Articol de Sebastian Culea, Răzvan Luțac - Publicat vineri, 01 mai 2020 11:02
Securitatea i-a înscenat fostului jucător de ping-pong Ionel Sporea o vânzare a drepturilor de folosire a invenţiei: închis în „Fortul 13” , a fost coleg de celulă cu temutul deţinut Fane Spoitoru. A plecat din ţară după '90, a dormit sub cartoane în Belgia, ajungând apoi translatorul lui Dorinel Munteanu!
- Publicăm în premieră pe GSP.ro articole speciale care au apărut doar exclusiv print, în ediția tipărită a Gazetei Sporturilor, în perioada 2013-2015.
- Materialul a apărut inițial în ediția print a Gazetei Sporturilor din noiembrie 2014
"Am fost campion naţional la tenis de masă la 12 ani. Dar n-am continuat foarte mult cu sportul în copilărie. Antrenorul nostru era pedofil! Ne-am dat seama de asta într-un cantonament la Bucureşti".
Două frappe-uri înghiţite brusc se transformă în amigdalită, iar roşul din gît fuge şi-n priviri.
"Staţi puţin, ne-aţi luat prea tare! Cum..."
Ionel Sporea îşi potriveşte şalul şi-şi atinge uşor barba albă cu mîna stîngă. Vorbeşte cu un uşor accent franţuzesc, timbrul ultimilor 20 de ani locuiţi în Canada.
"A venit la fiecare dintre noi. Că n-are cu cine să doarmă, că nu mai are pat. S-a culcat cu trei colege. Le-a violat sub ochii noştri. Camera era mare, cu multe paturi. Le punea mîna la gură, să nu se audă. Ne uitam în tăcere, în frică şi în noapte".
Un glonte pe malul mării
Momentul l-a marcat pe bănăţean. Spune că pe bărbat îl chema Petru Bojincă, a fost mai întîi dat afară în 1969, apoi împuşcat pe Litoral. "Era spion KGB, de-aia l-au omorât", adaugă, grav, Sporea. Prin dispariţia unicului antrenor de ping-pong din Bocşa, orăşelul natal al bărbatului, sportul s-a evaporat.
Bărbatul a renunţat şi el, temporar. Doar temporar. "Cum altfel?! În tabără, la 10 ani, am văzut prima oară o paletă de tenis. Rămăsesem pietrificat, priveam de la geam cum joacă alţi doi băieţi. I-am studiat vreo trei zile, apoi le-am zis că vreau şi eu să joc. «Ştii?!». «Cum să nu?!», am răspuns, deşi era premieră. I-am bătut pe toţi!".
Picior rupt, carieră frântă
Soarbe din cafeaua fierbinte, însă arsura o simte pe picior. "Ajuns la Timişoara, m-am apucat de fotbal. În Divizia B, la Progresul Timişoara. Aveam 17 ani, într-o trupă cu Roşca, Oancea şi Lehman, toţi trei ajunşi după aceea la Poli.
Eram şi eu în vizorul lor, şi al lui CSM Reşiţa, dar nu s-a mai întîmplat". Finalul carierei pentru extrema dreaptă a fost la Simeria, într-un meci de Cupă cu CFR-ul din oraş. La 19 ani. Fractură de tibie şi peroneu!
Ajuns la clubul Otiliei
A continuat cu atletism, dar fiecare pas pe turnantă suna ca bătaia unei mingi de ping-pong. "În 1978, toată familia s-a mutat la Bucureşti. Tata a primit un post la uzinele IMGB, unde am fost angajat şi eu, aveam pregătire de subinginer. Am aflat că există un club de tenis de masă, aşa că am început să joc.
Apoi, antrenor la juniori, am comasat cîteva cluburi şi am format unul extrem de puternic!". Una dintre sportive devenea campioană europeană la cadete, în 1983. "O chema Otilia Bădescu", zâmbeşte Sporea. Viitoarea triplă medaliată cu bronz la CM şi cîştigătoare a CE.
"Primul robot sportiv modern"
Tot la IMGB i-a venit şi ideea invenţiei. "Am văzut o maşinărie produsă de firma suedeză STIGA. O cutie care arunca mingi, toate se duceau la punctul fix. La final, strîngeai toate mingile şi le puneai în cutie. Totul funcţiona manual. Un mecanism simplu care m-a inspirat!".
Împreună cu arhitectul şi proiectantul Emil Marian au gâdit "primul robot modern de antrenament sportiv", după cum îl numeşte chiar el: "Executa o mulţime de lovituri, diferite una de alta, care surprindeau sportivul aflat la primire. Mai lungi, mai scurte, mai puternice. Dacă erau returnate corect, invenţia noastră strîngea toate mingile. Apoi, procesul reîncepea automat!".
Ionel Sporea, despre experiența Jilava: „A urmat iadul”
"Ajunsesem în rai, dar a urmat iadul. Le-am simţit pe ambele aici, pe Pămînt", surprinde, din nou, bărbatul.
Mai întîi, invenţia a fost premiată cu premiul special al Tîrgului Internaţional de la Moscova. A atras atenţia. "Doi olandezi recrutaţi de Securitate mi-au propus să le-o vînd. În timpul discuţiilor, mi-au băgat nişte microfoane. Am fost ascultat cîteva zile mai tîrziu cînd făceam o afacere cu palete, care se găseau greu pe vremea lui Ceauşescu.
