Articol de Octavian Pescaru - Publicat joi, 01 martie 2018 09:00
24 mai 1939 a fost o zi de neuitat pentru români. Întregul neam românesc se freca la ochi nevenindu-i a crede că echipa națională de fotbal a Angliei este în Capitală.
Șocul resimțit la apariția inventatorilor fotbalului în urbea de pe Dâmbovița ar echivala în ziua de astăzi poate doar cu un meci între România și o echipă de marțieni! Pe români nu-i recomanda mai nimic pentru un amical de asemenea calibru. E adevărat, participaseră la primele 3 turnee finale ale Cupei Mondiale, însă nu trecuse niciun an de când fuseseră bătuți de Cuba în primul tur al Mondialului francez din ’38.
De la coșmarul cubanez până în mai 1939 jucaseră 5 amicale, din care câștigaseră două, pierduseră alte două și încheiaseră un meci la egalitate, având un golaveraj de 9-11. Englezii aterizau la București după două amicale tari. Pe 13 mai remizaseră la Milano, pe San Siro, 2-2 cu campioana mondială en-titre, Italia, iar pe 18 mai cedaseră surprinzător, 1-2 la Belgrad, în fața Iugoslaviei.
E adevărat, Anglia, care renunțase la statutul de membru FIFA în 1928 din pricina unui diferend cu forul mondial pe tema noțiunii de amatorism în fotbal, nu participase la niciuna dintre cele trei ediții ale Cupei Mondiale.
În ciuda acestui fapt, englezii erau văzuti drept cei mai buni fotbaliști din lume. Românii, și nu numai ei, considerau că Anglia ar fi putut câștiga lejer Mondialele jucate în 1930, 1934 și 1938. Practic, la vremea respectivă, Anglia era văzută ca un fel de campioană mondială neîncoronată. Disputa de la București, din 24 mai 1939, avea să încheie turneul continental al Angliei!
Meci pe linie regală?
"Echipa Angliei vine în România! Acestea sunt cuvintele care flutură pe buzele fiecărui sportiv român de câtva timp încoace. Celebrii fii ai Albionului, reprezentanții celui mai bun football din lume, oamenii care de-a lungul anilor și-au format un palmares inegalabil, sunt așteptati în țara noastră așa cum numai niște oaspeți de marcă sunt așteptați", scria Gazeta Sporturilor din 19 mai 1939.
Amicalul România vs Anglia fusese anunțat de presa noastră încă din ianuarie 1939, semn că detaliile meciului fuseseră negociate din timp. Nicio publicație nu precizează însă cine a fost personajul-cheie în stabilirea acestui meci.
E foarte posibil ca meciul să fi fost aranjat pe linie regală, având în vedere legăturile de rudenie dintre Casa Regală a României și cea a Marii Britanii. Toată lumea, de la Vlădică la opincă, a ieșit în stradă ca să-i vadă pe englezi. Primari, prefecți, politicieni, oameni de rând au luat cu asalt gările din Severin, Craiova și Pitești.
Gazeta Sporturilor și-a trimis reporterii să-i urmărească pas cu pas pe englezi încă de la intrarea în țară. După amicalul cu Iugoslavia, englezii s-au îndreptat către București și au intrat în România pe la Drobeta Turnu-Severin. În cinstea oaspeților, toate magazinele și cârciumile din Turnu-Severin "s-au îmbrăcat de sărbătoare; drapelele Angliei și României flutură superb spre azurul cerului".
"Vin englezii, bre!"
Până și bragagiii turci ai orașului știu despre vizita britanicilor: "Vin englezii, bre!". Foarte probabil, scurta vizită a fotbaliștilor englezi a rămas până astăzi cel mai important moment din istoria orașului de la malul Dunării.
În drum spre gară, englezii s-au plimbat prin oraș și au prânzit la un restaurant central unde au luat contact "Cu ineditul pitoresc românesc. Un lăutar balaoacheș le-a zis la ureche o arie săltăreață".
În gările din Craiova și Pitești povestea se repetă. Mii de oameni îi aplaudă pe englezi și le oferă flori. În București, Gara de Nord este pur și simplu blocată de puhoiul de oameni veniți să-i zăreasca măcar pe englezi.
"Maeștrii footballului erau să fie striviți de mulțime. Peste 3.000 de oameni au umplut peroanele de parcă echipa Angliei avea de gând să joace între șine", scria Gazeta. Pe peronul Gării de Nord, federalii britanici le-au oferit omologilor români câte un creion de argint și câte o insignă, în vreme ce românii le-au făcut cadou "câte o ploscă cu țuică".
Prăjiturile de la Ploiești, cina la "Berbec"
Meciul meciurilor l-a stârnit și pe scriitorul Ionel Teodoreanu, care, anterior, mai publicase cronici și reportaje pe teme de box, patinaj, oină și fotbal. De astă-dată, autorul trilogiei "La Medeleni" a scris o incitantă cronică în Gazeta Sporturilor, punând în balanță șansele României la victorie, în comparație cu cele ale Angliei. Cronica s-a intitulat «Da și ba!».
Entuziasmată la culme de vizita fotbaliștilor englezi, presa de toate culorile și de toate orientările a fost permanent pe urmele oaspeților. Cititorii aveau să afle din relatările ziarelor că pe 22 mai englezii au fost în vizită pe Valea Prahovei. Au vizitat sondele de la Țintea, lângă Băicoi, iar prânzul l-au luat la hotelul Palace din Sinaia, hotel care există și în ziua de astăzi.
