Articol de Marian Ursescu - Publicat miercuri, 13 decembrie 2017 10:56
Michal Pomorski este un ziarist polonez. Are 36 de ani și a vizitat România de multe ori. Îi place! Un interviu despre sport, comparații între ceea ce se întâmplă în Polonia și România, lucruri inedite despre tendințele și perspectivele lumii la care se pricepe toată lumea. Sau măcar pretinde.
Gazeta Sporturilor începe o serie de interviuri cu câțiva jurnaliști străini. Tema propusă? Situația sportului mondial în 2017, tendințele și perspectivele sportului. Extrapolând, deosebiri și asemănări între România și țara din care provine jurnalistul.
- Michal, cum ai descrie situația sportului mondial în 2017?
- Mi se pare că e o diferență imensă între fotbal și celelalte sporturi. În fotbal se pompează foarte mulți bani, fotbalul are foarte mulți spectatori, pe când celelalte sporturi parcă pierd teren. Acum, lăsând fotbalul la o parte, cred că dintre toate sporturile, baschetul și-a pierdut mult din popularitate. Îmi amintesc când eram adolescent, copil chiar, baschetul era numărul doi ca popularitate. Și nu numai în Polonia! Acum cred că este abia pe cinci. Există, desigur, țări în care este pe primul loc, cum este Lituania. Dar, în general, totul depinde de tradiție, în mare măsură. Unde nu e nici tradiție, dictează banii. Dacă investești obții rezultate. Și dacă mai e și tradiție, atunci e extraordinar.
"Se doboară tot mai multe recorduri"
- Ce a schimbat sportul în ultimul timp, în afara banilor?
- La bani se rezumă totul. Tehnologia l-a schimbat. Dar asta tot cu ajutorul banilor. Sunt foarte curios să văd ce urmează. Acum, există tot mai multe dispozitive care îi asistă și îi ajută pe arbitri, peste tot sunt camere, se stochează imagini. Înainte mergeai pe stadion și discutai o săptămână sau câteva zile, până la următorul meci, dacă a fost sau nu 11 metri, henț, offside. Acum e mult mai simplu.
- Sportivii sunt acum mai competitivi?
- Aș putea spune că da și mă ajută recordurile. Se doboară tot mai multe recorduri. Limitele corpului uman sunt împinse la maximum. Scopul fiecărui sportiv este să fie cel mai bun în ceea ce face. Sper însă că se va îmbunătăți și sistemul antidoping, pentru că se știe că în unele țări se dorește obținerea rezultatelor cu orice preț.
Handbalul feminin, sportul de suflet
- Care a fost după tine cel mai important eveniment al sportului în 2017?
- E doar părerea mea. E un răspuns ciudat. Aș alege un eveniment care s-a desfășurat anul acesta în luna iunie, în Polonia. E vorba de "The World Games". Sunt Jocurile Lumii, un fel de Olimpiadă a sporturilor neolimpice. Au fost mii de participanți, a avut amploare. Vor fi discipline care vor intra în programul olimpic, sunt altele care vor ieși. Dar pe mine m-a impresionat această competiție.
- Tu ce sporturi urmărești?
- Handbalul feminin este sportul meu de suflet. Mă uit însă și la fotbal, volei, baschet. În Polonia voleiul este foarte popular, se investesc foarte mulți bani și sunt și rezultate. Apoi, urmează ca popularitate cursele de viteză în stadion. În multe țări nu se cunoaște acest concept, dar în Polonia, pe stadioane de 15.000-20.000 de spectatori, gradul de ocupare a tribunelor este de peste 90 la sută!
Halep și Neagu, cele mai cunoscute
- Și cum se vede în Polonia sportul românesc?
- Am întâlnit naționala de fotbal a României în calificările pentru Campionatul Mondial. Ne așteptam să avem două meciuri grele, dar am câștigat lejer. România a avut o generație extraordinară, ne aducem aminte când pe teren erau Hagi și Popescu, și de succesele Stelei. Acum însă nu știu dacă vreun spectator polonez ar ști numele vreunui fotbalist român. Sau al unui sportiv român, cum a fost Nadia, de exemplu.
- Poate pe cel al Simonei Halep?