Acuzat de luare de mită, condamnat la închisoare. Am ajuns la Jilava!". Soarbe iute, pare că încearcă să înghită şi să vorbească în acelaşi timp. "Era crunt. Trebuia să fii protejat de cineva. În prima zi am spălat toaletele cu periuţa!".
"60% nevinovaţi"
Norocul s-a numit cel mai temut interlop al vremii. Nume cunoscut şi azi. Fane Spoitoru! "El era colegul meu de celulă. Şi-a dat seama că are de-a face cu un intelectual.
Aşa că am început să îl învăţ limba engleză. Mă respecta foarte mult şi mă păzea de rele, fiindcă se petreceau multe în închisoare. Mai ales în Fortul 13 Jilava. Îşi dădeau seama instant dacă eşti o persoană slabă".
Se opreşte şi respiră grăbit. "Din toţi cei închişi, vreo 60% erau nevinovaţi, ajunşi acolo după înscenări asemănătoare! Am scăpat în '90, după Revoluţie. În total, am stat 14 luni!".
Somn sub cartoane
România de după comunism nu i-a oferit oportunităţi lui Sporea, care s-a hotărît să plece. Se amuză. "Am schimbat contravaloarea a 100 de dolari pe stradă, la un bişniţar. Însă, ajuns la Koln, femeia de la casa de schimb a chemat Poliţia. Erau falşi! Mi-au fost confiscaţi, am aterizat în Belgia fără nici un ban!".
Timp de o săptămînă a dormit sub cartoane, după care s-a prezentat la un centru de imigranţi. "Prima dată am lucrat ca barman. Apoi, încet-încet, m-am ridicat. M-am stabilit la Wenduine, un oraş frumos de lîngă Bruges!".
Ionel Sporea, translator pentru Dorinel Munteanu
Unde a revenit în lumea fotbalului. Ca translator! "Noul meu patron era prieten cu cel al clubului Cercle Bruges. Care, în prima parte a anilor '90, a transferat trei români. Dorinel Munteanu, Tibor Selymes şi Marius Cheregi! I-am ajutat să comunice, s-au integrat repede".
Primul, internaţionalul cu cele mai multe meciuri pentru prima reprezentativă, şi-a început cariera chiar la Bocşa. Unde s-a născut Sporea!
Ionel Sporea: "Vreau recunoaştere internaţională!"
Ionel Sporea are un mare regret. "După ce invenţia noastră a fost prezentată la marile saloane internaţionale, a devenit proprietatea statului. Care n-a protejat-o! Au apărut apoi variante îmbunătăţite în toată lumea, majoritatea în Germania.
Inventatorii lor s-au îmbogăţit! Vrem recunoaşterea internaţională, fiindcă după maşinăria noastră au fost inspirate şi altele, care lansează mingi la volei, baseball sau tenis de cîmp", punctează acesta.
Pregăteşte al treilea roman
Bărbatul a scris deja două cărţi: prima, "Insula trandafirilor", este o colecţie de texte de dragoste. A doua, apărută în două volume, este chiar biografia sa romanţată! Denumită "Dincolo de iubire şi ură", conţine toate poveştile de viaţă, însă personajele poartă alte nume decît cele reale.
Copilăria dificilă a lui Ionel Sporea
Sporea a crescut într-o zonă săracă a oraşului Bocşa. "Era cumva în afara localităţii. Ieşeai, treceai printr-o zonă de rromi, apoi veneai la casele noastre, în «Măgura» . Ne-am mutat după ce a ieşit Bîrzava din matcă şi ne-a inundat toată casa. N-o să uit niciodată de unde am plecat, jucîndu-mă cu roata prin noroi!".
Fortul 13 şi Fane Spoitoru, poveşti cu fiori
"Una dintre cele mai cumplite închisori comuniste", caracterizarea dată închisorii Jilava, cunoscută şi ca "Fortul 13", era cunoscută pentru tratamentul dur pe care îl îndurau deţinuţii, lipsa paturilor şi somnul pe rogojini sau ploşniţele care îi chinuiau pe cei închişi.
Fane Spoitoru, pe numele său adevărat Ion Titişor, a fost închis aici în dese rînduri. Una dintre cele mai cunoscute persoane care au avut legături cu lumea interlopă a practicat şi boxul în copilărie!
„Eram cel mai mare copil dintr-o familie cu patru. Trebuia să îi îngrijesc pe frați. Dar cîteodată uitam, rămîneam să joc ping-pong. Ce ruşine îmi era de tata!"
Cînd eram copil vindeam cu 10 lei o scrisoare de dragoste. Aveam un prieten care își făcuse abonament. Cînd nu i-am mai scris, l-a părăsit prietena. Nu îi mai trimitea scrisorile de care se îndrăgostise" - Ionel Sporea
15.000 de angajațiavea uzina bucureşteană IMGB cînd Sporea a preluat frîiele echipei de ping-pong
România e puternică și se va întoarce și mai puternică!
Citește și alte materiale de colecție ale Gazetei:
)
)
)
)
)
)
)
)
