Articol de Răzvan Luţac - Publicat joi, 14 noiembrie 2019 12:00
Să schimbăm, pentru o zi, negativismul din nepotism. Și să-l tăvălim prin povești de când nu ne erau născuți nici măcar părinții, înșirate de bunicul care azi face 90 de ani.
Mi le-a repovestit acum câteva zile, întins în fotoliul din care admiră peluzele pline din campionatele străine.
"Mă uit numai de drag când văd atâția oameni!".
1) - Tataie, cum prindeați locuri pe stadionul "23 August" când era plin?
- Cum, ajungeam cu 3-4 ore înainte de meci! Plecam de dimineață din Drumul Taberei, luam troleul 89 de la Armata Poporului, din Militari, până la capăt și ne ocupam scaunele.
- Troleul...
- Troleul plin! Mergeau și spectatorii, și fotbaliștii. La un moment dat, eram cu mamaia-ta și i-a întins cineva mâna din troleul înțesat. Era Costică Toma, portarul de la CCA - Steaua. I-am urat să joace bine.
- Și?
- A fost rezervă, l-au băgat tot pe Voinescu!
2) - Erai la Sibiu când Universitatea Cluj se refugiase acolo.
- Da, aveam 14-15 ani și mergeam la gardul căminului de liceu unde stăteau ca să îi vedem. Nu autografe, poze nici atât. Doar să îi vedem.
- Cine era vedeta?
- Sever Coracu. Era născut dincolo, în Banatul Sârbesc. La un meci am întârziat, eram în parc, la Arini, și s-a auzit o bucurie mare din singura tribună. Dăduse gol Coracu. E cel mai frumos gol pe care nu l-am văzut niciodată.
3) - ...
- Hai să îți mai spun una. Pe asta n-o știai sigur.
- Doar dacă nu mi-ai mai zis-o!
- Știai că Steaua, imediat după fondare, a jucat în Ștefan cel Mare?
- Ei, na!
- Da. Era un teren viran între Piața Victoriei și "Perla", chiar înainte de unde are stadion acum Dinamo. Îi zicea Bonaparte, chiar în spatele depoului. Acolo s-au antrenat în primii ani. Când aud de multe ori echipa din Ștefan cel Mare, mă mai amuz. Dacă nu mă crezi, întreabă-i pe cei de vârsta mea.
Mai greu, tataie! La mulți ani!
)
)
)
)
)
)
)