- Oooo, da. Cred că Simona Halep este destul de cunoscută în momentul de față. Aș putea să o numesc și pe Cristina Neagu, dar pe ea o cunosc mai cu seamă iubitorii de handbal. Nu aveți, din păcate, un sportiv cunoscut așa cum e Lewandowski. Pe el îl știe toată lumea.
- Ce alți sportivi cunoscuți, la nivel mondial, ar mai avea Polonia?
- Săritorul cu schiurile Adam Malysz, apoi Kamil Stoch, dublu campion olimpic la Olimpiada de iarnă de la Soci. L-aș mai putea aminti pe baschetbalistul Marcin Gortat, care evoluează în NBA, pe aruncătoarea cu ciocanul Anita Wlodarczyk, și ea dublă campioană olimpică, pilotul de Formula 1 Robert Kubica sau jucătoarea de tenis Agnieszka Radwanska.
Un singur ziar de sport
- Care e situația presei poloneze?
- Se duce la vale. Internetul a "omorât" o grămadă de ziare. Până nu demult erau trei ziare de sport, acum mai este unul singur, Przegląd Sportowy. Știu că mai au un tiraj de 55.000 de exemplare, din care vând în medie 26.000 zilnic. Asta după ce au avut și 100.000 de ziare vândute. Probabil vor rămâne numai ziare online în curând. Oamenii vor acum mai multe materiale video, alt mod de a prezenta informația. Se tinde spre abonamentele online, dar oamenii nu prea vor să plătească pentru a citi presa. Așa că este nevoie de multă publicitate pe site.
- Cum a reușit Polonia să strângă 60.000 de oameni la un meci de volei, fie el și la Campionatul Mondial?
- Nu a fost greu deloc. Trebuie să spun că voleiul a avut mare noroc. Da, da, noroc, ai auzit bine. În 1996, la Atlanta, s-au calificat două echipe din Polonia la sporturi: hocheiul pe iarbă și voleiul masculin. A fost un fiasco total la volei, au pierdut toate meciurile, dar au avut tineri dornici să joace. În următorul an a primit un wild-card pentru a participa la World League. A venit un sponsor puternic, care a rămas până în ziua de azi. S-a investit enorm în copii și juniori, centre naționale. Dacă la început mulți se duceau să joace în Italia, acum antrenorii italieni vin să antreneze în Polonia. Dar vorbeam de tradiție. Polonia a câștigat aurul la JO de la Montreal 1976! Toată lumea urmărește voleiul, iar fetele se îndrăgostesc invariabil de jucătorii de volei urmărindu-i la TV sau în sală. Așa că nu a fost greu să umplem sala, mai ales că arena era situată la câteva sute de metri de plajă.
- Știu că ai vizitat România de mai multe ori. Ți-a plăcut?
- Am fost de 10 ori în România, de multe ori vizite scurte, dedicate handbalului. Dar vara trecută am fost ca turist și am văzut Bucureștiul, Timișoara, Clujul și Oradea. M-am bucurat că am avut curse de avion între orașe, pentru că altfel, cu mașina sau cu trenul, am văzut că e dificil de mers în România. Bucureștiul mi se pare că se schimbă în bine. Se vede că se încearcă, mai multe zone pietonale, mai multe piste de bicicletă. Sunt mașini parcate însă peste tot. Se vede că s-a investit în reabilitarea zonelor vechi ale orașelor, în special la Timișoara și Oradea.
"Mi se pare că e o diferență imensă între fotbal și celelalte sporturi. În fotbal se pompează foarte mulți bani, fotbalul are foarte mulți spectatori, pe când celelalte sporturi parcă pierd teren. Acum, lăsând fotbalul la o parte, cred că dintre toate sporturile, baschetul și-a pierdut mult din popularitate"
"Limitele corpului uman sunt împinse la maximum. Scopul fiecărui sportiv este să fie cel mai bun în ceea ce face. Sper însă că se va îmbunătăți și sistemul antidoping, pentru că se știe că în unele țări se dorește obținerea rezultatelor cu orice preț"
"România a avut o generație extraordinară de fotbaliști, ne aducem aminte când pe teren erau Hagi și Popescu, și de succesele Stelei. Acum însă nu știu dacă vreun spectator polonez ar ști numele vreunui fotbalist român. Sau al unui sportiv român, cum a fost Nadia, de exemplu"
Michal Pomorski
)
)
)
)
)
)
)
)
