Articol de Oana Duşmănescu - Publicat marti, 23 iulie 2013 00:00 / Actualizat marti, 23 iulie 2013 17:21
Bogdan Molnar s-a născut pe 5 ianuarie 1976, la Sighetu Marmaţiei. Părinţii lui au făcut handbal, un unchi - lupte greco-romane, iar un alt unchi a fost baschetbalist. Deci dragostea pentru sport a venit din familie.
Cînd avea 4 ani, pe Bogdan Molnar l-a lovit o maşină. "Am zburat pe asfalt. Nu am avut nici măcar un os rupt, în schimb organele interne s-au făcut praf. Ficatul, plămînii, splina au avut de suferit. Doctorii mi-au spus că nu voi putea face sport niciodată, pentru că splina nu se va repara", povesteşte Molnar.
A plecat din sport, apoi a revenit
Dar puştiul de atunci nu s-a lăsat, în ciuda problemelor de sănătate care i-au marcat viaţa. Primul sport a fost tenisul. "Dar nu rezistam mai mult de un set şi a trebuit să abandonez ideea", spune Molnar. În clasa a şasea, un rinichi i-a cedat, aducîndu-l la un pas de moarte. Între 12 şi 14 ani a făcut baschet, dar şi-a dat seama că locul lui nu era într-o echipă, ci într-o disciplină individuală.
După baschet, s-a apucat de box. "M-am gîndit că 3 minute, cît durează o rundă, pot să rezist fizic", explică Bogdan Molnar. "În cinci luni am devenit vicecampion naţional la categoria 75 de kilograme. M-au chemat la lotul de juniori, dar nu puteam alerga. Nu am putut susţine pregătirea şi am renunţat".
Nu a stat însă departe de box. Peste cîteva luni a revenit la sală şi anul următor iar era vicecampion naţional. "Iar m-au luat la lot, dar era fix acelaşi meniu în pregătire. Am stat cîteva zile, dar tot nu puteam ţine pasul şi m-am lăsat din nou", spune Molnar.
Fotbal şi idei
Şi nu e tot. După această dezamăgire, s-a mai ambiţionat o dată, a mai luat o medalie de argint la campionatele naţionale. Şi din nou a renunţat. "Mi-am terminat liceul, iar după armată am mai cucerit medalii la nivel zonal", îşi istoriseşte el dragostea pentru box. Croit pentru sport, a fost profesor de educaţie fizică un an de zile, iar acum este antrenor de box la un club din Sighetu Marmaţiei.
"La 31 de ani m-am apucat de fotbal, iar la 33 am primit oferte de la echipa oraşului. Ştiu că poţi face orice îţi propui, chiar dacă ţi se spune că nu vei putea. Mintea mea şi voinţa m-au ajutat mult", spune el. De altfel, în 2011-2012 Bogdan Molnar a fost membru al MENSA România, organizaţie care îi certifică pe cei care au un coeficient de inteligenţă mai mare de 130.
Proiectul cu speranţe
Bogdan Molnar lucrează de doi ani de zile la un proiect, prin care vrea să-i integreze în lumea sportului pe copiii lipsiţi de mijloace materiale.
"Este un proiect care are aproape 500 de pagini. Îmi doresc să-i ajut pe cei mai defavorizaţi dintre copii, din cămine sau din familii extrem de nevoiaşe, să aibă posibilitatea să practice un sport de performanţă aşa cum trebuie. Scopul meu este, de fapt, să-i fac să aibă un viitor în sport", a spus Bogdan Molnar.
)
)
)
)
)
)
)
