Articol de Justin Gafiuc - Publicat sambata, 24 noiembrie 2018 09:00
Al patrulea caz de agresiune sălbatică la lotul olimpic de judo de la Cluj: fostă sportivă a centrului național, Roxana Pavel, 19 ani, povestește cum a fost lovită brutal de antrenoarea Gianina Andreica și descrie sechelele cu care a rămas la mâna dreaptă după ce i s-a refuzat asistența medicală în urma fracturii degetului mic de la mâna dreaptă.
Regimul de teroare existent la Centrul olimpic de judo de la Cluj capătă proporții. Și încă o voce acceptă să povestească ororile trăite în casa groazei din orașul ardelean, unde antrenorii Florin Bercean, Gianina Andreica și Ana Maria Mititelu ar fi supus la tratamente sălbatice junioare trecute pe la lotul național.
E al patrulea caz devenit public în interval de numai o săptămână! Acuzații continuă să tacă, șeful FRJ, Cozmin Gușă, e avocatul din oficiu al tehnicienilor, iar COSR și MTS sunt, deocamdată, sedate, continuând să finanțeze cu ochii închiși centrul de unde ies la iveală episoade brutale la adresa unor sportivi minori.
"Mi-a dărâmat toată încrederea"
Originară din Bistrița, Roxana Pavel a stat la Cluj între 2011 și 2013. Avea 12 ani la intrarea în lot, 14 ani când a ales să evadeze. Măsura doar 1,60 m și concura la categoriile mici, 44/48 kg. "Am ajuns acolo cu centura albastră, dar încă de la sosire m-au retrogradat cu două trepte, la cea portocalie, deși muncisem mult pentru obținerea ei la clubul de acasă.
Între medaliile bistrițencei se regăsesc și cele de campioană națională de juniori
Gianina Andreica mi-a spus că antrenorul de la Bistrița nu m-a avansat pe drept. «Nu meriți nimic!». Adică mi-a dărâmat toată încrederea", povestește Roxana.
Ea ajunge repede la cel mai dur moment traversat la lot: "Stăteam în cameră cu mai multe fete de la Bistrița. Una dintre ele fugise și apucasem să schimbăm niște mesaje cu ea. Ne susținea, ne sfătuia să muncim mai departe ca să ne atingem obiectivele. Ana Maria Mititelu, cea care ne supraveghea, ne-a luat însă telefoanele, a găsit conversațiile și a dat raportul mai departe, mai ales că văzuse și niște cuvinte nu tocmai plăcute la adresa ei".
"În timp ce mă lovea, mă înjura și-mi cerea să nu plâng"
Iar pentru faptul că au îndrăznit să poarte acele discuții cu evadata, au rezultat repercusiunile dure:
"Am fost chemate într-un vestiar, eu și încă patru colege. Gianina Andreica ne-a pus să ne dezbrăcăm la bustieră și chilot, după care a început chinul. Pe mine m-a luat prima în vizor. M-a ridicat în picioare și a început să mă lovească violent pe spate cu o coardă de cauciuc, având lățimea unei jumătăți de palmă.
Era un obiect pe care-l foloseam la exercițiile de forță pentru brațe. În timp ce mă izbea cu sete, țipa, folosea cuvinte jignitoare, umilitoare, deranjante. Și mă amenința să nu scot un sunet, să nu plâng și să nu spun nimic părinților".
Roxana descrie cu voce gâtuită zecile de secunde de groază: "Am strâns din dinți, n-am articulat niciun cuvânt. Am căutat chiar să râd ironic. Simțeam o ură teribilă față de Andreica în acele clipe. Dacă aș fi putut replica, să schimb ceva imediat, o făceam.
Roxana Pavel a decis să-și împărtășească suferința de la Cluj după ce a văzut și mărturiilor altor fete agresate de antrenorii de la lotul olimpic
Dar, la 12 ani, nu aveam nicio putere. Singura mea șansă era să rabd pentru a nu-mi înrăutăți situația. La rând au trecut apoi alte două fete, care au fost supuse aceluiași tratament. Două au scăpat atunci, dar una era preferata antrenorilor. A avut doar calitate de spectator la tot acel spectacol urât".
