Andrei Penescu: "Caut libertatea tatălui meu! Şi-o voi găsi!"

Dezvăluirea informaţiilor despre blaturile şi corupţia din sportul românesc sînt parte a moştenirii Gazetei Sporturilor. Numai în ultimii ani, statul român a recuperat aproape 1 milion de dolari, în urma investigaţiilor gsp din dosarul transferului lui Bratu şi din cazul Ridzi.

Nu avem, aşadar, nici o simpatie pentru faptele, unele reieşite în stenograme, imputate lotului Penescu. Am publicat ieri primul articol dintr-o serie care privesc acest dosar pentru că e interesant de aflat de ce mai mulţi oameni, între care doi din fotbal, patronul lui FC Argeş, Cornel Penescu, şi şeful arbitrilor, Gheorghe Constantin, sînt reţinuţi de 9 luni fără a se întîmpla nimic palpabil în dosarele lor!

Vor fi ascultate toate vocile, vor fi căutate ţintele reale pentru că sperăm să se facă lumină. Astăzi, publicăm un interviu cu băiatul lui Cornel Penescu.

În interviul de mai jos Andrei Penescu (18 ani) spune povestea unei familii întemeiate acum 20 de ani: trasul în jug, bucuria de a avea tot ce n-ai visat vreodată sau momentul în care ai vrea să dai tot ce ai, doar să fii liber

FC Argeş nu se vinde

- Cîţi ani zici că ai?
- 18 şi ceva. Îmi cer scuze pentru întîrziere. A fost nevoie să stau şi la ultima oră.

- La ce liceu eşti?
- Bălcescu. Şi mai am o soră. O cheamă Alexandra şi are 15 ani. Bănuiesc că asta era următoarea întrebare. Pentru noi, ăştia mai mici, cam ăstea sînt întrebările.

- Nu chiar. Uite, vreau să-mi spui cum rezişti presiunilor care se fac pentru vînzarea echipei? Vasile Turcu zice că vrea să o cumpere.
- Nu ştiu ce vrea domnul Turcu, dar unii oameni n-au caracter. Poate că avem unele probleme, poate că e criză, dar FC Argeş nu se vinde. Şi vă spun ceva. De fapt, nimeni nu vrea să cumpere echipa. De domnul Turcu am înţeles că ar vrea să ia FC Argeş, dar primăria să-i facă un contract. Le-a spus că vrea salubritatea oraşului.

"Dacă nu-mi dă banii pe Tănase,  Steaua riscă licenţa"

- Bun. Pleacă Doman?
- Nu! Nici vorbă! Sincer, nici nu există vreo ofertă pentru el. Dar gîndiţi-vă că eu, cu banii pe care trebuie să-i iau pe Tănase şi pe antrenorul Badea, ţin echipa fără probleme. Şi o să promovăm.

- Cum a negociat un puşti transferul lui Tănase?
- Vă povestesc! Ar fi bine însă ca Steaua să-mi dea restul de bani pentru Tănase, vreo 900.000 de euro. Oricum o să depun memoriu la Comisia de Licenţiere şi riscă să nu-şi ia licenţa. Din noiembrie aştept banii.

- Cum a fost cu Becali?
- Recunosc că a fost primul care m-a sunat în legătură cu Tănase. Dar eu i-am spus din start: "Bre, nea Gigi, dacă nu iese cu nimeni de "afară", merge la Steaua!"

- Erau cei de la Koln?
- Da! Erau cei de la Koln şi mai era o echipă din Anglia, de pe locul 5, interesată de el. Dar a venit preşedintele lui Koln la Piteşti. Aproape că ne înţeleseserăm. Tănase lua 500.000 de euro salariu pe an şi noi aproape două milioane şi jumătate de euro, toţi atunci. La un moment dat, neamţul zice: << Vreau să-l văd şi eu pe băiatul ăsta. Să văd cum arată. Să-i văd faţa.>> L-am sunat pe Cristi şi n-a vrut să vină. Tocmai semnase cu un alt impresar. Şi de aici s-a rup legătura cu Koln, iar acel impresar l-a ajutat să meargă la Steaua. În fond, a fost alegerea lui Tănase.

Maybach mîncat de şoareci

- Ce maşină conduci?
- Un Audi R8, dar nu mă judecaţi greşit.

- Cum adică?
- Am muncit mult pentru maşina asta. Eu sînt responsabil de mic. Tata nu mi-a dat niciodată bani. Bineînţeles că m-a ajutat, dar niciodată nu mi-a întins mîna plină cu bani. În 2000, cînd eram pe clasa a 6-a, închiriam un scuter şi o bicicletă în faţa casei. O sută de mii ora. Aşa mi-am făcut primii bani. Mai tîrziu, am vîndut saci de rafie în piaţă, apoi cu banii strînşi mi-am luat un Fiat pe care l-am băgat la taxi. Mai tîrziu aveam patru maşini care lucrau. Înainte cu cîteva luni ca tata să fie arestat, tocmai îmi spusese că vrea să mă ocup de transport în firmă. Eu muncesc pentru bani!

