Articol de Sebastian Culea - Publicat marti, 05 martie 2013 00:00 / Actualizat luni, 04 martie 2013 19:23
Gazeta a asistat la o oră de sport de la Colegiul Naţional Elena Cuza, unde copiii din clasele primare sînt entuziaşti şi dornici de mişcare.
Ora 11, clopoţelul sună. Profesoarele de sport, îmbrăcate cu tricouri personalizate, în culorile liceului, ies una după alta din cabinet. Din holul sălii de sport se aud numai urlete şi ţipete. E greu să ţii în mînă cîteva zeci de şcolari dintre cei mai mici. Clasa a II-a şi a III-a fac sportul împreună azi, iar cînd eşti atît de mic, competiţiile sportive între clase înseamnă aproape totul.
Adunarea, un salut în forţă - Bunăăăă ziuaaaa! - şi încep. Primul sfert de ceas se scurge lent, cît timp profesoara le arată diferite exerciţii de încălzire. Din afară pare ceva foarte serios şi, de fapt, chiar e, dar copiii se distrează şi rîd cît pot. La un moment dat, unul dintre cei mici îi ia locul profesoarei şi conduce, haios şi zelos, programul de exerciţii. "Aşa se responsabilizează, lucrează mult mai uşor cînd nu eşti tu cu gura pe ei", ne povesteşte Cristina Filip, una dintre profesoare.
Întrecerea e totul cînd ai 8 ani
Apoi cei mici trec la acţiunea favorită. Dă-o încolo de încălzire, ce dacă e necesară? Să vină fotbalul, baschetul, handbalul şi voleiul, într-un colţ înghesuit de sală, la alegere. Cîştigarea jocului îi motivează şi mai mult pe micuţi. Nici o diplomă şi nici o notă nu se compară cu un gol în ultimul minut.
Dar înainte de orice, jocul preferat este "fuga". Se aşază pe două rînduri, se dă startul şi toţi îi strigă, într-un vacarm total, numele celui care aleargă pentru echipa lor. Profesoarele ne spun că lucrul cel mai important la educaţie fizică e competiţia.
"Dacă nu reuşeşti să îi angrenezi într-o întrecere, indiferent ce presupune ea, îi pierzi. Cert este că nu poţi face totul ca în armată, copiii vin la sport cu plăcerea de a se detaşa puţin de tot ce înseamnă şcoală, prin urmare programul de educaţie fizică nu trebuie tratat ca o obligaţie".
Dezbaterea continuă
Gazeta a observat o oră de sport dintr-o şcoală, propunîndu-şi să continue astfel dezbaterea pe tema "Ar trebui mai multe ore de sport în şcoli?". Punctul de plecare al acestei iniţiative a fost proiectul de plan-cadru, iniţiat de Ministerul Educaţiei, care a propus creşterea numărului de ore de mişcare fizică de la două la trei sau patru pentru ciclul primar, incluzînd şi clasa pregătitoare.
Astfel, la primele trei clase, cele două ore de educaţie fizică ar urma să fie dublate de două de "Muzică şi mişcare", iar în clasele a III-a şi a IV-a proiectul propune introducerea unei ore pe săptămînă de "Joc şi mişcare". Aceste idei au venit după ce premierul Victor Ponta i-a solicitat ministrului Educaţiei, Remus Pricopie, găsirea unei soluţii pentru suplimentarea orelor de sport în programa şcolară.
"Nu sînt scutiţi de sport!"
La Colegiul Naţional Elena Cuza, micuţii din clasele primare împart aceeaşi sală de sport cu liceenii. Nu există elev scutit de educaţie fizică.
Cristina Filip, una dintre profesoarele de sport, doreşte desfiinţarea categoriei de "elevi scutiţi medical" şi susţine introducerea unei noi categorii de "elevi cu cerinţe educaţionale speciale", prin care aceştia să poată fi notaţi corespunzător, în funcţie de problemele pe care le au.
Copiii de aici sînt implicaţi în multe activităţi sportive extraşcolare, majoritatea avînd loc în weekenduri. Recent au participat la Kinderiada, competiţie în care s-au întrecut la atletism, handbal şi baschet cu alţi copii de vîrsta lor.
REACŢII
GSP.RO are o secţiune unde vă puteţi spune părerea despre creşterea numărului de ore de sport. Iată cîteva dintre opiniile părinţilor, profesorilor de sport, dar şi ale altor categorii!
Florin Georgescu, 48 de ani: Am făcut 22 de ani de sport de performanţă. Cînd mă uit la puştanii de 14-20 de ani şi văd că abia merg pe stradă, mă îngrozesc. Dacă i-am pune să alerge, s-ar dezintegra după 20 de metri. Cine doreşte să fim o naţiune de handicapaţi fizic?
Silviu, 36 de ani, părinte: Poate că nu numai numărul orelor de sport trebuie multiplicate, ci şi programul Cornul trebuie gîndit altfel. Să ne aducem aminte că acum 25 ani aproape orice copil practica un sport prin cluburile sportive şcolare. Si acestea ar trebui refăcute.
Marius P., 36 de ani, părinte: Sportul în şcoli este o necesitate, dar nu în aceste condiţii, în care predai unui copil matematica după o ora în care a alergat pe terenul de sport. Ideal ar fi să se înfiinţeze cluburi sportive cu antrenori la care să fie arondate şcolile şi elevii să fie obligaţi să facă un sport (fotbal, tenis, atletism) după orele normale de şcoală. Elevii vor fi evaluaţi de către antrenor la fel cum ar face-o un profesor de sport.
)
)
)
)
)
)
)