La întoarcerea către Capitală, englezii s-au oprit în Ploiești, unde au năvălit într-o cofetărie, îndopându-se cu prăjituri, după care au încheiat apoteotic cu o cină la restaurantul Berbec. "Vizita jucătorilor britanici a produs la Ploiești o sensație extraordinară. Mai mare chiar decât cel mai pasionant match de divizie națională", scria Universul Sport.
Totul pentru spectatori
Ziariștii români s-au întrecut în a oferi sfaturi și informații privitoare la fotbalul englez și la stilul de joc al britanicilor. Universul Sport scria că "Spectator român, nu huidui fiindcă aceasta este oribil și fiindcă efectul este demoralizant și dezastruos în consecințe. Spectator român, nu face economie de aplauze și nu te teme că vei răguși strigând pentru echipa ta. Un tub cu bomboane de mentă costă numai 5 lei și-ți va reda integritatea facultăților vocale. În glasul, în gândul, în simțirea, în încrederea și în nădejdea ta strigată puternic stă ascunsă cheia victoriei. Fă-ți datoria spectator român!".
Suporterul mai lua la cunoștință că "englezii atacă portarul - lucru care nu se practică în toate țările Europei. Cum nici în România nu este acest obiceiu, publicul trebue să înțeleagă acest lucru și să nu-l prețuiască decât în spiritul englez".
Maeștrii au fost în Dealul Spirei!
Miercuri 24 mai, în ziua meciului, Capitala a fost practic paralizată. Meciul a început la ora 18:00, porțile s-au deschis la ora 12:00, însă primii spectatori și-au făcut apariția la porți înainte de ora 10:00, înarmați cu sarsanale pline cu mâncare și băutură. Au fost prezenți ambasadorii Germaniei, Turciei, Bulgariei, Belgiei și Angliei, precum și o sumedenie de figuri publice autohtone.
Federația Româna de Fotbal a solicitat în mod public tuturor instituțiilor să le permită angajaților să plece de la muncă mai iute, astfel încât doritorii să poată ajunge în timp util la stadion. Presa vremii a avansat cifra de 40.000-45.000 de spectatori prezenți pe stadionul ANEF, ceea ce înseamnă că la acest meci au asistat cel puțin 5% dintre locuitorii Capitalei.
În 1939, populația Bucureștiului era cifrată la 700.000-800.000 de locuitori. La ora meciului, Bucureștiul arăta precum un oraș părăsit. Locuitorii care nu prinseseră bilete erau adunați în jurul aparatelor de radio.
Jocul, așteptat cu sufletul la gură de întreaga națiune, n-a avut cine știe ce istoric. Fundașul Ripensiei, Rudolf Burger, s-a accidentat la genunchi în minutul 2 și a părăsit definitiv terenul în minutul 11. Cum regulamentul de fotbal, în perioada respectivă, nu prevedea posibilitatea efectuării unor schimbări de jucători, România a jucat în 10 până la final.
Englezii au câștigat cu 2-0, goluri Broome (7) și Welsh (51), în vreme ce românii și-au imaginat multă vreme că dacă ar fi jucat în efectiv complet ar fi putut produce o surpriză.
"N-ai meritat și n-ai avut aplauze"
Din cronicile ziarelor rezultă că după golul de 2-0 englezii n-au mai forțat, principala lor preocupare fiind aceea de a-și păzi picioarele de atacurile românilor. "Se joacă atât de brutal! Doamne! ", scria Universul.
"Pentru ce nu pot înțelege unii oameni că e mai frumos să fii sportiv până la urmă". Dincolo de considerațiile personale legate de meci, românii au fost satisfăcuți și nu prea de acest 0-2 cu Anglia, însă prezența acestora la București a atenuat până la urmă orice nemulțumire.
"Jucătorii englezi au jucat atât de bine încât e imposibil să mai remarcăm vreun român", nota Universul, în vreme ce Sportul Capitalei scria: "Britanicii au prezentat adevăratul football și totuși au fost foarte mulți spectatori decepționati: ar trebui să fim mai des vizitați de echipe engleze pentru a învăța cu toții că fotbalul e sport și nu altceva".
Scriitorul Ionel Teodoreanu n-a pierdut nici el ocazia de a comenta deznodământul marelui eveniment: "Bravo, România! N-ai meritat și n-ai avut aplauze, fiindcă n-ai câștigat, dar vrednică ești de salutul nostru. Eu unul ți-l dau până la pământ căci vitejia, uneori, e mai stimabilă decât succesul".
Noua vizită a Angliei în România avea să aibă loc de abia peste 29 de ani, în noiembrie 1968, 0-0 la București, tot într-un amical.
"Ziua de 24 mai 1939 trebuie să rămână înscrisă cu litere de aur în istoria soccerului românesc. Venirea echipei Angliei la București a constituit cel mai mare eveniment sportiv al țărei noastre. Nimic nu-l va egala, decât tot o nouă vizită a Angliei"
Capitala, 26 mai 1939
Așa a prezentat Gazeta Sporturilor meciul România - Anglia 0-2 din 1939 (click pe imagini pentru zoom):
)
)
)
)
)
)
)
