Va trebui proteză peste vreo 10 ani.
O să intrați șchiopătând la gala de duminică?
(Râde) Da, în baston. Glumesc. O să intru cu pelerina de Jedi. Mi-au plăcut filmele Războiul Stelelor. Ți-au plăcut?
Da, da! Apare ultimul acum…
Da? Aseară am văzut seria aia când era cu maimuțicile alea pe planeta aia. Când îl învinge Luc pe taică-su. La duel. Nu am rezistat până la final. Trebuie să dorm înainte de gală.
Care e scena preferată din Războiul Stelelor?
Apariția lui Lord Darth Vader. Aveam la un moment dat pe telefon (începe să cânte muzica din Star Wars). Personajul ăsta a dus filmul la un alt nivel. Fără Vader nu mai era nimic la fel.
VEZI AICI MOMENTUL ÎN CARE SANDU LUNGU CÂNTĂ MUZICA DIN STAR WARS
Un alt film pe care-l aveți la inimă?
Terminator. Joacă Arnold și în ultimul.
El a mers spre politică, fiind guvernator de California. V-a tentat zona asta politică?
Nu.
Dar ați avut oferte?
Da. Viceprimar prin zona Oradei, nu în oraș. Dar politica e o zonă prea murdară. Se fac prea multe compromisuri. Eu sunt oricum foarte supărat pe ce se întâmplă prin România, cu pădurile, cu urșii. Cum să termini urșii de pe fața pământului? Trebuie găsită o soluție, să le facă un țarc, un parc al lor. Ne batem joc de tot ce ne-a dat Dumnezeu, de toate viețuitoarele. Iar pădurile, nu mai zic…Dacă îți arăt niște filmulețe cum merg pădurile noastre afară…Nu știu ce va fi. S-a schimbat și clima. Mă doare.
Se va schimba ceva în România după alegerile astea?
Dânsul (n.red. - Iohannis) a fost și înainte. Ce să schimbe? Nu știu dacă e după el.
De ce s-a afișat cu interlopul Corduneanu
Am o întrebare delicată și mă pregătesc să mă îndepărtez de dumneavoastră. De ce se asociează sportivii cu lumea interlopă? Am văzut poze cu dumneavoastră și un tip din clanul Corduneanu.
Aici e simplu. Costel (n.red - Corduneanu) a fost cu mine la lotul național, la Olimpiada din 1996. El era la lupte, dar în cantonamentul din Poiana Brașov am fost împreună. Făceam antrenamente în aceeași sală. A fost un sportiv foarte bun.
Deci vă leagă trecutul de sportiv?
Da. Unde ne întâlnim, vorbim cu drag. Eu nu sunt genul să fug de un om. Care e treaba? Ce legătura au amintirile mele cu viața unui om?! Am avut prieten care mi-a “căzut”, a intrat la închisoare, și m-am dus să-i duc pachet la vorbitor. Mă întreba lumea ce caut acolo. Gata, nu mai avem sentimente? Ne ascundem? Că ăla a făcut ce a făcut? Asta e viața. Nu tuturor ne-a mers bine. Și îți mai spun eu ce se leagă între sportivi și ei. Când apare un sportiv mai puternic, apar din ăștia care sunt mai isteți: “Hai, tu, cu mine că trebuie să iau ceva de la cineva!”. Care e mai puternic și știe să se ferească, bravo lui!
Adică sunt introduși în lumea recuperatorilor…
Gen. Da, da. Sunt mai slabi de înger sau mai coruptibili. Mușcă. De aia se face asocierea.
Cum vă vedeți viitorul?
Sport până mă mai pot ridica din pat. Vreau să-mi canalizez copiii spre sport și spre școală. Am un mic business, o firmă de pază. Nu prea merge, e foarte greu. Se leagă autoritățile de orice. Când trag linia la final, să iau ceva de Sărbători, mă trezesc că mai mult iau angajații mei.
Plânge imediat la filme
Sunteți privit ca un dur. Care a fost cel mai dur moment al vieții dumneavoastră?
Moartea tatălui meu, recent. Am mers la spital, l-am văzut cum l-am văzut. Pentru mine a fost cel mai puternic om.
Deși ați spus cândva că nu ați vrea să fiți un tată ca el…
Nu, nu!… Ba da, poate am zis. Nu aș fi vrut. Dar asta nu înseamnă că nu-l iubesc. Am făcut și un tatuaj în amintirea lui. Eu credeam că o să mor eu înaintea lui. El nu era de acord că sunt așa de mare. Îmi spunea că mă trage pământul mai tare cu cât sunt mai greu. Era un tip citit.
Un om dur ca dumneavoastră a plâns vreodată?
Da. La fiecare film. Îmi plac dramele și plâng imediat. Îmi e rușine de familie, de alții dacă sunt prezenți. Nu știu cum să maschez.
Există un clip cu dumneavoastră bând un cocktail din 20 de ouă crude. De ce?
Păi eu așa am crescut. Așa am învățat de la taică-miu. Miere, 10 ouă crude și un litru de lapte.
Explicația științifică fiind?
Păi, mierea e miere, ouăle crude sunt ouă crude și laptele e lapte. (Râde în hohote de explicație)
Dar nu e greu pentru ficat?
Nu știam eu atunci de asta. La 16-17-18 ani nu e nimic greu. Mă uit la tinerii ăștia de azi cum merg în tricou pe frig. Păi, la mine, când vine septembrie începe să-mi curgă nasul. Imunitatea scade odată cu vârsta. Duci mai greu orice. Acum stau cu vitamina C în buzunar. Dacă mă ia o răceală înainte de meci, îmi ia tot suflul. Se duce toată pregătirea. (discuția curge spre fizicul lui și își arată bicepsul la cameră)
Numele lui, tatuat de fete
Cât de mare e bicepsul?
60. Sunt bine, nu?
Ce tatuaj aveți?
Alexandru Macedon. Îl am și pe Hulk.
Câte tatuaje aveți?
30-40. Unele mai vechi le-am acoperit.
Numele de fete din tinerețe?
A, nu. Știu vreo trei-patru fete care și-au tatuat numele meu. După ani de zile, m-am întâlnit cu ele și aveau un trandafir în locul numelui meu.
Am citit undeva că vă plăcea să desenați. Vă dăm un pix și o foaie și ne desenați ceva?
(Acceptă și începe să schițeze un personaj cu mușchi). Pătrățele nu are. E cum ar vrea Sandu Lungu să arate. Îi fac și un pic de păr, așa că nu sunt eu. N-am mai desenat de 20 de ani. Când eram mic, desenam pe Arnold. Îi desenam pe ăștia cu mușchi.
În câteva secunde, Sandu Lungu a schițat asta. Apoi a încheiat discuția cu un mesaj pentru cei care vor să-l vadă duminică la Gala Colosseum ținută la Polivalentă: “O să vedeți cum iese Hulk-ul din mine!!”
VEZI AICI POVEȘTILE LUI SANDU LUNGU DE LA GSP LIVE
)
)
)
)
)
)
)
)