"Părinților le-am spus abia după ce am renunțat la lot"
După bătaie, Roxana a fost trimisă la antrenament, iar la final, în vestiar, a urmat dialogul cu colegele: "«Știi ce-i pe spatele tău?». Eram învinețită. Numai dungi. M-am uitat într-o oglindă și arătam ca o zebră pe spinare. Nici nu mai era nevoie să mă privesc. Simțeam cum mi se umflase pielea de pe urma loviturilor. Din acel moment, m-am închis în mine.
Nu mai voiam să discut cu nimeni. Nici măcar părinților nu le-am spus decât târziu, după ce am plecat definitiv de la lot. Abia atunci au înțeles și ei de ce le ceream să mă întorc acasă, de ce nu mai râdeam, de ce nu mai vorbeam ca înainte. Au fost șocați când au aflat și au avut ulterior o discuție mai dură față-n față cu Florin Bercean".
"Mi-am făcut radiografie pe ascuns, la Bistrița"
Nu se termină însă aici supliciile Roxanei. Caznele medicale nu au ocolit-o:
"La un amical cu un băiat, mi-am rupt de la rădăcină degetul mic de la mâna dreaptă. Mi l-am prins în kimonoul adversarului, iar când m-a proiectat pe saltea s-a produs fisura. S-a umflat. I-am spus Gianinei Andreica, dar n-a ținut cont de nimic. Mi-a sugerat să-mi pun un leucoplast și să continui antrenamentul. N-am avut ce face și am mers mai departe cu dureri".
Mâinile Roxanei: degetul mic de la dreapta a rămas dislocat față de poziția firească
Nici până în ziua de azi nu și-a rezolvat problema: "La lot, au refuzat să mă ducă la orice control. Mi-am făcut pe ascuns o radiografie la Bistrița, când am avut liber un weekend. Mi-au recomandat la Spitalul de Urgență să-mi pun măcar o atelă, dar n-am vrut.
Știam că revin la Cluj și iese tămbălău dacă mă vor vedea cu mâna imobilizată. S-a vindecat de la sine, dar vreme de jumătate de an am lucrat cu dureri mari. Din păcate, am rămas cu sechele. Degetul afectat stă acum depărtat față de celelalte, e strâmb, nu pot strânge pumnul și, periodic, mă săgetează rău în zona respectivă".
"Am refuzat să mai intru în sală, urma altă bătaie"
Momentul în care Roxana a decis să pună "stop" s-a produs când a intuit că o păștea o nouă bătaie, de această dată din partea lui Florin Bercean: "Eram într-un cantonament la Izvorani, a fost ziua unei colege, filmasem tortul și am urcat imaginile pe Facebook.
Nu era nimic neobișnuit. Ceva banal. Când am revenit la Cluj, Andreica a luat foc, a făcut o ședință, în care, evident, ne-a jignit, ne-a înjurat și ne-a umilit, din «proaste» nu ne-a scos. Apoi ne-a avertizat că o să vedem noi ce o să ni se întâmple. De la sala de mese, trebuia să plecăm la sală, unde ne aștepta Bercean. Știam ce va urma. Le-am lăsat pe celelalte fete să meargă înainte, iar eu, când am ajuns în fața sălii, m-am oprit. N-am mai vrut să intru. Acela e momentul în care am zis «Gata! Ajunge!». Și am plecat acasă, la Bistrița".
Roxana în lotul de la Cluj (a șasea din stânga, jos), alături de antrenoarele Gianina Andreica și Ana Maria Mititelu (primele din stânga, respectiv dreapta, rândul din mijloc)
"Voiam doar să fug din mijlocul regimului de teroare"
Fata de 19 ani vorbește apăsat. Își spune povestea pe nerăsuflate, ca o descărcare necesară a sufletului. Și recunoaște că "încă mai am momente când, dacă sunt singură sau nu am o stare bună, mă întreb de ce mi s-au întâmplat astea tocmai mie. Meritam așa ceva pentru cât am muncit și am iubit acest sport în care am petrecut 13 ani? La Cluj, mă închideam uneori în baie și plângeam.
O colegă mai mare încerca să mă liniștească, să mă ajute să uit, să trec peste obstacole, dar era imposibil. Se instalase frica, nu mai doream să fac judo din cauza tratamentului agresiv și umilitor al antrenorilor. Nu m-am gândit niciodată la sinucidere, nu merita să fac un gest extrem, dar ajunsesem în punctul în care căutam doar o metodă să fug din mijlocul acelui regim de teroare, spălare pe creier, dezumanizare și manipulare".
"Andreica, ești o mizerie de om!"