- Maybachul şi Mercedesul SLR unde sînt?
- Le-am dat înapoi la firma de leasing. Plăteam pentru ele 20.000 de euro pe lună. Culmea a fost cînd am găsit maşinile în garaj mîncate de şoareci. Maşini de un milion de euro. Stricăciunea făcută ne-a costat vreo 30.000 de euro.  Maşina putea fi reparată numai la Viena.

- Are o altă valoare banul acum pentru tine?
- V-am spus că dintotdeauna l-am preţuit pentru că l-am muncit.

- Cît cheltuieşti acum?
- Au fost ani cînd mă îmbrăcam de la John. John e un magazin în Piteşti, gen Europa din Bucureşti. Nu mi-e ruşine. Preţuiesc hainele, dar nu sînt disperat. Eu nu fumez şi nu beau. Cred că cei mai mulţi bani îi cheltuiesc pe carburant. Merg des la Ploieşti, acolo unde e tata în penitenciar.

"Tata aleargă o jumătate de oră pe zi"

- Înţeleg că tatăl tău s-a îngrăşat foarte tare. E şi din cauza stresului?
- Nu! Eu m-am îngrăşat! Poate nu ştiaţi că tata, împreună cu mama, alergau în fiecare zi o jumătate de oră prin pădurea de lîngă casă. Ei, împreună cu cîinii noştri.

- Probabil că şi-a întrerupt obiceiul acum.
- Nu! Cît a fost la Piteşti, la Cercetări Penale, îl scoteau la aer. Era un spaţiu de patru pe patru, cu pereţi de 5-6 metri şi deasupra cerul. Se învîrtea acolo pînă cînd transpira. Acum, la Ploieşti, e altceva. Are voie o oră în curte şi-şi face exerciţiul cum trebuie.

- Sora şi mama ta cum trec prin povestea asta?
- Foarte greu. Mama e terminată.  Oricum, vă spun eu că nimeni nu va mai fi reţinut în ţara asta pentru corupţie în fotbal. Tata a fost ţapul ispăşitor.

"Aştept ziua libertăţii!"

- Ai 18 ani. Cum vezi viaţa ta mai departe?
- Nu mă pot gîndi mult înainte, doar la ziua în care tatăl meu va fi liber.

- Mă refeream la studii.
-  Nu. Eu mă gîndesc doar la tata. N-am chef de nici o facultate. Mă gîndesc să iasă de acolo. Mă gîndesc la mama. Ei n-au stat despărţiţi în viaţa lor nici măcar cinci zile. Tata zice că s-a obişnuit acolo, dar pe mine mă doare sufletul. Stă într-o cameră cu criminali, traficanţi de droguri, cu un violator. L-am întrebat pe tata la vorbitor. Şi-mi zice: «Tată, tu ştii cît e baia noastră de acasă! Cam atît de mare e spaţiul în care stăm doisprezece oameni». M-am cutremurat. Aştept ziua libertăţii!

"Tata era banca mea. Mă duceam şi îi ceream bani cu împrumut şi mă trecea pe un carneţel. Aveam şi o dobîndă simbolică de dat înapoi. Eu nu sînt un copil de bani gata"

"Cu fratele tatălui meu mă ajut foarte mult. În general, în situaţii de genul ăsta, cu rudele apropiate rămîi ca să ieşi din necaz. Alţii nu te mai cunosc"

"FC Argeş nu se vinde. Chiar dacă o parte din afacerile noastre sînt în insolvenţă, avem altele cu care putem susţine echipa. Tata nu vrea să o dea"

Procurorii cercetau un caz economic cînd au “agăţat” povestea arbitrilor

Într-un interviu acordat Gazetei Sporturilor în urmă cu trei săptămîni, procurorul general Laura Codruţa Kovesi dezvăluia: "Trebuie să ştiţi că activitatea sportivă sau monitorizarea activităţii sportive nu înseamnă neapărat joc. Implică şi tot ceea ce e în jurul unei partide. E vorba de sportivi şi de oamenii care îi conduc sau care îi plătesc. La Piteşti, au fost informaţii care au compus clar şi un dosar pe sport. Dosar care are legătură cu oamenii din jurul echipei FC Argeş. Subiectul, ca să zic aşa, a fost agăţat în timp ce se lucra la o altă anchetă".

"Monitorizarea activităţii sportive de către procurori nu înseamnă neapărat numai joc. E clar că implică şi tot ceea ce se întîmplă şi în jurul unei partide. Îmi dau seama că astfel de dosare sînt de mare interes. Am jucat baschet de performanţă, numai că acolo e cu totul altceva"

4 este numărul deciziilor favorabile lui Penescu şi Constantin la Tribunalul Argeş, în perioada aprilie-iulie 2009, care au fost întoarse după apelul procurorilor

9 luni au trecut de cînd Penescu şi Constantin au fost reţinuţi la Piteşti. Se întîmpla pe 13 aprilie 2009

4 este numărul de amînări al procesului început pe 24 septembrie la Tribunalul Prahova