SPECIAL GSP De pe Anfield spre Athos » Povestea impresionantă a impresarului care a abandonat fotbalul și s-a dedicat celor sfinte: "Îmi era teamă de tristețe, de suferințe inutile"

"Pentru mine, viața duhovnicească este necontenita noastră osteneală de a ne învrednici potrivit acestui duh dumnezeiesc din noi. Într-o etapă a vieții mele personale, mi-am pus întrebarea în ce fel să-i răspund lui Dumnezeu cu dragoste pentru dragoste și, după trecutul meu, presărat cu multe echivocuri și rătăciri, cum să mă redresez în ideea de a mă face vrednic de acest dar dumnezeiesc".

*Un moment de reculegere la mormântul Părintelui Cleopa, la Mănăstirea Sihăstria

E una dintre mărturisirile neașteptate ale unui fost impresar român, Adrian Ștefănescu, persoana care, timp de peste un deceniu, a fost poarta de intrare a juniorilor români către Marea Britanie.

I-a îndrumat pe Țucudean, Ioniță II sau Cojocaru

Ajuns la 35 de ani, bărbatul stabilit în Norvegia a publicat recent o carte-confesiune, "De pe Anfield spre Athos", în care-și prezintă drumul de la o copilărie nebunatică în ținutul Bucovinei până la statutul de azi, acela de pelerin și de om aplecat către cele sfinte.

Sunt două borne care încadrează inclusiv o viață agitată petrecută în fotbal: junior neîmplinit la Dinamo, "șușaneaua" unui transfer ratat în Arabia Saudită, colaborator al celei mai mari companii britanice de impresariat, "Stellar Group", scouter oficial pentru Liverpool, îndrumător a zeci de puști români ajunși de-a lungul anilor să activeze sau să efectueze stagii la diferite grupări din Albion.

Câteva nume: Țucudean (Celtic, Man. City), L. Filip (Rangers), Al. Ioniță II (Blackburn), Cojocaru (Liverpool, Reading), Oaidă, Erdei (ambii Wolverhampton), Vasi (Man. City) sau Fl. Matei (Liverpool).

*Ștefănescu, în stânga, alături de Filaret și de actualul internațional Țucudean (al doilea din dreapta), pe durata unui stagiu la Celtic Glasgow

"Nu plânge, ci te roagă!"

Alintat în copilărie "Micul Rasputin", "nu am aflat nici până azi de ce", Ștefănescu a făcut marea schimbare a vieții după decesul mamei sale, în Norvegia: "Cu ultimele ei puteri, mi-a spus ultimele cuvinte: «Nu plânge, ci te roagă!».

În momentul acela cred că moartea s-a prefăcut că-i absentă sau poate că undeva, într-un colț al camerei, chiar râdea de mine, cel care încercam să spun în gând «Tatăl nostru» și nu știam, în starea creată, de unde să încep această rugăciune domnească".

Și continuă: "Realizez prin reculegere cum, luând parte la acele scene din ultimele zile, Dumnezeu a luat la el un om viu, prin moarte, dar în același timp a înviat la viața cea adevărată un om cât se poate de «mort» spiritual și sufletește. Cred cu tărie că, la trecerea părinților mei dincolo, Raiul s-a îmbogățit cu doi sfinți".

Botezat la 33 de ani, "vârsta cristică"

"Punctul culminant este botezul ortodox canonic, primit la 33 de ani, adică la vârsta cristică, grație harului convingător al Episcopului Macarie Drăgoi al Europei de Nord. După trei decenii de zbuciumată viață, copilul căutător de miracole devenise cu adevărat creștin mărturisitor", scrie în prefața cărții Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române.

*În timpul ceremoniei botezului, trăit la 33 de ani într-o biserică ortodoxă din Norvegia

Este pasul făcut tot în Norvegia de fostul impresar, care primise la naștere botezul în biserica rusă de rit vechi, la Climăuți, veche moșie a mănăstirii Putna.

Călător în locurile sfinte

Astăzi, Ștefănescu își împarte viața între Athos, Ierusalim, Rohia, Putna, Gorovei sau alte așezări mănăstirești. Caută răspunsuri, îi descoperă și-i aprofundează pe Dostoievski, Eliade, Schopenhauer, Noica sau Steinhardt, mai ține slujbe la care prezența preotului nu e necesară.

A lăsat în urmă afacerile și fotbalul: "Trăiam într-o lume în care răutatea din societate se înmulțise, iar noi, oamenii, în derută, pierduserăm orice reper moral. Femeile, prin ținutele lor, îmi sugerau că nu vor să fie privite altfel decât în stil obscen, animalic.