Roxana Pavel nu se ferește de cuvinte atunci când îi transmite un mesaj fostei antrenoare care a bătut-o: "Dacă aș întâlni-o față în față, i-aș spune direct, cu toată ura acumulată «Andreica, ești o mizerie de om!».
Nu merită locul ocupat acum pentru ce ne-a făcut. I-aș recomanda să se uite de două ori în urmă, să vadă de unde a plecat și unde a ajuns. A uitat că a fost sportivă și nu i-ar fi convenit să fie agresată. La cât de scorpie o știu, sunt convinsă că ar avea tupeul să se uite în ochii mei și să spună că nu e nimic adevărat. Nu mă pot gândi că a avut o copilărie normală din moment ce se comportă așa cu niște copii.
Probabil a trăit în tinerețe niște traume pe care le revarsă acum peste sportivi. N-am învățat nimic de la ea. Tot ce am acumulat la Cluj se datorează Simonei Richter și Laurei Moritz".
* Antrenoarea Gianina Andreica nu a putut fi contactată pentru a oferi un punct de vedere
"Mi-a aruncat cu medicamentele în față"
Un episod petrecut într-un cantonament la Poiana Brașov: "Fusesem foarte răcită, iar părinții îmi aduseseră niște medicamente. Bercean s-a enervat îngrozitor și a aruncat cu pastilele de față cu tot grupul. «Lasă, mă, că de-acum o să-ți dea mama și tata medicamente, nu mai cumpărăm noi!».
De fapt, ei nu mi-au luat niciodată nici măcar un leucoplast! Dacă văd că nu se pot folosi de tine cum doresc ei, te tratează ca pe un nimic".
"Nu puteai să ai încredere în nimeni la lot. Existau preferate ale antrenorilor infiltrate în fiecare cameră ca să culeagă informații și să le livreze mai departe. Și doar preferatele aveau parte de masă seara. Restul se mulțumeau doar cu un iaurt și un corn cu ciocolată după un antrenament greu"
"Andreica m-a înjurat o singură dată de părinți. Am răbufnit. I-am cerut să nu-i mai implice pe mama și pe tata, fiindcă n-au nicio vină. Pe o colegă a jignit-o îngrozitor de mamă, care decedase în urmă cu vreo trei ani. Nu știu cum fata aia mai are încă putere să lucreze la Cluj!"
"După o permisie de câteva zile la Bistrița, mi-a dispărut din cameră până și lenjeria intimă. Dar tot noi, fetele de la Bistrița, eram acuzate pe nedrept că suntem niște hoațe și făcute praf în fața lotului de Ana Maria Mititelu. Nu se dădeau la o parte de la nimic pentru a te umili"
"Mie îmi pocea mereu numele, spunându-mi Pavăl. La un concurs, tata i-a semnalat civilizat Gianinei Andreica faptul că numele corect e Pavel. S-a simțit jignită și l-a întrebat cum își permite s-o corecteze pe ea"
Acuzațiile de la primele trei fete agresate
Cătălina Rob Ditan
- bătută cu palmele peste cap și lovită de un dulap de fier de către antrenorul Florin Bercean pentru că depășise greutatea pe categorie;
- deget de la picior fracturat de antrenoarea Gianina Andreica și asistență medicală refuzată timp de două săptămâni;
- perioade de recuperare anulate și obligarea de a intra accidentată în concursuri;
- haine aruncate în noroi și sub duș de antrenoarea Ana Maria Mititelu ca pedeapsă pentru dezordine în cameră;
- regim de teroare, umilire, spălare pe creier și dezumanizare practicat și încurajat la lot
Sportivă sub anonimat 1
- bătută violent de antrenorul Florin Bercean. "A călcat-o în picioare, a lovit-o până a făcut pe ea!", relatează o colegă. Motiv: a ratat un concurs extern fiindcă nu s-a încadrat în greutatea categoriei;
- umilită de antrenor cu referire la faptul că ea și mama ar fi contribuit la decesul tatălui.
Sportivă sub anonimat 2
- lovită violent în cap cu vârful cauciucat al unei frânghii folosite la antrenament. Autor: Florin Bercean. Motiv: n-a executat corect un exercițiu la pregătire
- agresată de o senioară la antrenament, cu metode nepermise: "Mi-a umflat un ochi, mi-a julit toată fața";
- obligată să se pregătească purtând o orteză pe braț, din cauza unei fracturi.
)
)
)
)
)
)
)
)