Bărbații pierduseră din aerul romantic pe care mă așteptam să-l respir odată cu ei. În fața femeilor contau banul, haina, limuzina. Ani de zile luptasem să devin unul asemenea lor, să am succese comparabile cu ale lor, dar, spre deosebire de această categorie de «succesomani», îmi era teamă de tristețe, de suferințe inutile".

*Ștefănescu, primul din dreapta, la chilia Părintelui Isidor de la Sfântul Munte

"Dacă în urmă cu câțiva ani gândirea mea era împrăștiată în cele patru puncte cardinale, acum inima mea e preocupată de trăiri adecvate acestei noi percepții asupra sensurilor lumii în care îmi duc zilele"
Adrian Ștefănescu, despre momentul botezului ortodox

Matthaus și Trapattoni refuzați de Dinamo!

Ștefănescu dezvăluie în carte cum, în 2006, șefii lui Dinamo n-au luat în calcul două nume cu greutate pentru banca tehnică:

"Ajung să le propun varianta de a alege ca antrenor între Lothar Matthaus și Giovanni Trapattoni. Pe neamț agenția noastră îl reprezintă direct. Iar pe italian îl propunem și-l reprezentăm printr-un mandat obținut de la agentul său.

Dar... decizie de român... conducerea dinamovistă a ales atunci să meargă pe mâna lui Mircea Rednic, ceea ce, recunosc cu toată sinceritatea, mi s-a părut un lucru firesc. În primul rând, era un bun cunoscător al fotbalului românesc, în al doilea rând, era un jucător emblematic pentru clubul alb-roșu"

Adrian Ștefănescu despre...

...meciul România – Columbia, CM '94: "Nu știu dacă sprintul lui Răducioiu, plutitorul gol marcat de Hagi, eleganța înțelegătoare în deplasare pe teren a lui Lupescu, spiritul de dăruire al lui Dorinel Munteanu, verva pătimașului comentator Cristian Țopescu, vuietul suporterilor români ieșiți pe străzi după fluierul final – repet – nu știu ce anume din toate acestea m-au acaparat total"

...experiența de junior la Dinamo: "Din când în când mai evoluam și pe postul de copil de mingi ori pe cel de jalon la ședințele de antrenament ale primei echipei. Să fii pe post de jalon atunci când în jurul tău se antrenează Lupescu sau Răducioiu, primul abia întors la clubul-mamă, venind din Turcia - ei bine, asta era ceva pentru mine. În urmă cu 7-8 ani îi admiram în fața televizorului, jucând la Mondialul din Statele Unite"

...participarea la deschiderea Academiei Liverpool, 2002: "Deși port în buzunar o cameră foto, nu am îndrăzneala de a o folosi în această seară. Dacă mă aflu printre atâtea personalități marcante ale fotbalului european, precum Owen, McManaman sau Dalglish, și într-o locație atât de selectă, unde se petrecea bine și se bea vin de calitate, nu îmi permit să mă manifest lipsit de respect, să perturb atmosfera și desfășurarea alesului eveniment". 

...amiciția cu Ferguson: "M-am aflat la un moment dat în ingrata postură de a fi expulzat peste gard de o grupare de stewarzi ce funcționa pe lângă baza de pregătire de la Carrington. Am fost salvat la timp de mâna dreaptă a lui Sir Alex, Jimmy Ryan, șef al scouterilor.

Acest mi-a făcut cunoştinţă cu Ferguson, iar ziua s-a încheiat cu un pariu între noi. Un pariu pe care l-am câștigat și despre care aveam să-i reamintesc mai târziu, cu alt prilej. Au urmat apoi nenumărate ocazii în care aveam să-l cunosc mai bine pe omul din spatele managerului de succes, un om care iubea caii și căruia îi plăceau vinul roșu cât mai sec, friptura de vițel și haggys-ul scoțian".

...descoperirea lui Sterling, pentru Liverpool: "Îl ochisem încă pe când juca la juniorii lui QPR. Desigur, fusese ochit de multă lume, căci era un tânăr cu calități deosebite. Dacă mi-ar fi fost dat și din avion să-l văd jucând pe un stadion, eram în stare să deslușesc în mine că era doar o chestiune de timp până se va consemna debutul său în Premier League".

Citește și: 

• EXCLUSIV ”Trebuie să existe frica de Dumnezeu, nu de moarte!” » Interviu răvășitor cu Mihai Neșu, acasă la fostul fotbalist
• 5 sfaturi de viață de la Mihai Neșu: "La mine se vede că sunt paralizat, dar alții au probleme mai mari care nu se văd"